miercuri, 29 februarie 2012

AVORTIS sau BALADA PRUNCILOR UCIȘI













motto:
„Atât de mult îi place omului să trăiască, încât vrea să trăiască de două ori:de-acolo vine dragostea conjugală.
Și vrea să își supraviețuiască: de-aici vine dragostea părintească.
Din dragostea aceasta de viață se naște dorința de nemurire.”
Paul Janet 
(filosof francez, 1823-1899)



Te-aș fi iubit cum n-am iubit pe nimeni;
Al tău cald nume l-aș fi rostit și-n vis.
Aș fi adulmecat miros de nuferi;
M-aș fi scăldat în Dunăre și-n Criș.

Și buza mea s-ar fi atins de tine
Ca de-o icoană veche a lui Hrist,
Când mâna mea, în mâna ta  mi-ai ține
Și eu ți-aș mângâia obrazul trist.

Ți-aș fi adus și frezii de la scoală,
Ca un băiat ce te iubește mult.
Și capul meu ar sta la tine-n poală,
Și-aș adormi cuminte, ca un prunc.

Ce bucurii ai mai avea, iubito,
Când primii pași i-aș face-n casa ta;
Iar eu cu-n zâmbet inima-ți rănind-o,
Rai minunat ți-aș fi făcut viața.

Aș fi dorit să-mi pot privi, cândva,
Trufașul chip de-adolescent febril
Clar oglindit în ochii ei de stea,
Să-i cant ,de fericire, al iubirii tril.

Mi-aș fi luat nevastă din alt sat
Și mi-ar fi dat și ea copii zglobii...
...Acestea toate vise mi-au rămas
Căci tu-ai ales ca mama să nu-mi fi.

Cum mi-ai răpit tu dreptul meu de-a fi?
Cu-a cui putere hotărăști să mor?
Ai fi trăit și tu , prin mine și-ai mei fii!
Să-ți văd privirea era al meu prim dor.

Dar n-am putut ,mămică, să-ți văd fața,
Căci fiare reci m-au sfârtecat rapid....
Și, fără apărare , mi-ați rezumat voi viata...
Și vă făceți că n-auziți cum strig!

O, mama mea, eu te iubesc aprins
Și te tot strigă sângele-ți din sanț.
Tu ești MĂMICA PRUNCULUI UCIS!!!
Dar mama ești și în fața lui Hrist!
O, mamă fără lacrimi pe obraz...
 
Ști ce mă doare-acum , când viața-mi curge
Între pământul care nu m-a vrut 
Și cerul , care n-are ploi a plânge
Sângele tău,ce mi-ai dat cu-mprumut?

Îți plâng de milâ , și de dor,și jale...
Și plânsul meu se-neacă în cuvânt:
Când ai să mori, --ți-as pune o-ntrebare
(Și să mă ierți de-așa neobrăzare)--
Cine , atunci, la căpătâi, o, Doamne!
Cine, măi mamă, te-o plânge la mormânt???
...Când eu, din vina ta, voi fi ...pământ!!!

Atunci abia, mămica mea iubită,
Prin lutul ce-am ajuns, mă voi lipi
De pieptul cel râvnit când, din burtică,
Tu mai gonit ca pe un nepoftit.

...Eeh, nu te întrista!Bine nu-ți face.
Prea sincer te iubesc ...chiar și postum.
Și nu-mi poți tu greși atât de tare,
Cât eu voi mai putea ierta de-acum.

Atâta rugă am, frumoasă mamă:
Alți frățiori aici să nu-mi aduci,
Ci bucură-i cu inima ta caldă!!
Destul îndur eu lipsă și ocară,
Destul mi-e trupul Golgotă urcată,
Și sufletul ,piron îmi e , pe Cruci.

Îți spun "la revedere !" mamă scumpă;
Că sigur ne-ntâlnim pe căi pribege,
Și iartă-mă! că poate-ți sunt o umbră,
Pe-obraz un rid, un pic argint în plete...
UN MĂRȚIȘOR COPILUL TĂU NU-ȚI DETE!!!
COPIL UCIS ATENT.... ȘI PE-NDELETE.

   28 FEBRUARIE 2011
  scrisă deasupra lumii

 


duminică, 26 februarie 2012

ADIO NU POT SPUNE. NE INTALNIM IN RUGACIUNE.



NE INTALNIM IN RUGACIUNE. 
Eu voi plange voi veti aduna lacrimi.
voi plange copilaria traita de mine;
Oi plange si viitorul vostru mancat de caini.
Am sa plang tot ceea ce voi consumati azi, 
Dorind ca arderile voastre interne sa va ridice 
pieptul sa il despice
Mintea sa va explice 
Facerea lumii in sase acte.


Hei, voi cei care uitati ca pana si Dumnezeu s-a odihnit,
Amintiti-va ca nu sunteti buricul pamantului!
Sunteti cel mult cordonul lui ombilical, 
Si prin voi se hraneste. Voi il hraniti!
In epopeea consumismului, voi sunteti hrana.
Voi sunteti rana si eu sunt singura lacrima.
Lacrima aceea care curge pe obrazul mamei
Cand copii sunt departe de ea
Cand copii uita de ea, de pragul ei,
de ochii ei care acum plang.
Plang si suflet imi frang
Pt voi.


Copii mei din eden, copii mei goi,
Inca goi! Inca , pt ca nu ati gasit fructul oprit . 
Moartea lucreaza insa tacit.
In trupurile voastre ce ard in vapai.
Am sa tac dragii mei,
Am sa va las sa ascultati lacrimile mele
Unite cu lacrimile Divinitatii,in ruga de noapte.


De ce de noapte??
Pentru ca doar atunci se mai poate 
Sa ne auda Hristos  soptind,
Crescand,
Plangand,
murind si inviind .










Si va urez succes in minunata viata.
 Sa cresteti mari si nu uitati pavata:
Cand treceti pe langa mormantul meu
Sa nu uitati ca lacrimi v-am fost eu;
Si-aduceti iara frunza cea uscata
Sa-mi fac din ea...mausoleu!!!!


27 februarie 2012
inceputul Postului Mare,
  barlog


miercuri, 22 februarie 2012

DOAMNE...NU STIU DE TI-AM ZIS





Doamne, nu stiu de ti-am zis:
Ma tot cata, noaptea-n vis,
Moartea...ca o Dunare
Spre rasarit ducandu-se...

Si ma tot cheama, si ma-ndeamna.
Ca am sa plec imi este teama.
Dar... n-o lasa curte sa-mi faca
Tocmai acum cand iarna pleaca!

Mi-s drage lacrimile Tale.
Din stanjenei si din  petale, 
Din ghiocei si brebenei,
Din mugurul verde de tei.

Mai las sa-mi scald fata in soare.
Sa vad  urcand spre munti mioare,
Sa mai miros tarana-n mai. 
Apoi Tu vesnicia sa mi-o dai.

Dar da sa vad iar floarea de cais,
Nainte ochii mei sa-i fi inchis;
Dar mai ales, Iisuse, Milostive,
Impaca-ma , pe veci, din nou,... cu mine!!!

                        22 februarie 2012
                                barlog




miercuri, 15 februarie 2012

CUGETĂRI SI GÂNDURI, LA 14 FEBRUARIE 2012




                                                            IARNĂ ÎN 2012


Cât viscol încape în inima mea?
Câtă ninsoare pe tâmple?
În țurțuri, și crucea o simt tot mai grea,
Și norii-mi apasă pe umeri.

Salcâmul ce-n mai e de-un alb sidefiu
Acum zgribulește pe-ntinsuri;
Culorile lui de un brun-cenușiu,
Pe albul câmpiei, îmi par un pistrui...
Și-mi cade dejdea-n abisuri.

Și Dunărea fierbe sub lespezi de gheață.
Și urlă a cancer și-a pești curentați.
În iarna aceasta doar vântul e-n viață...
Cad sălcii...și plopii troznesc înghețați.

Nici cioara mai șade în par , ca un far
Cu neagră lumină, ca doliu la vii.
Mormântul bunicii e alb și bizar
Ca umbră a vârstei zglobii .

Lebede albe prin stuf stau , ascunse.
Se-agață de viață și ele.
Dar, parcă de frig nu mai pot a fi mute...
Și cerul e roșu în nopți fără stele.



                     


                                              FRACȚII DE GÂND


        Cea mai grozavă boală este plictiseala izvorâtă din obligația de a trăi o viață lipsită de idealuri înălțătoare.
        Tot ce e învăluit în taină atrage mai repede, atât privirile, cât si gândurile.
      Frumusețea unei femei trebuie să stea în trăsăturile ei și în fidelitate; puterea bărbatului se vede în gândire și în stăpânirea de sine.

    Numai un om de nimic descoperă tainele încredințate lui, doar un netrebnic descoperă defectele celor de lângă el și le ignoră; dar mare este OMUL care vede doar calitățile  celor de lângă el, și le cultivă în sufletul lui și al altora.
      Și totuși vine o vreme când iluziile tinereții (te crezi Prometeu care fură focul și-l dă oamenilor), se spulberă,  lăsând loc tainei veșniciei sufletelor noastre.
            Nu Dumnezeu este o plăsmuire a minții omului! Omul este o plăsmuire a minții Dumnezeiesti.
           Cred cu tărie într-un Dumnezeu care mi-a dat viața, și mi-a dat-o minunat! Lui mi-am încredințat-o. Viața e scurtă, e umbră  a celei viitoare, e fum care se spulberă și nu lasă urmă pe cer. E vis!!! Dar de noi depinde dacă avem un vis frumos sau un coșmar! Atenție: moara macină doar ce-i dai; nu va scoate faină din  neghină!!!!

          În fața marilor tristeți precum și în fața marilor bucurii, de obicei, sufletul meu știe doar să tacă.
                            15 februarie 2012. 
               si inca un clip cu marele nostru succes european, grupul coral "Song".