RARĂ NORMALITATE
Nu mai mâncăm normal. Mâncăm plescăind, pe stradă, în metrou, suntem generația fast-food-istă, unii , e drept că de nevoie, au 2-3 servicii să-și poată crește copii, sau să-și poată plăti întreținerea, dar majoritatea sunt fast-food-iști de fițe. Că e „cool”. Să mai zic de vestimentație?
Dragele mele cititoare , reprezentante ale” sexului frumos”: nu vă șade bine când aveți fusta.... PÂNĂ LA UȘA CURULUI!scuzați-mi expresia, dar dacă de expresie vă teșiți, nu înteleg cum nu vă teșiți de a vă îmbrăca așa. Din două mari motive:
1 orice bărbat care privește o astfel de fată, chiar dacă o admiră, tot ca la o zdreanță se uită.pt că o fată cu principii sănătoase, chiar dacă are ce arăta, știe să fie feminină și îmbrăcată. Mă întreb adesea, părinții acestor fete nu le văd când ies pe ușă?
2. orice bărbat, sau aproape orice bărbat, fierbe hormonal când are în față o astfel de priveliște. Și apoi auzi de violuri, de bătăi și alte deviații comportamentale.
Nu mai știm să ne închinăm normal. Ori ne închinăm repede și scurt, de parcă ne-ar fi rușine că suntem creștini, ori o facem cu o emfază, teatral, și fariseic.
Normalitatea a devenit atât de rară... nu mai suntem normali în relațiile cu cei de lângă noi. Suntem fie lingușitori, fie indiferenți, fie apatici, fie irascibili. Suntem ori geloși, ori vulgari, ori egoiști.
Mă uitam prin București: orașul celei de-a doua tinereți a mea, atât de rar am văzut un zâmbet natural pe fața unui om.... Și culmea, cred că singurul zâmbet frumos și natural, l-am văzut la un tânăr care trece prin niște momente dificile acum. Nu mai știm să zâmbim natural, să râdem natural. Zâmbetul multora este un rânjet ca de fiară, ca de câine hăituit; uitați-vă atent în jur și-mi veți da dreptate. Priviți zâmbetele , ți acestea foarte rare, a colegilor de muncă, a participantilor la trafic, a celor care-și plimbă dimineața câinele, pisica, papagalul, broasca țestoasă, sau șarpele Boa. Veți vedea probabil o grimasă searbădă pe față, sau o față de om care tocmai a sfârtecat umanitatea în două: în dilii și în bandiți.
Mă opresc aici . Bine înțeles că am văzut și oameni normali, frumoși, care încă știu să-și asorteze culoarea pantalonului cu vestonul sau a fustei cu bluzița, oameni care știu să poarte pantalonii de stofă cu pantofi , nu cu adidas, oameni care știu să meargă la braț cu femeia vieții lor, tineri care știu să fie decenți și înfrânați în gesturi, oameni care se opresc să admire o floare, să arunce o hărtie în coșul de gunoi, și nu își scuipă flegma sau guma de mestecat, în fața ta, oameni care știu ce valoare are cuvântul „pardon” sau ”mă scuzați”, tineri care știu că locul organelor genitale e în chiloți și nu pe limba lor, pensionari frumoși care încă merg în parc și joacă table sau șah.
Dar, o, Doamne, căt de puțini sunt aceștia.... Sunt atât de puțini că am impresia că trebuie medaliați, ca pe olimpici.
Comentarii
In rest despre zambete pot spune ca vad des,pardon se foloseste foarte des iar daca te vede cineva pe strada ca esti dezorientat,chiar te intreaba daca esti ok. Chiar daca la noi au devenit astea foarte rare,macar tu iubitul meu frate sa ai puterea sa oferi la alti un zambet sau chiar o vorba buna. Pup