joi, 24 noiembrie 2011

APRINDE MAMA LUMANAREA




Aprinde mama lumanarea!
Aprinde-o, ca mi-i frig
Si-n ochii mei incremeneste zarea;
Si...sa nu pleci, ca nu mai pot sa strig.

Sa mangai fruntea celui ce ,in chinuri,
L-ai sprijinit in lume ca sa creasca.
Si cant de catanie tu cantandu-mi
Se-aliniaza-n cer oastea cereasca.

Simti mana mea de mort aproape viu?
Vezi fata-n riduri cu-ani de suferinta?
Atunci sa nu fi trista ca-n sicriu
M-asez venind spre biruinta.

Acopera-mi fiinta pana spre grumaz
Cu plapuma iubirii, mama eroina;
Cu lacrimi calde spal-al meu obraz,
Sa nu mai am ,in ceruri ,nici o vina.

Si nu fi trista-ti spun, ci te uimeste
Ca fiul tau pribeag, in lut se-ascunde
Din trupul lui foios salcam va creste
Si sangele-i in duneri se va scurge.

Sunt rezumatu-ntregului meu neam,
Si tap ispasitor pe-altar de piatra.!
Si  stau chircit si garbov sub crucea-n granit alb,
Cu fruntea-n cer si talpa-n vatra.

Ramai ,acum, pe coparsau sa,mi pui
O mana de tarana , mama blanda.
Si te astept in prag, precum un pui
Pe mama lui in vremi cu iarma crunta 




                                                      3 octombrie 2011
                                                     zi de nastere a mea,
                                                           barlog.

Niciun comentariu: