joi, 19 iulie 2012

DOAMNE, NU ȘTIU DE ȚI-AM ZIS

Doamne, nu știu de ți-am zis:
Mă tot cată , noaptea-n vis,
Moartea, ca o Dunăre
Spre răsărit ducându-se.
Și mă cheamă și mă-ndeamnă...
C-am să plec, nu-mi este teamă.
N-o lăsa curte să-mi facă
Tocmnai acum , când iarna pleacă.
Mi-s drage lacrimile Tale
Din stânjenei și din petale,
Din ghiocei și brebenei,
Din mugurul verde din tei.
Mai las să-mi scald fața în soare,
Să văd urcând spre munți mioare,
Să mai miros țărâna-n mai.
Știu , veșnicia  Tu mi-o dai!
Să văd iar floarea de cais,
Nainte ochii să-i fi-nchis!
Dar mai ales, Iisuse, Milostive
Împacă-mă pe veci ... dinou ....cu mine!...
bârlog

Niciun comentariu: