AVORTIS sau BALADA PRUNCILOR UCIȘI













motto:
„Atât de mult îi place omului să trăiască, încât vrea să trăiască de două ori:de-acolo vine dragostea conjugală.
Și vrea să își supraviețuiască: de-aici vine dragostea părintească.
Din dragostea aceasta de viață se naște dorința de nemurire.”
Paul Janet 
(filosof francez, 1823-1899)



Te-aș fi iubit cum n-am iubit pe nimeni;
Al tău cald nume l-aș fi rostit și-n vis.
Aș fi adulmecat miros de nuferi;
M-aș fi scăldat în Dunăre și-n Criș.

Și buza mea s-ar fi atins de tine
Ca de-o icoană veche a lui Hrist,
Când mâna mea, în mâna ta  mi-ai ține
Și eu ți-aș mângâia obrazul trist.

Ți-aș fi adus și frezii de la scoală,
Ca un băiat ce te iubește mult.
Și capul meu ar sta la tine-n poală,
Și-aș adormi cuminte, ca un prunc.

Ce bucurii ai mai avea, iubito,
Când primii pași i-aș face-n casa ta;
Iar eu cu-n zâmbet inima-ți rănind-o,
Rai minunat ți-aș fi făcut viața.

Aș fi dorit să-mi pot privi, cândva,
Trufașul chip de-adolescent febril
Clar oglindit în ochii ei de stea,
Să-i cant ,de fericire, al iubirii tril.

Mi-aș fi luat nevastă din alt sat
Și mi-ar fi dat și ea copii zglobii...
...Acestea toate vise mi-au rămas
Căci tu-ai ales ca mama să nu-mi fi.

Cum mi-ai răpit tu dreptul meu de-a fi?
Cu-a cui putere hotărăști să mor?
Ai fi trăit și tu , prin mine și-ai mei fii!
Să-ți văd privirea era al meu prim dor.

Dar n-am putut ,mămică, să-ți văd fața,
Căci fiare reci m-au sfârtecat rapid....
Și, fără apărare , mi-ați rezumat voi viata...
Și vă făceți că n-auziți cum strig!

O, mama mea, eu te iubesc aprins
Și te tot strigă sângele-ți din sanț.
Tu ești MĂMICA PRUNCULUI UCIS!!!
Dar mama ești și în fața lui Hrist!
O, mamă fără lacrimi pe obraz...
 
Ști ce mă doare-acum , când viața-mi curge
Între pământul care nu m-a vrut 
Și cerul , care n-are ploi a plânge
Sângele tău,ce mi-ai dat cu-mprumut?

Îți plâng de milâ , și de dor,și jale...
Și plânsul meu se-neacă în cuvânt:
Când ai să mori, --ți-as pune o-ntrebare
(Și să mă ierți de-așa neobrăzare)--
Cine , atunci, la căpătâi, o, Doamne!
Cine, măi mamă, te-o plânge la mormânt???
...Când eu, din vina ta, voi fi ...pământ!!!

Atunci abia, mămica mea iubită,
Prin lutul ce-am ajuns, mă voi lipi
De pieptul cel râvnit când, din burtică,
Tu mai gonit ca pe un nepoftit.

...Eeh, nu te întrista!Bine nu-ți face.
Prea sincer te iubesc ...chiar și postum.
Și nu-mi poți tu greși atât de tare,
Cât eu voi mai putea ierta de-acum.

Atâta rugă am, frumoasă mamă:
Alți frățiori aici să nu-mi aduci,
Ci bucură-i cu inima ta caldă!!
Destul îndur eu lipsă și ocară,
Destul mi-e trupul Golgotă urcată,
Și sufletul ,piron îmi e , pe Cruci.

Îți spun "la revedere !" mamă scumpă;
Că sigur ne-ntâlnim pe căi pribege,
Și iartă-mă! că poate-ți sunt o umbră,
Pe-obraz un rid, un pic argint în plete...
UN MĂRȚIȘOR COPILUL TĂU NU-ȚI DETE!!!
COPIL UCIS ATENT.... ȘI PE-NDELETE.

   28 FEBRUARIE 2011
  scrisă deasupra lumii

 


Comentarii

florentina a spus…
..............nu sunt destule lacrimi
florentina a spus…
..............nu sunt destule lacrimi
ATAL TOMA a spus…
nici cuvinte. si totusi asta e lumea in care traim. sti ce e mai grav? ca se si lauda cu crimele astea.
florentina a spus…
ar trebui sa mergem -pentru ca Dumnezeu ne-a mai lasat - numai cu capul in pamant...cerand iertare
florentina a spus…
ar trebui sa mergem -pentru ca Dumnezeu ne-a mai lasat - numai cu capul in pamant...cerand iertare
Livius a spus…
Doamne cum ai putut sa scrii asa ceva? Ai mai vazut de lacrimi? Nu ti-a tremurat mana? Inima? Da chiar nu mai am cuvinte...
ATAL TOMA a spus…
cum am putut? m-am gandit la mama care a refuzat sa faca un avort a carei sarcina trebuia, dupa medici sa o omoare....sarcina aceea sunt eu. iar mama mea este in viata, si dupa mine a mai nascut 2 fete la fel de frumoase ca si primii doi copii.
Gabriel Ciobotaru a spus…
stiu poezia aceasta de pe vremea cand nu era scrisa pe blog ( adica era calda) am plans atunci plang si acum nu stiu cum aveti taria de a asterne in versuri atata suferinta dumneavoastra care sunteti o fire sensibila

Postări populare