joi, 21 iunie 2012

MI-E MOARTEA


Mi-e moartea cânt de heruvim
Cântat în zori , pe norișor pufos .
Atât e de frumos, că viața-mi pare chin
Și trilul ciocârlei îmi pare găunos.
Mi-e moartea albă lună
Ce strigă către mine,
Rupând distanța lungă
Cea de la cord la minte.
Mi-e moartea țărmul mării
Ce valuri liniștește.
Și Dunăre-i când plopul 
De frunze se goleste.
Mi-e moartea un duș rece  
Trezindu-mă brutal
La realități prea clare
Și limpede final.
Salcâm îmi ești tu moarte
Ce arde lin în vatre,
Spre-a deveni cărbune,
Dând seva altei plante.
 
 
15 mai 2011
bârlog

Niciun comentariu: