duminică, 17 iunie 2012

DOAMNE, INGHEAŢĂ ÎN MINE



 





Doamne îngheaţă în mine petala
Trandafirului galben ca ceara,
De pe chipul străbunilor mei adormiţi
Congelează în mine natura ca-n ligniţi.
 
Doamne, suflă spre mine crivăţul siberiei tale
Şi poleieşte în mine soarele 
cu razele sale.
Fă-mă tu Ceahlău cu capilaritate căruntă
În inima căruia doar vulturi mai ţipă,
 şi nimeni nu cîntă.
 
Iceberg de gheaţă ce se plimbă hai-hui
Ce scufundă Titanicu şi-nghite oamenii lui.
Fă-mă să sparg  răceala civilizaţiei oarbe
Cu ţurţurul limbii să străpung copii ce mitraliază mame,
 
Doamne, Doamne fă-mă măcar zăpadă ce cade pe sate
Să pot să ascund gardurile dărîmate,
De la casele pline de triste şoapte
Şi a burţilor şi a blidelor şi a leagănelor deşarte.





Şi dacă-i prea mult ce-ţi cer,
Fă-mă o cruce din marmură albă şi ger.
Să mă aşez la căpătîiul neamului meu degerat.
Care spre cimitir,

 în coloane pe opt rînduri, s-a aliniat.
 

16.11.2011 ora22.04.



2 comentarii:

vali spunea...

Foarte frumoase versurile.

Anonim spunea...

frumoase versuri(ca totdeauna),frumoase imagini,imi place cum se vede lumina apusului in ferestrele din spatele dv.