ÎNGERI DE LUMINĂ

Surule cal cu coamă argintie
Grabnic alergi tu pe glie.
Dealuri înfuleci și vâlcele bei.
Și, doru-mi punându-l pe șei,
Îl porți peste-ntinsuri și vămi.
Și aștrii inspiri tu pe nări .
Cal alb, de un alb ca stafia,
În urma ta se-ntețește urgia:
Mor păsări de pradă și cuci,
Și-mi zboară vrăbii pe cruci.
Hei, murgule sur , murg bălan,
Cât vei mai galopa în van?!
În goana ta spumată, nu observi
Că-mbătrânesc în jur boieri... și servi?!
Nu vezi salcâmu-n luncă înflorind
Și nici albina harnic zumzăind?
Dar brebenei, loviți de-a ta copită,
Nu-i vezi înmugurind mai cu risipă??
Hai, cal frumos ca Pegas din cer,
Dă-mi cupa Iubirii , cu gust de mister!!!!

Comentarii

vali a spus…
Voi sunteti ingeri mei.
Cristian N. a spus…
"Nu vezi salcâmu-n luncă înflorind
Și nici albina harnic zumzăind?
Dar brebenei, loviți de-a ta copită,
Nu-i vezi înmugurind mai cu risipă?"
Atat de mult regasesc aceste versuri in inima vatrei satului, unde cu dragoste de Natura, de Om si de Dumnezeu am crescut: "Văd căruţa dezmembrată, cu negrul ei sandâc/ Ce mă-ndeamnă şi trimite, doar calul să-l aduc/ Olubele să i le pun la brâu, şi-ndată să pornesc,/ În pădure, cu mândruţa, la iarbă, să cosesc."

Postări populare