luni, 12 decembrie 2011

NOPTI CU LUNA PLINA

                                    Mi-a luat mult până am decis ce videoclip să  atașez acestei poezii. Dar cred ca e reprezentativ acesta, il fredonez de mic, si acum imi  este cu atat mai actual, cu cat viata mea s-a schimbat substantial de aproape 10 ani.
                           VA UREZ DELECTARE PLACUTA.


Ce urli la mine, lună de iarnă,
Lună rotundă și albă ca moartea?!
Ce mă pătrunzi până-n pântec?
Ce-mi dai coșmaruri în noaptea 
Aceasta cu ger? 

Fantasme de chipuri iubite de mine,
Fantasme cu viermi și licheni
Cățărați pe  trunchiul trupului meu putrefact.
Ce  strigi și aduni toți orfanii pe care
Chiar eu i-am lăsat fără tați , fără mame?!
Nu mai urla-n urechile mele!!!
Nu mai aduce cu tine coșmarul cu-acele
Imagini cu nuduri,
Cu corp în călduri,
Cu lupi hămesiți de foame și sex
Cu bale  curgând când mă muscă de plex!


Nu mai ura luna la mine!!!
Și așa mă dor mințile.
Și așa mă ajung neputințele!
Da! Recunosc!
Am sărutat trupuri de morți;
Și trupuri de vii;
Și trupuri de puști pe câmpii,
Și trup de femeie cu ochi negrii și verzi,
Și tălpi de iubiți înclestați
În focul iubirii, și nerușinați.


Am omorât speranțe.
Am tras la țintă gloanțe.
Am furat feciorii și feciori.
Dar ce strigi???
Nu erau sfințișori!!!!


Ei da, recunosc,
Ăsta sunt.
Dar la mine nu mai urla! 
Și nu mai căsca!!
Ce vi cu fantoma acelui tânăr mereu?
Nu l-am ucis eu! 



Lună de iarnă albă ca moartea.
Da , am iubit libertatea! 
Și te-am lăsat să mă vezi murdărind
Patul iubirilor tale, murind.
Taci acum, tu , luna rotundă
Ca pieptul femeii ce zace pe pat,
Ca torsul soldatului sub pătura udă;
Ca mărul adamic cu gust de păcat,
Cu zeama de sânge,
Cu pulpa de buze,
Cu izul sărat al trupului tău.


Tu , lună rotundă ca umărul meu, 
Mai taci, luminoaso! Coșmarul ți-l ia!!!
Și du-te cu el în norii de nea.

Și ia și pe tânărul ăsta cu tine!
Nu  eu l-am ucis , și ști bine 
 Că lui ia placut 
Să tot guste ...din fruct....


                               21 dembrie 2010
                                    barlog


                       scrisă într-o noapte de iarnă  , cu zăpadă, cu ger, cu o lună plină ,albă,
                       fioroasă, imensă, care trezitu-mi-a resentimente. Tânărul ucis ..sunt eu.
                                        orele 22.35

Niciun comentariu: