CETATEA

"Este mult mai bine sa dojenesti decat, tacand,  sa fierbi de manie, si cel care se marturiseste va fi aparat de paguba.

Mai bun este omul care isi ascunde nebunia sa  decat omul care isi ascunde intelepciunea sa."

din Intelepciunea lui Solomon, (cap. 20)

Am intrat cu armata mea de viteji

In cetatea aceasta. Si am cucerit-o cu acest prilej

Nu mi-a fost greu pentru ca era slab aparata.

Insa ma mira cum este ea organizata.

Dimineata, pe ulitele ei  eforfota si alergatura

Toti robii trebaluiesc.

Tarabele pietii gem de-atata -ncarcatura.

Oameni calari gonesc...de unde spre unde?

E o forfota de furnicar

In cetatea aceasta, si-mi pare in zadar.

Pe la amiaza strada e pustie.

In piete, plictisiti , negustorii unghii-si taie.

Rar cate-o slujnica se vede-n ograda;

Sta aplecata sub un prun alb si rufe-si spala.

Seara , in aceasta cetate

Incep distractii marunt vinovate

Tot seara misuna mai vioi ca oricand 

Serpi si soparle.

Paianjenii se-aseaza in mijlocul caselor lor.

Petrecareti  parca noaptea ziua o vor.

Intr-un lung  si tarziu rastimp

Adoarme cetatea sub cerul curat

Numele ei sa ti-l spun am uitat:

Cetatea e mintea mea cu suspine si zbucium

Ce vuieste ca un cantec de bucium .

                    13 ianuarie 2012
                           barlog