miercuri, 8 august 2012

PRIN VENE-MI TRECE CLIPA



Da, prietenii mei, prin vene-mi trece clipa!
Nu am în inimă sânge ,ca voi.
Am doar clipe trecute și clipe ce vin.
Nu am clipe ce rămân. toate trec ...frunze-n zăvoi.
Îmi sunt clipele ,ele însele ,hrană timpului Divin.

Am privit marcat moartea unei femei.
Am vorbit cu ea, cât era vie;
Am schimbat o privire ,
O privire fugitivă.
Fața ei era prea expresivă...
Îmi vorbea despre moarte, femeia;
Îmi vorbea,dar cine să o asculte?Eu imi trăiam epopeea.
Am trimis-o la 206. o camera cu șapte paturi.
În a șatea zi s-a odihnit Dumnezeu
Oare la asta mă gândisem și eu?
Nu!!! mă gândeam că e aproape de turla Bisericii
Mă gândeam că femeia vrea să fie departe de tumultul epocii.
Dar nu m-am gândit că vrea să fie atât de departe.
2+0+6 dă cifra 8, simbol al infinitului.
Am vorbit apoi cu moartea acestei femei.
Am simtit-o intrând în trupul ei.
doar că 3 zile nu mi-au fost de ajuns
Abia apoi înțelesurile m-au părtuns.


Am învațat de la această femeie, de la a ei moarte
Să privesc perdelele ce se mișcă în noapte.
Să privesc mai atent muștele din fereastră.
Și luna pe cer trecând cum îmi face noaptea albastră.

Am învățat să mă uit mai atent la bătrâni
Cum merg ei împovărați de clipe, privind la mâini....
DE CE PRIVEȘTI BĂTRÂNE MÂINILE TALE?
Socoți câte-ai făcut, și  câte ai fi făcut , oare?!

Copilul femeii, acel adolescent cu ochii albaștrii,
mi-a amintit că eu nu am trăit emoția nașterii.
În gura lui, cuvântul mamă suna astral,
În ochii lui trecea moartea, urcându-i spre piept ca pe un piedestal.


Într-adevăr: nu am trăit emoția tatălui, 
Așteptând timorat nașterea fiului.
Am învățat din aceasta că nu sunt perfect.
Clipa ce-mi curge în vene m-a învățat să respect
Fiecare timp, fiecare zgomot , și orice palpitație a inimii
O iubesc și o ascult ca pe cea mai frumoasă simfonie.
Și-mi fac din suferință prieten , nu tragedie.
Ascultați simfonia Divină!!!!
Bătaia inimii tale este sublimă,
Atât de sublimă că nu o poți transcrie
În portative sau în registre.

Femeia moartă, găsită de mine în ziua a patra
Mi-a amintit de solitudinea omului când dă piept cu soarta.
Știți că încă avem prieteni pe lume?
Știți că Dunărea nu e lipsită de spume?
Știți ce culoare au ochii mamei voastre?
Știți că sărutul e armă-n trădări,și semn al iubirii curate.
Știți că pruncii nu sunt doar produsul nefast al iubirii de-o clipă;
Ci sunt îngeri ce vă cheamă să vă-nălțați cu ei , împrumutându-vă o aripă....

În clipele-acestea-n care am scris 
Un fulg din aripă spre voi am trimis....
 
Deasupra lumii
8 august 2012




Un comentariu:

Livius spunea...

Intr-un cuvant...superba postare..
Si prima melodie...nici nu o stiam...
Ce de noutati:)