DOAMNE, DE-AȘ AVEA
Ți-aș aduce lângă iesle miel prior ca și păstorii;
Îți dau suletul prunciei colindând cu bucurie
Până să răsară zorii.
Aurul întreg al lumii Ți l-aș pune la picioare
Dar îți dau numai țărâna frământată spre-a-mi fi trup.
Ce să faci cu -averea oare?
Au luat-o oameni care
Cu-aurul cumpără arme
Și în numele Tău mare
Moarte-mprăștie-n văzduh...
Ce-aș putea să îți aduc?
Tămâia faptei bune eu Ți-aș da dacă-aș avea...
Am numai rășini de brad
Dar, primește-le Iisuse , că-s de-aici, din țara mea
Hăituită și furată....Cât Doamne oi mai răbda
Să ne vezi zăcând de foame și țintiți pe Crucea Ta
Noi ne umplem de mânie, și visăm ciocoi ce ard.
...Din ochi lacrimi nu mai cad!!!
Ți-aș aduce ca plocon
Smirna rugăciunii sfinte,
Dar , împresurată-n griji s-o aduc eu nu mai pot...
La picioare-ți pun suspinul prea adânc și mut, Părinte.
Pruncule, pe când pământul ți-a dat grota ca palat,
Întunericul din mine îți aduc și am să-ți las
Pruncii cei uciși de-o țară ce pretinde că-i creștină.
Sângele ce, din canale, pute vomitiv a vină.
Tu ai viețuit sărac,i-ar ai tăi prelați sfidează
Sărăcia turmei tale și o mulge și-o dezbină
Și mașini de lux șofează
Sfănt lăcașul tău e gol, cârciuma mereu e plină
Cui să mai găsești o vină???
Salvarea de und-să vină
O, Iisuse pune mâna iar pe bici și curăță
Sfânt altarul Tău de lupi .
Sfânt ogoru-ți de neghină
De bătrâni și prunci ai milă,
Norii de pe cer să-i rupi,
Umple-mi Țara de lumină
Și iubirea Ta divină;
Inimi reci să înfierbânți,
Să trăim curat și-n tihnă,
Fără hoți și fără vulpi!
Și abia atunci , Hristoase,
Sus pe Cruce să te urci .
Comentarii
Dar nu o lacrima
Caci mor de dor de rusina,
Sa vad cum cugeti si mai tot de poti!