miercuri, 25 ianuarie 2012

CINA COPILARIEI



In lumina apusului de vara,
Cand soarele se culca spre Carpati,
Sub prunul alb, din arie, afara,
La masa toti ai mei sunt adunati.

Sunt imbracat subtire si ma pisca
Tantarii ce roiesc cu bazait.
Descult, prin colb, ma-ntorc de pe ulita
Caci sunt  chemat sa manc ce-au pregatit.

Miroase peste sat a paine calda
Si io-s infometat precum un lup.
Si soarele-i ca painea , ca o roata,
Din care eu, in sufletu-mi ma-nfrupt.

Sub prunul alb, la masa , sta bunicul;
Bea tuica dinainte de ospat.
Bunica ma indeamna:"Haide Nicu.!"
..Ce miere are-n glas, si cat rasfat.

Rastoarna mamaliga-n centrul mesei
Pe-un tocator de lemn, si-mi pare mie
Ca-n nari imi intra toata seva gliei
Si simt sa o primesc in mod solemn.

Dar ma trezeste din visarea mea
Tantarul ce-mi ia sange din picior...
Ii trebuie si lui din seva mea
Ca o avea acasa puisori.

Bunicul isi ia ata din copac
Si taie  mamaliga pe la margini.
Ma uit  atent la el , cu-atata drag,
 Privindu-i ridurile , ochii , anii.

Am oua romanesti in strachina
Si branza si smantana si ficat.
Bunica vine, nu ne inchinam, 
Si-nfulec calm spre blide aplecat.

Ma uit la ei! Bunicii mei spre mama.
Dar nu prea mult. ca are obiceiul
Bunicul meu, de salta  din  spranceana,
Si-apoi..acuma a venit mujdeiul.

Din prun  cad fructe langa masa noastra
Cu-n plescait de multumit gurmand.
Din pruna-aceasta care-i alb-albastra
Bunica face tuica pentru leac.

Si am mancat chiar tot din farfurie 
Ca un copil cuminte care sunt.
Si apa beau cu-atata bucurie,
Si-acum pot sa-i privesc mai indelung.

Bunica mea....cu fata ei rotunda 
Si vesnica-i basma  ce-ascunde parul
Se misca lent , de parca zici ca-i unda
Sau adieri de vant ce misca norul.

 Bunicu-ncaruntit, si-nalt , si falnic,
Si ferm la pas, si rar razand il vad.
Dar jovial, si bland ,si in putere , strasnic.
Si bun pescar cu unditi  si navod.

Cu burta cat cimpoiul cel umflat
Ma duc sa ma-mbaieze " a batrana"
Si toci , sau tabinet jucam in pat ;
Bunicul, cu "Scanteia", zice marunt din buza.


ADORM ACUM. GANDIND CA NICIODAT
NU FI-VA ALTFEL VIATA-N CURTEA NOASTRA.
DAR AMANDOI , SPRE CERUL INSTELAT
S-AU DUS....LASANDU-MI INIMIOARA ARSA...

20 ianuarie 2011
   barlog





Niciun comentariu: