RARĂ NORMALITATE


  Am  ieșit zilele acestea din mănăstirea în care locuiesc. Nevoile altora m-au obligat să fac acest lucru. Și am avut de făcut  un mic turneu-maraton cuprinzând orașul natal, Călărași, apoi:București, Slobozia, Hârșova,Turda(de Tulcea), Babadag, Constanța și apoi acasă, în mănăstire. Am întâlnit lumea așa cum e ea. Vedeți, în mănăstiri vine o anumită categorie de oameni. Nu spun că e mai bună, sau mai rea. Spun doar că e o anumită categorie de oameni. Pentru că acum, am văzut tot felul de categorii de oameni. Și am remarcat un lucru: foarte rari sunt oamenii normali, firești, naturali. Adică de la tineri cu belciuge în sprâncene,  fete mai mult sau mai puțin dezbrăcate, oameni care se apucă de organele genitale de câte ori trece un preot pe lângă ei, femei vopsite verde-n cap, sau albastru, sau roșu(și roșu ăsta e atât de frecvent că nu îl mai observam nici eu ca anormalitate),până la mersul multora care nu mai știu să meargă normal.Merg înțepați, sau târșâind picioarele, merg cocoșați, merg bălăngănindu-și mâinile anapoda pe lângă corp. Fetele cel puțin au un mers de nu te mai atrage nimic la ele, când le vezi țopăind pe  stradă, râzând zgomotos ca niște curve , cu capul pe spate , cu dinții la vedere, (și nu doar cu dinții...).
Nu mai mâncăm normal. Mâncăm plescăind, pe stradă, în metrou, suntem generația fast-food-istă, unii , e drept că de nevoie, au 2-3 servicii să-și poată crește copii, sau să-și poată plăti întreținerea, dar majoritatea sunt fast-food-iști de fițe. Că e „cool”. Să mai zic de vestimentație? 
Dragele mele cititoare , reprezentante ale” sexului frumos”: nu vă șade bine când aveți fusta.... PÂNĂ LA UȘA CURULUI!scuzați-mi expresia, dar dacă de expresie vă teșiți, nu înteleg cum nu vă teșiți de a vă îmbrăca așa. Din două mari motive:
 1 orice bărbat care privește o astfel de fată, chiar dacă o admiră, tot ca la o zdreanță se uită.pt că o fată cu principii sănătoase, chiar dacă are ce arăta, știe să fie feminină și îmbrăcată. Mă întreb adesea, părinții acestor fete nu le văd când ies pe ușă? 
2. orice bărbat, sau aproape orice bărbat, fierbe hormonal când are în față o astfel de priveliște. Și apoi auzi de violuri, de bătăi și alte deviații comportamentale. 
Nu mai știm să ne închinăm normal. Ori ne închinăm repede și scurt, de parcă ne-ar fi rușine că suntem creștini, ori o facem cu o emfază, teatral, și fariseic. 
   Normalitatea a devenit atât de rară... nu mai suntem normali în relațiile cu cei de lângă noi. Suntem fie lingușitori, fie indiferenți,  fie apatici, fie irascibili. Suntem ori geloși, ori vulgari, ori egoiști. 
Mă uitam prin București: orașul celei de-a doua tinereți a mea, atât de rar am văzut un zâmbet natural pe fața unui om.... Și culmea, cred că singurul zâmbet frumos și natural, l-am văzut la un tânăr care trece prin niște momente dificile acum. Nu mai știm să zâmbim natural, să râdem natural. Zâmbetul multora este un rânjet ca de fiară, ca de câine hăituit; uitați-vă atent în jur și-mi veți da dreptate. Priviți zâmbetele , ți acestea foarte rare, a  colegilor de muncă, a participantilor la trafic,  a celor care-și plimbă dimineața câinele, pisica, papagalul, broasca țestoasă, sau șarpele Boa. Veți vedea probabil o grimasă searbădă pe față, sau o față de om care tocmai a sfârtecat umanitatea în două: în dilii și în bandiți. 
Mă opresc aici . Bine înțeles că am văzut și oameni normali, frumoși, care încă știu să-și asorteze culoarea pantalonului cu vestonul sau a fustei cu bluzița, oameni care știu să poarte pantalonii de stofă cu pantofi , nu cu adidas, oameni care știu să meargă la braț cu femeia vieții lor, tineri care știu să fie decenți și înfrânați în gesturi, oameni care se opresc să admire o floare, să arunce o hărtie în coșul de gunoi, și nu își scuipă flegma sau guma de mestecat, în fața ta, oameni care știu ce valoare are cuvântul „pardon” sau ”mă scuzați”, tineri care știu că locul organelor genitale e în chiloți și nu pe limba lor, pensionari frumoși care încă merg în parc și joacă table sau șah. 
Dar, o, Doamne, căt de puțini sunt aceștia.... Sunt atât de puțini că am impresia că trebuie medaliați, ca pe olimpici.



Comentarii

vali a spus…
Off,de cand sunt aici,am vazut lucruri si oameni de toate tipurile,de la oameni strazi pana la oameni de afaceri,uneori am eu impresia ca sunt ciudat prin normalitatea mea,sau poate am ramas cu ceva de pe vremea comunismului,fete cochete dupa care intorci capul,barbati eleganti,persoane cu o alta orientare sexuala,fete mai mult dezbracte pe tocuri de 15 dar bete sau drogate,penibile,vulgare sau imbrcate fara o noima. Iti spun sincer oricat incerc sa nu le vad,ma mai uimesc uneori. Cand am ajuns aici aveam grija sa arunc totul la cosurile de pe strada in semn de reapect pt.oameni .care spala strazile si trotuarele in fiecare dimi,dar vad des cum alti nu au pic de respect si chiar ma deranjeaza.
In rest despre zambete pot spune ca vad des,pardon se foloseste foarte des iar daca te vede cineva pe strada ca esti dezorientat,chiar te intreaba daca esti ok. Chiar daca la noi au devenit astea foarte rare,macar tu iubitul meu frate sa ai puterea sa oferi la alti un zambet sau chiar o vorba buna. Pup
vali a spus…
Scuze pt greseli am folosit tastatura telefonului,dar ma intelegi tu:))))

Postări populare