vineri, 29 iunie 2012

E NOAPTE DE VARA









 
E noapte de vară cu broaște-n concert
Și inima-n șoaptă mă-ndeamna să iert.
Ce vesel aruncă salcâmul miresme,
Și socul isi varsa floarea-n ferestre.

E miezul de noapte în vară și-mi pare
Că boală și lacrimi și geamăt dispare.
Și parcă și lumea-i mai blândă-n priviri,
Când scânteie luna dând ierbii luciri.

Îmi râde stelat sălcioara din crâng,
Și-n hohot bujorii petale-și răsfrâng,
Umbrind mușețelul ce cântă timid,
Iubind, iasomiei-i compune un lid.

Ce armonie-i în noaptea aceasta
Că parcă și sfinții întors-au privirea,
Și-l laudă-n psalmi pe Domnul din cer...
O milă mai mare, nu pot să mai sper.
Doar plopii cu puful lor alb ca și fulgii
Din iarna ce fuse și n-ar mai veni,
Își tremură frunza când, vântul nu bate,
Șoptind întâmplări și pozne din sate.

Ce bine îmi seamănă noaptea de vară
Cu ploaia iubirii Divino-umană.
Zâmbește ștrengar răsăritul senin,
Iar eu, fericirea mi-o fluier deplin.
31.mai.2011
deasupra lumii

 


marți, 26 iunie 2012

ROȘIA MONTANĂ, SEDUSĂ...FURATĂ ȘI ABANDONATĂ


 
 
Nu mă pricep la minierit. Nu mă pricep de altfel la statistici despre gradul de sărăcie a zonei Roșia Montană. Dar , traiul în România, m-a învâțat că totdeauna săracii rămân săraci, iar curvele se îmbogățesc pozând în filantropi. Încă actualul președinte, dl Basescu Traian, urlă cât îl țin plămânii, că țara e săracă(de parcă eu am fost la coducerea ei, nu partideaua cu multe capete, din care sistematic a făcut parte si el, numita pe rând:FSN, PSDR, PDSR, PSD, PD, PD+PNL,DA,PDL), și că trebuie să dăm drumu aurului, pt că se crează locuri de muncă. 
Dragii mei....în bazine miniere de unde acum doar 50 de ani se extrăgea sare, acum cad casele, si se scufundă localități. Dar să te apuci să începi în România cel mai mare jaf aurifer de pe planeta. Pt că, poate președintele, cu strabismul lui , uită să vă spună că ROȘIA MONTANĂ AR DEVENI CEA MAI MARE EXPLOATARE AURIFERĂ DIN LUME!!!!! Și stiți în ce constă aceasta??? În raderea de pe fața pământului --- nici mai mult, nici mai puțin decât----a 4 munți!!!! Bine înțeles că asta s-ar face în timp.
 În timp ce? 
 În timp ce oamenii din zonă vor muri, vor pleca, și vom naște un deșert în Apuseni; 
în timp ce președintele actual își va plimba probabil soția și feblețea lui de fată semi-analfabetă, prin țări exotice;
 în timp ce canadienii care gândesc acum proiectul vor avea aur și pe mațe, iar țara tot datoare la FMI va fi. Vă pare că exagerez???? Rupeți-vă 7 minute și ascultați-l pe dl. Victor Bostinariu:

Și mai am un Argument: stiți că Dobrogea ,până prin secolul 13 era împădurită în proporție de 70%din suprafață??? Cum a ajuns deșert? Minele de bauxită, de neferoase, carierele de calcar , granit, si alte roci, extragerea acestor resurse, făcută parcă după dictonul ”DUPĂ NOI, POTOPUL!!!”, au făcut din acest pământ unde viețuiesc și eu acum, un teritoriu deșertificat.  Să mai vorbim de afecerile cu fier din portul Constanța, unde au ajuns, bucată cu bucată, uzinele și fabricile intenționat lăsate în paragină? Să vă mai amintesc de afacerile cu cherestea, care, tot prin portul Constanța, au trecut , hectar cu hectar, pădurile țării??? Și lista este lungă.

Îmi fac impresia că țara asta are un blestem pe cap: să aibă parte de 50 de ani încoace de conducători fără soluții, dar care simt să țină ceva moale si mătăsos sub fund, adică fotoliul prezidențial.Pt că numai unul care văzând că nu mai e dorit decât de un procent de sub 20% din popor, poate să se țină de scaun ca javra de os.
Trebuie să ne gândim că nu suntem ultimii pe pământul României!!!! Mulți probabil și-ar dori asta. Aveți copii, dragii mei, asta dacă nu cumva i-ați aruncat în canale, avortându-i!!! Dar aveți nepoți, trebuie să lăsăm și lor dreptul la aer, dreptul să admire o floare, să audă vântul trecând prin cetini de brad!!!! dreptul la un izvor de apă curată,dreptul de ași bucura ochiul cu verdele ierbi,dreptul să trăiască fără măști de oxigen pe față. Și așa le-am distrus copilăria. Și așa au trăit fără parinții plecați pe afară să spele la fund Europa pentru câțiva zeci de euro în plus. Și așa jocurile lor trebuiesc acum să fie în spații special amenajate, și păzite de gardieni, pe când nouă nu ne ajungeau maidanele, pădurile, râurile și bălțile  vara, și delurile și povârnișurile iarna, pentru hălăduit în voie.
 Să mai continui???? Știți și voi bine, căci îmi sunteți contemporani.
  Gogoașa cu locurile de muncă , nu cred că o mai înghite la ora asta nici măcar un câine maidanez din Roșia Montană.Și vă aduc argument emisiunea unui tânăr destupat la minte, și iubitor de adevăr și de România,  căruia ,Dumnezeu mi-a hărăzit bucuria  de ai fi gazdă pentru un sfârșit de săptămână. Este vorba despre Moise Guran:


 Considerând că am spus și am argumentat destul, pentru cei care vor să vadă și adevarata față a monedei aurifere din afacerea”AURUL, CIANURA ȘI STERILUL” pe care Marinarul-Fără-Scrupule vrea să ne-o bage pe gât, închei spunându-vă că cele două clipuri pe care le-am postat la început și la sfârșit sunt produsul unor tineri din Călărași(pe cel din videoclip îl spovedesc chiar eu), cărora le pasă. Atât timp cât țara mai are voci tinere și febrile și atente, mai avem cu toții o șansă. Părinții noștrii au făcut o țară. Atât cât au putut și cât s-au priceput. Au pus inima lor, fericirea lor, sănătatea lor, viața lor, la temelia acestei țări. Haideți să o păstrăm măcar așa, dacă nu suntem în stare să le continuăm jertfa. Nu putem scoate aurul din pământ? nu e rentabil? LĂSAȚI-L ACOLO!!!! NEPOATA MEA VA FI CAPABILĂ SĂ ÎL IA!!!
 
 Dacă sunteți de acord, dacă vă mai pasă, deși pare un strigăt slab, distribuiți-l și prietenilor voștri. E important să se știe că nu suntem nici orbi nici muți, și cu atât mai puțin proști!!!!




ARUNCA-MĂ DOAMNE, ÎN MAREA-ȚI IUBIRE




 
 Aruncă-mă Doamne în marea-Ți iubire!
Aruncă-mă rogu-Te-n pustiul de milă
Și umple-mi privirea cu lacrima lină!
Tu , inimii mele îi dă nesfârșire

Azvârle-mă Tu în războiul ce-l pot
Și scut pentru cei hăituți , Tu mă face!
Dă-mi armă, iubirea frumosului tot,
Și candeli să-mi ardă a pace!

Dar scuipă-mă Doamne-m Pământul setos
Și replămădește-mă tainic;
Ridică-mi Tu Fruntea și fă-mă fălos,
Și ochii-mi s-arunce jăratic!

Împinge-mi spre soare ființa-mi semeață,
Să-nfulec din razele sale
Mă lasă acolo, să simt, dimineața,
Oftatul zidirilor tale!!!

11 Iunie 2010




vineri, 22 iunie 2012

NOAPTE DE MAI


 

Ce să fac? 
Ce să fac? Sunt un romantic incurabil. Am vrut să mă vindec. Am căutat amici pragmatici și nu m-am putut minți pe mine. Nu am putut să văd cum banul era zeul lor, care le cerea jertfă inclusiv prieteniile cele mai legate,ba chiar și jertfa fraților și-a părinților.
 M-am chinuit să nu-mi pese că frunza moare.Să pot să omor în mine emoția provocată de cântecul  foarte matinal al privighetorii. Să zic că e doar un zgomot nupțial și că pe mine nu are de ce să mă impresioneze, eu nu sunt pasăre. Eu nu zbor! Nu zbor?!
 Am incercat să privesc la femeie doar ca la o jucarie pt obscenități, și nu am văzut în ea decât frumusețea sufletului hăituit.  Hăituit de o societate masculină în care ea, femeia este majoritară. Ea femeia plăpândă care-și înșeală bărbatul, rănind altă femeie, a altui bărbat infidel și el. Am văzut în femeie mama din ea, sora din ea, mai mică, mai mare, nu contează...toate-s la fel de iubitoare și de sensibile. Femeie, suflet ce zburzi între cer și pământ. Femeie cu miros de flori de câmp în păr. Femeie cu ochii de stele reflectate în lac.... În lacul cel lin al Luncii Dunărene. Cei de lângă mine, au vazut în femeie urmașa Evei. Eu am văzut în ea urmașa Maicii Domnului Hristos. Ei văd in mine urmașul maimuței. Eu văd în ei strămoșii viitoarelor generații  Shopyng, Hotdog.  Dacă tot am evoluat, de ce ne-am oprit aici? De ce cu omul a început involuția, întoarcerea la junglă???
Am încercat să nu văd durerea celui de lângă mine, și când am reușit să închid ochii, mi-au rămas urechile și atunci suferința urlată era mai acută decât prima. Închizând ochii am auzit  strigătul mut al celor 15 milioane de prunci avortați, și am deschis ochii  mari, mari, atât de mari încât am ajuns apoi să văd Îngeri. 
Îngeri plângând.

 
Noapte de mai în Dervent.
Cu nunți de brotaci cu șlagăr de greier,
Cu luna suind alb , prudent,
Din bolte de inimi spre creier.
Noapte de mai în Dervent,
Cu miros de soc și pelin,
Cu iarba ce crește alert,
Cu cer străveziu și senin.
Noapte de Mai în Dervent
Cu liniști  în inimi și-n vis,
Cu Cruci izvorând din pământ,
Cu rodul preacrud în cais,
Cu sfinți odihnind în mormânt.
 
Noapte de Mai în Dervent
Cu paseri dormind în copaci,
Cu Dunărea mută trecând,
Cu rugi pentru oamenii dragi,
Cu ochi lăcrimați adormind....
 

Noapte de Mai în Dervent
Mai repede viața scurtând,
Și morții noi sensuri tu dând.
Cu inima-m piept tresăltând,
Ca pe-o mireasă te-aștept,
Tu, noapte de Mai din Dervent....
  

  13 Mai 2012
   Dervent


 Vă dedic acest clip cu Charles Aznavour, alt artist iubit mult de copilul ce-am fost.

priviți clipul; îl veți înțelege cu inima, nu cu mintea.
Dar dacă romantismul vostru nu vă e de ajuns,ca
sa simtiți cuvântul grăit de trup, vă dau un link,
unde vorbesc picturile lui Monet.









joi, 21 iunie 2012

MI-E MOARTEA


Mi-e moartea cânt de heruvim
Cântat în zori , pe norișor pufos .
Atât e de frumos, că viața-mi pare chin
Și trilul ciocârlei îmi pare găunos.
Mi-e moartea albă lună
Ce strigă către mine,
Rupând distanța lungă
Cea de la cord la minte.
Mi-e moartea țărmul mării
Ce valuri liniștește.
Și Dunăre-i când plopul 
De frunze se goleste.
Mi-e moartea un duș rece  
Trezindu-mă brutal
La realități prea clare
Și limpede final.
Salcâm îmi ești tu moarte
Ce arde lin în vatre,
Spre-a deveni cărbune,
Dând seva altei plante.
 
 
15 mai 2011
bârlog

TATĂL DUS

Pagină dedicată familiei Nicolcioiu, greu incercată zilele acestea.
Sunt alături de voi,dl Gheorghe,d-nă Dana, si de tine, suflet tânăr, Iulian. 

motto:
”NU AM, MOARTE CU TINE NIMIC! NICI MĂCAR NU TE URĂSC.
DAR CE-AI FACE TU, ȘI CUM AI TRĂI, 
DE-AI AVEA MAMĂ...ȘI-AR MURI,
DE-AI AVEA COPII... ȘI-AR MURI.”
   Grigore Vieru

Ce dor îmi e de tine, tată,
Ce mult mă arde inima de dor...
Te văd pășind solemn ca altă dată
Dar doar în vis pășești ...și parcă-n nor.

Cât dor mă arde-n inima plăpândă
De tatăl meu cel drag și taciturn.
Să vin-acum, din Rai,  aștept la pândă,
Să-ntreb de mi-a adus și mie ceva bun.

În dorul meu de tata, mă ia somnul.
Precum, copil fiind, pățeam ades.
Și să-l revăd îl rog înlăcrimat, pe Domnul,
El vine și mă-nvață iar primul pas....spre cer!!!



    21februarie2011
    deasupra lumii

miercuri, 20 iunie 2012

ELADA, ȚARĂ CRIZATĂ, SI PUSĂ LA ZID

motto:
ne este viața castel de nisip, făurit în joacă de Dumnezeu-Fiul, pe când era Copil. Apoi, văzând frumusețea castelului, Dumnezeu-Tatăl s-a apucat să îl clădească din piatră, pe stâncă. De atunci Dumnezeu-Duhul -Sfânt, cioplește...cioplește...cioplește... lovind în piatra inimii noastre, când blând ,când cu putere, spre a face din noi...Castele-de-Piatră, greu de cucerit.
Arlechinul trist





Poate vă întrebați ce are a face Doina Badea cu Grecia și cu criza, și mai ales, renumita ei" haulită.
Vă lămuresc eu imediat: NIMIC, .Așa cum poporul grec, cel de rând,își vede în continuare de viață. Doar că așa mă gândesc că strigau surorile mele, când eu îmi plimbam hoitul pe meleaguri elene.

    Am fost anul acesta în Grecia, într-un pelerinaj, la sf Teodora din Vasta, Peloponez.
 Despre minunata bisericuță, peste care au crescut cei 18 platani viguroși, nu voi vorbi acum. Voi spune doar că bisericuța din piatră de maxim 25cm, susține acest crâng, fără ca rădăcinile arborilor să apară pe undeva, iar întreg ansamblul acesta îngemănat, de piatra si lemn, stau deasupra unui izvor cu un debit foarte puternic. Legenda locului spune că tânăra fecioară, Theodora, ,  a lăsat viața  lumii, s-a închinoviat într-o mănăstire de călugări, îmbrăcând straie bărbătești.  A fost, mai apoi , acuzată de viol asupra unei fete din satul apropiat, iar sătenii  au condamnat-o la moarte.Deși se putea dezvinovăți foarte ușor, a accepat sentința, și s-a rugat înaintea decapitări.: fă Doamne, din trupul meu biserică, din sângele meu izvor de apă bună, din părul meu copaci.http://www.napocanews.ro/2009/04/sfanta-cuvioasa-teodora-din-peloponez-%E2%80%9Efa-din-trupul-meu-biserica-si-din-sangele-meu-rau%E2%80%9C.html 
 Acest loc a fost ținta excursiei noastre în Ellada.

Dacă vreți, căutați pe internet și părerile oamenilor de stiință despre fenomen, și veți vedea că și ei dau neputincioși din umăr. Eu, acolo mi-am zis, uimit de măreția Dumnezeului nostru, al creștinilor, că minunile de la Dervent http://www.dervent.ro/dervent.php?cID=cat-dervent-daruri&rID=10&rType=ART&rOP=more 
sunt  înrudite, prin același har al Duhului Sfânt, de cea de la Vasta. Acolo și aici izvor, acolo si aici piatră miraculoasă, acolo și aici, lemn(acolo copac , aici icoană.) .
    Dar trec peste aceste sentimente ale mele, dorind doar să vă trezesc apetitul, nu să vă descopăr trăirile mele, pt sunt de nedescoperit.
Dragii mei, măi copilași măi, când aveți un vis, luptați-vă temeinic să devină realitate. Rugați pe Dumnezeu, și mișcați și voi  în acest sens.Dar înarmați-vă și cu răbdare.In copilărie am visat să văd italia. era un vis irealizabil, având în vedere posibilitațile mici ale familiei. Dar am văzut-o . Am visat să navighez cu bricul Mircea, și ăsta a fost un vis tainic, pe care nici lui Dumnezeu, în rugă, nu l-am grăit, dar s-a împlinit. Am visat sa văd grecia. Și am ajuns de 5 ori sau 6, nu mai știu. Știu doar că  o dată mi-am amintit ca mama mea , mama care mi-a dat viata, nu a iesit din Călărașiul natal, niciodată. Și am trimis-o în Grecia. Ea, mama  mi-a vorbit de Teodora din Peloponez, și de ce fel se simte sufletul acolo. Și mi-am dorit să ajung. Mama mea, care nu a vazut Carpații, mama mea, ai cărei copii au străbătut lumea, nu se duce la un tratament balneoclimateric. Părinții noștri si-au sacrificat bucuriile, pt ca zborul nostru din cuibul familiei să fie cât mai măreț, cât mai înalt , cât mai demn. Si atunci, ei, prin ochii noștri, văd lumea toată. Bine ar fi, ca ochii noștri, când privesc de sus , din zborul înalt, să fie umeziți  de lacrima recunoștinței pt cuibul cald care ne-a făcut mari.


   Ei bine, cum v-am spus, ajungem în grecia, înainte de alegeri, când forfota balcanică, dealtfel caracteristică acestei țari, era în toi.
  Nu începuse sezonul. Ce nu mi-a plăcut la ei, sistemul de tazare al autobenzilor.te opresc din loc in loc, să plătesti drumul. Și așa s-a cheltuit o sumă frumușică. Prefer sistemul nostru și al bulgarilor. platesti o taxă de drum , o vinietă, si după aceea nu mai ai treabă. În loc de vinietă, au puncte de taxare, unde zăbovești măcar 2 minute. Ce m-a uimit la ei, lipsa echipajelor rutiere pe stradă, și dacă totuși vedeai unul, acela nu îți inspira teamă, scârbă, ci incredere. Politiști tineri, FĂRĂ BURTĂ!!!!DA????? SUBLINIEZ, FĂRĂ BUUURTĂĂĂ, chiar a trecut cineva la semafor pe roșu, poliția era lângă el, nu i-a zis nimic, atât timp cât nu a ucis pe nimeni.
   În rest, mă uitam... ce criză fraților, că 80% din autoturismele lor sunt nemtești. Cine credeți voi că lasă grecia să intre-n faliment, când germania e țara cu cele mai mari investiții acolo. pt edificare, v-a pun filmulețul acesta, filmat de mine in Kalampaka, orașel cât Slobozia noastră, dacă nu mai mic. Priviți lumea, mașinile, chipurile oamenilor(si nu fiți prea atenți la convorbirea mea cu domnul de la volan--eram la ora de bârfe---) și spuneți-mi de vă pare aia țară in faliment.




 In rest...grecia, cu soarele ei mirific, cu marea ei creată din lacrimile lui Egeu pt fiul său, cu ale ei case albe, mărunte si cochete, cu mulțimea de macedoneni din Salonic, care încă ne privesc ca pe strămoșii lor...
 Apoi sentimentul că ești în leagănul ortodoxiei e uimtor . Să intâlnești la tot pasul 










în păduri, la răspântii, mici bisericuțe albe, cât oo cameră , deschise , și cu  o candelă veșnic pregătită să ardă, dacă nu chiar arzând, unde te poti reculge, în frumosul peisaj
 
Apoi, in drumurile noastre am prins si grevele grecilor. Popor pe care il admir. La noi , anul trecut, doar bătrânii au ieșit in stradă, alții au profitat, primind bani să strige jos Băsescu, deși merita să fie schimbat și fără șpagă.
    Am prins natura înverzită, stiți probabil că se zice că grecii pun ochelari verzi la capre ca să aibă lapte, veghetația e săraca pe continent, dar mirifică în arhipelag.
Tot atunci, m-am dus și să mă rog la sf Ioan Rusul, (a trăit pe la 1700), tatăl meu trecând atunci printr-o grea incercare a vieții. Uite acum îmi dau seama ca am făcut o promisiune Sfântului, pe care, încă nu am respectat-o.
  aici am postat capul sfântului, cu urechea neputrezită, și picioarele .
 



Apoi mare majoritate a timpului, am hălăduit pe străzile acelei țări, pe munții ei , prin izvoarele ei, adică, m-am relaxat, am zâmbit,m-am mirat, m-am indignat, si....la sfârșit am tras concluzia. 
E frumoasă Grecia, poate cea mai frumoasă țară vizitată de mine, dar tot mai frumoasă îmi rămâne România. pe ansamblu , vorbind.


                                                                 chip de grec
 
                                              chip de ...dac 
Și, la sfârsit, un fimuleț al cărui protagonist principal este tocmai ARLECHINUL TRIST, in toată splendoarea lui azvârlită peste pădurile peloponezului
 



luni, 18 iunie 2012

MAMEI MELE SFINTE





Pentru durerile din facere,
Pentru murdăria din scutece,
Şi-a spitalelor şedere,
Tu, Mamă, sa ma ierţi.
Pentru c-am plâns la injecţii;
Că am chiulit pe la lecţtii,
Pentru că n-am mâncat tot,
 Ba am strâmbat chiar din bot; 
 Pentru nopţi nedormite,
Pentru ridurile ivite,
Pentru sănătatea ta cheltuită,
Pentru iubirea ta rănită....
Tu , Mamă , să mă ierţi.
Pentru bucuriile pe care nu ţi le-am pricinuit,
Pt grijile care te-au albit,
Pentru picioarele ce ţi-au obosit
La cozile pe la care-ai zăbovit,
Pentru că am plecat din sat,
Pentru apusul uitat, 
 
Pentru ca nu te-am ascultat
Şi de la sânul tău, m-am inălţat,
Pentru bunicii mei buni, 
Pentru salcâmi, cireşi ,pruni,
Tu , Mamă, să mă ierţi.
 
Pentru că nu mergeam la culcare,
Pentru că m-am făcut mare,
....Pentru că mâine mă-nsor...
Şi îţi las al meu dor...
 
Pentru că si eu voi fi părinte
Şi mă voi lovi de păcatele dinainte,
pentru că abia acum te-nţeleg
Pentru că roadele lacrimilor tale culeg...
Să mă ierti , Mamă, tu....
Că eu  ierta-mă-voi....NU!!!!!

           SCRISĂ 8 MARTIE 2010
             ADĂUGITĂ ŞI FINALIZATĂ AZI,
               19 IUNIE 2012
tot deasupra lumii, dar sub dragostea maternă, mult sub dragostea maternă.