duminică, 26 februarie 2012

ADIO NU POT SPUNE. NE INTALNIM IN RUGACIUNE.



NE INTALNIM IN RUGACIUNE. 
Eu voi plange voi veti aduna lacrimi.
voi plange copilaria traita de mine;
Oi plange si viitorul vostru mancat de caini.
Am sa plang tot ceea ce voi consumati azi, 
Dorind ca arderile voastre interne sa va ridice 
pieptul sa il despice
Mintea sa va explice 
Facerea lumii in sase acte.


Hei, voi cei care uitati ca pana si Dumnezeu s-a odihnit,
Amintiti-va ca nu sunteti buricul pamantului!
Sunteti cel mult cordonul lui ombilical, 
Si prin voi se hraneste. Voi il hraniti!
In epopeea consumismului, voi sunteti hrana.
Voi sunteti rana si eu sunt singura lacrima.
Lacrima aceea care curge pe obrazul mamei
Cand copii sunt departe de ea
Cand copii uita de ea, de pragul ei,
de ochii ei care acum plang.
Plang si suflet imi frang
Pt voi.


Copii mei din eden, copii mei goi,
Inca goi! Inca , pt ca nu ati gasit fructul oprit . 
Moartea lucreaza insa tacit.
In trupurile voastre ce ard in vapai.
Am sa tac dragii mei,
Am sa va las sa ascultati lacrimile mele
Unite cu lacrimile Divinitatii,in ruga de noapte.


De ce de noapte??
Pentru ca doar atunci se mai poate 
Sa ne auda Hristos  soptind,
Crescand,
Plangand,
murind si inviind .










Si va urez succes in minunata viata.
 Sa cresteti mari si nu uitati pavata:
Cand treceti pe langa mormantul meu
Sa nu uitati ca lacrimi v-am fost eu;
Si-aduceti iara frunza cea uscata
Sa-mi fac din ea...mausoleu!!!!


27 februarie 2012
inceputul Postului Mare,
  barlog


2 comentarii:

Vali spunea...

uh ce trista poezie

Anonim spunea...

cata tristete si cat adevar...