marți, 18 septembrie 2012

CĂDEREA FRUNZELOR DE PLOP



Căderea frunzelor de plop
Din multele păduri stinghere
Mă face zilnic să îngrop 
Speranțele vieții mele.

Mă văd acum un plop în toamna
Cu mult prea aprige rafale
Și fericirea-mi e totuna
Cu frunzele de pe cărare.

În viață, mica bucurie 
Pe care am trăit-o-n vară,
S-a făcut brun-cărămizie
Și a plecat...cu prima toamnă.

Și ce folos de primăvara
Cu floarea și cu frunza ei,
Când vine ne-ndoielnic toamna
Cu ploaia-n ochi și moartea-n tei.

Aș vrea să fie veșnic toamnă,
Să nu-nflorească-n veci copacul;
Să nu mai văd , în primăvară,
Speranța că pot fi și sacru!

Și amăgirea învierii 
Să nu-mi mai fie un imbold !...
Eu mă dedic de-acuma morții
Și mă îngrop de-acum sub colb.

Vă las pe voi să așteptați 
Sosiri de Mărțișor și soare;
Uitând că sunteți destinați 
S-ajungeți...frunze pe cărare....

   3 oct 2000
scrisă în Călărași
 

Niciun comentariu: