miercuri, 28 decembrie 2011

PESTERA DE IERI , LUMEA DE AZI, HRISTOS DINTOTDEAUNA





                   Fecioara astazi , pe cel mai presus                                de fiinta naste!
     Dragii mei, azi m-a hotarat sa scriu despre     evenimentul pe care tocmai l-am petrecut , Nasterea lui Iisus Hristos. Se stie ca s-a nascut in  pestera din Bethlehem, “casa painii” in traducerea evreiasca.
Dar oare nu putea Dumnezeu sa se nasca in palat regal? Ni s-a spus de catre biserica, ca a vrut sa ne arate calea de urmat in viata, smerenia, simplitatea , modestia… dar de ce s-a nascut in pestera?
 Hai sa ne uitam in vechiul testament, si sa vedem cum s-a revelat Dumnezeu?
Lui Adam, primul om , I s-a aratat in toata splendoare maretiei Divine. Ba inca, Adam l-a vazut pe Dumnezeu in gradina Edenului. Si? Cu ce ia folosit? Ca la prima ispita , a si calcat porunca de a posti in fata unui singur pom.
Mai apoi , I se arata lui Avraam, lui Moise, lui Ilie…in toate cazurile, aratarea era infricosatoare, ca zice scriptura, si citez din memorie, ca mai intai s-a facut vuiet mare, apoi un foc  s-a aratat, si nici in foc, nu era Dumnezeu, apoi,  tunete si Fulgere, dar nici acolo nu era Dumnezeu, si apoi in glas de vant subtire s-a aratat Dumnezeu. Iata dar ca a incercat Dumnezeu in doua moduri distincte sa se faca ascultat si iubit, si nu a reusit. Aratandu- si  MARETIA SLAVEI si aratandu-si  MARETIA PUTERII Lui nemarginite.
Zice ca Moise, dupa ce a coborat din munte,  purta un oal pe fata, pt ca slava lui Dumnezeu  ii luminase asa fata ca nu-l puteau privi evreii, orbeau de stralucirea fetei lui.
M-am legat de vechiul testament, pt ca aici gasim raspunsurile deciziei lui Hristos, de a se naste din neamul evreiesc, pe care l-a scos din mana atator popoare, babilonienii, egiptenii,  sirienii iara, si de a se naste in chipul cel mai umil.
Acum ne arata Dumnezeu MARETIA SMERENIEI LUI. Pana unde se coboara el, pt a ne ridica pe noi.
 Se naste Hristos in pestera. Dar nu orice pestera. Se naste in pestera care era folosita ca si staul, grajd de vite. Realizati? Putea sa se nasca intr-o pestera oarecare, dar allege grajdul oilor.
Fecioara Maria naste fara durerile facerii. Drept era asa., pt ca nici  nu cunoscuse placerea impreunarii firesti.  Se naste noaptea, in noaptea cea mai lunga, dupa vechiul calendar , este asezata nasterea lui Hristos, desi se pare ca e nascut pe 5 sau 3 octombrie. Dar despre asta va lamuresc altadata, in particular, pt ca s-ar lungi cuvantul meu.
In noaptea senina totusi. Vedeti, pana la Hristos , poporul evreu, a mai avut prooroci, care l-au adus pe Dumnezeu iara in inimile lor fricoase de evrei prigoniti.
Stelele de pe cer asta preinchipuie. Evreii, de la ilie incoace, adica pana la ioan botezatorul, care se nascuse cu 6 luni inaintea lui Hristos, nu au mai avut alti prooroci.
Si se naste IIsus in grajd. In mirosul intepator al urinei si fecalelor animale. In mirosul greu al patimilor desantate ale omenirii de atunci, si de acum. Hristos se naste in saracie si murdarie. Luati aminte preoti ai legii noi! Voi cei care va imbracati cu vesmintele Luminii lui Hristos. Luati aminte, zic, carui Domn slujiti, si caruia urmati, nu doar in cuvant, ci si in fapta.
Nu va cere Hristos sa locuiti in pesteri si saracie, si daca El nu va cere, nici eu nu o fac. Dar sigur nu va propovaduit luxul capitalist in care, si cu care , va ingrasati inimile si trupurile , adormindu-va constiinta, si adormind  setea  poporului care v-a fost incredintat, setea lui spun, de al cunoaste pe Pruncul Iisus Hristos ca singurul si Bunul si Iubitorul lor Dumnezeu.
Cand Iisus a ales sa se culce in iesle, pentru mantuirea noastra, nu uitati ca a facut acest gest de adanca smerenie, si pt mantuirea voastra, dragul meu cler superior.
Dar sa privim mai atent staulul, pestera aceea  in care , se naste Hristos. Ce avem aici? Maica Domnului, asezandu-si Fiul in ieslea vitelor! O, Hristoase Doamne! Din fan ti-ai facut culcus. Acel fan care pana mai ieri era iarba verde, semeata, al carei varf radea in soare. Florile, galbene, rosii , liliachii, albastre, , mirositoare candva, acum sunt uscate si sunt sub Tine, prunc mic si nevinovat,  Pesterile care erau alese de pastorii evrei spre a slujii de adapost, au de obicei doua incaperi. Una unde stau vitele, si alta , unita cu prima  si de obicei mai la intrare, unde stau pastorii. Aici trebuie sa isi fi ales Maica Domnului  sa nasca, pt ca locul e mai curat. Probabil chiar pastorii care au si venit primii sa vada pruncul, le-a aratat sfintei familii pestera aceasta. Se naste in staul. Lumea asta e staulul animalelor ce suntem. Traim , rumegand bunurile date de Dumnezeu pe pamant! Am rumegat natura aceasta minunata. Parca dupa noi vine potopul. Parca dupa noi, nu vin copii nostrii. Ce le lasam, oameni buni? Centrale nucleare, adevarate bombe atomice de proportii apocaliptice; specii disparute de mamifere, sau pe cale de disparitie; flora si fauna saracita si saracacioasa. In staulul lumii de azi, unde Hristos S-a nascut iara, nu mai este fan in iesle. Totul este transformat prin rumegare lacoma in excremente.  Suntem creatori de baliga morala, si ne balacim in ea, culcandu-ne nepasatori. In urma noastra nu se mai poate trai!!! In acest grajd  urat mirositor , de atunci si de-acum , s-a nascut cel ce avea a ne da Raiul inapoi.
In pestera erau vite: magarul si boul. De ce acestea? Si de unde? Pai magarul a fost cel care a purtat-o pe Maica Domnului de la Nazaret la Bethlehem. El e animalul de povara al familiilor sarace. Vaca sigur a fost luata de batranul Iosif, ca sa aiba hrana pt ceea ce avea in pantece .
Dar mai este o explicatie, daca privim in timp… vechiul testament. Evreii il asteapta pe Moise sa vina din munte sa le aduca legea lui Dumnezeu.
Si el intarzie. Si ce fac evreii? Ii zic lui Aaron: lasa-ne sa ne facem Dumnezeu din aur, cum am vazut la egipteni si a alte popoare. Aaron  nu I,a  lasat, dar ei si-au scos cerceii, bratarile, laniurile , oalele , tot de aveau din metale pretioase, le-au topit si… si –au facut vitel de aur si s-au inchinat lui, si au cantat si au dansat si au mancat si au baut , IN FATA LUI.  Acum boul, vita, vena sa se inchine adevaratului Dumnezeu. Dar de ce si-au facut evreii zeu un bou si  nu un vulture sau un sarpe? Nu uitaTI ca ocupatia de baza a lor era pastoritul. Vita era cea care ii hranea si ii imbraca. Le dadea lapte, carne, piei… tot ce aveau nevoie pt un trai nomad ca al lor
Magarul, la fel, era idolatrizat de greci, de persi ba chiar si romanii, prin Octavian , care , mergand spre batalia de la Actium, ii taie un magar calea, si a pus Victoria aceasta pe seama magarului,, si la cinstit, radicand statuie si inchinandu=se magarului
Iata dar , cum cele mai zeificate animale ale poporului evreu de atunci, vin si il recunosc pe pruncul Iisus ca si Adevarat Dumnezeu.
 Animalele sunt primele care se inchina lui Dumnezeu, pt ca , dupa 33 de ani, oamenii sa fie mai rai decat animalele , si sa il chinuie ca pe nimeni altul, rastignindu-L apoi.
 Dupa vite, iata, vin pandarii lor sa se inchine. Ciobanii  traiesc in natura  majoritatea  vietii lor. Sunt singuratici, tacuti si razleti. Inima lor nu e pervertita de vicleniile acestei lumi, sunt sinceri si milosi din fire..
Le si place singuratatea mai mult decat a trai in cetati. Ei nu au habar de sarbatorile legale si religioase. Isi hranesc oile, haladuind pe campii , pe dealuri si coline, si prin munti. De obicei orice fapta marunta ii induioseaza.
Dar  acum nu era o fapta marunta. Ei aud pe campul unde se hotarasera sa innopteze, caci , asa cum am spus era o noapte cu cer senin, aud spuneam, coruri cu glasuri minunate. Sunt ingerii din cer care canta:” SLAVA INTRU CEI DE SUS LUI DUMNEZEU, SI PE PAMANT PACE, INTRU OAMENI BUNAVOIRE!” Auzind apoi ganguritul pruncului, intra sa vada si ei puiul de om ce se nascu . Femeia frumoasa, blajina in priviri, Maica Pruncului, si imaginea acestui prunc gol, cu carnea rosiatica, cu gura care inca nu mancase nimic, le induiosara inimile celor trei ciobani. Si au dat si ei, tinerei Femei ce nascuse Pruncul, darurile albe ale pastoririi lor: branza, cas proaspat, lapte, pt Maica , si chiar o blana de oaie  si un miel, pe care mancandu-le, tanara Mama sa prinda puteri. Daruri marunte, si mici, saracacioase, dar daruite din inima sincera si blanda de ciobani, care stiu ce-I greul vietii arsita soarelui , uscaciunea vantului, si iutimea gerului.
Dar oare sa fie doar o intamplare intamplatoare faptul ca Hristos –Pruncul primeste imediat dupa INCHINAREA PAMANTULUI, CARE DA PESTERA, INCHINAREA FLOREI CARE DA FANUL SI IESLEA, INCHINAREA FAUNEI, CARE DA VITELE, SI INCHINAREA INGERILOR , CARE DAU CANTAREA CEA INGEREASCA, IATA, PRIMESTE HRISTOS INCHINAREA PASTORILOR.
De ce? Hristos se naste din semintia lui David, era pastor. Avraam fusese pastor in casa lui Ur, primii regi ai evreilor, care de altfel, ca natie, cum am mai spus erau pastori, si acestia,Saul si David, tot pastori erau.
Ciobanii din Bethlehem vazusera in iesle, un calic, un sarac, si le-au inspirit mila, dar tot ei auzisera Ingerii cantand, si aveau si uimire in ochi intrebandu-se ..ce va fi cu pruncul acesta?
Pleaca ciobanii si vin Magii de la rasarit si ingenunche in fata pruncului.  Magii, plecara de mult, cu luni inainte de pe malurile marii caspice, calari pe cai, s-au intalnit pe drum, au trecut Tigrul si Eufratul, au strabatut desertul nomazilor, au umblat de-alungul Marii Moarte, si iatai ajunsi in marginea micii cetati Bethlehem, dupa ce trecura prin Ierusalim, sa intrebe de pruncul imparat ce s-a nascut.
 Cine erau Magii in acele timpuri? De ei ascultau Regii inainte de a pleca la batalie. Practic, mai ales in rasarit, ei conduceau popoarele. Ei schimbau regii. Erau stapanii stiintelor astrelor. Lecuitorii bolilor, aducatorii si deslegatorii blestemelor. Acestia vin si se inchina Pruncului Iisus.  Isi recunosc limitele in fata Marelui Arhiereu, si Imparat al Imparatilor.
Dupa vite, dupa  ciobani, care simbolizau norodul, prostimea, cum spune romanul, se cuvenea sa  vina si sa se inchine Lui , Magii care simbolizau intelepciunea, stiinta. Avem stiinta care se pleaca in fata Nevinovatiei Pruncului Iisus., Bogatia in fata Saraciei.
Aduc si  ei daruri. AUR CA UNUI IMPARAT.  TAMAIE CA UNUI OM MORT. SMIRNA CA UNUI DUMNEZEU. Magii vin insotiti si de darul cerului, al universului. STEAUA care ia insotit .
In acest moment toata lumea creeata, si cea vazuta si cea nevazuta, s-a inchinat Stapanului. Doua zile a durat pacea vestita de ingeri. Apoi Irod trimite armata si ucide 14 mii de prunci de doi ani, si mai mici, pt a lua viata Pruncului.
De  atunci , pana acum , Hristos este pironit pe cruce, alungat din cetatile in care intra .
In momentul Nasterii domnea peste apus Octavian, fiu de camatar, care intrase in oastea romana , crud si plin de patimi, vanzandu-si degraba prieteniii, ba, spun gurile rele ca si-ar fi vandut si fecioria de doua ori, in tinerete…odata lui Cesar insusi, si apoi, prin Spania lui Irtius Auzise si el despre legenda iudaica a asteptarii in acele timpuri a nasterii eliberatorului evreimii si a lumii intregi. Dar se gandea, ca tocmai el este acela. . Totusi, Irod cel mare fusese sigur ca nu l-a omorat pe Iisus. Stia asta. O simtea in fiecare noapte cand auzea strigatele pruncilor ucisi de armata lui. Dar din aceea zi lumea s-a impartit in doua. Una mica, cea a lui Hristos, si una mare, larga, plina de intrigi si viclenii mincinoase, a celor ce vor moartea Pruncului, a  Nevinovatiei., si asa va ramane pana la sfarsitul veacului.

Niciun comentariu: