joi, 22 noiembrie 2012

SCRISOARE PENTRU MAMA





 MOTTO
 „Multe minuni sunt în Univers, dar capodopera Creației Divine răne tot ...
INIMA UNEI MAME”
E.Bersot (filosof francez,1816-1880)

 
Când am scris ultima oară
Te-am mâhnit, măicuța mea,
Ți-am vorbit de a mea boală, 
Și am zis că viața-i grea.


Ete...azi, de sfânta vineri, 
De tine m-a prins un dor...
Și hrănit cu-a tale scumpe și suave mângâieri, 
M-am înzdrăvenit mai iute. nu mai zac...și nu mai mor.


Pe la mine-i toamnă bună
Ca în bărăganul tău;
Încă nu a căzut brumă,
Dar...nici că îmi pare rău.

Pe la voi, ce mai e nou?
Alde-Apostu ce mai fac?
Caterina-a lui Lălău, 
Cu-alde Scundu, se mai bat?

 Cum v-a fost via  și vinul?
Tata a săpat grădina?
Ați bătut deja și nucul?
Că la noi ierneaz-albina.

Lemne, v-ați adus, mămică?
Zice-se că-i iarnă grea.
Ai mălai de mămăligă?
Vaca ce-a fătat, vițea??

Eu te las, mamă, că uite,
Cad în gură ochii-mi mari;
Și mâine am treburi multe:
Îmi arvunesc... lăutari.

14 Octombrie 2010
bârlog

Un comentariu:

d spunea...

Am vizionat "ultima frontiera" cu sufletul traumatizat de "epoca de aur", epoca care n-as vrea sa mai re(in)vie vreodata.
Am urmarit cu deosebita atentie acest documentar Ultima frontiera, care a fost foarte bine lucrat, adevarat, de catre realizatori si prezentatori. Felicitari lor!
Felicitari si celor care au reusit "fuga" spre libertate! Si totodata condoleante celor care au ramas cu pierderi umane in familii!
Insa mi-e si lehamite de statul Roman care nu a facut nimic sa repare ce se mai putea repara din ororile comunismului sau din atrocitatiile soldatilor de frontiera, impreuna cu militia, securitatea si cadrele militare implicate in exterminarea semenilor lor care luptau fie pe fata fie pe la spate, exprimandu-si dorinta si ideile pentru libertate.
Inteleg caci pentru banii luati, care nu erau putini si pentru avantajele ce le aveau sau care le obtineau de pe urma atrocitatilor lor, cadrele militare si militia + securitatea vremii comuniste erau gata de orice crima impotriva oricui care i se impotrivea (chiar din familie) regimului ceausist. Dar nu am inteles crimele si atrocitatile militarilor in termen care aflati la froniera vestica a tarii erau in stare sa execute pe oricine cu acelasi sange rece care o faceu cei fara inima, platiti pentru aceasta.
Ma intreb astazi, oare dintre acesti criminali fosti militari de frontiera care au vazut acest documentar..oare ce si-or fi zis lor insisi? Oare constiinta lor nu le striga? Nu-i condamna? Oare pot ei sa adoarma in pace sau sa-si tina in brate cu duiosie copiii, nepotii si sa nu-si aduca aminte ca au lasat orfani atatia ca ei in tara aceasta romaneasca? Probabil ca da! Fiindca au avut invatatori care le-au implantat o inima cruda si diabolica. Nu e de mirare daca printre stirile de la ora cinci pe care le vedem si auzim si ne ingrozim de acestea nu sunt un raspuns adresat tocmai lor, sau urmasilor lor care poate culeg rodul celor care candva prin faptele lor de groaza lasate in urma ca o samanta, astazi se intoarce impotriva lor. Dar stiu caci chiar daca aici scapa de a culege ce au semanat odinioara totusi vine o zi cand mortii ucisi de ei si chinuitii lor vor sta inaintea scaunului de judecata a lui Dumnezeu impotriva lor, impotriva celor de care au fost omarati.
Cunosc bine ambele parti, adica victimile si agresorii. Ca unul care am facut parte dintre victimele comunismului stiu ce vorbesc. Eu am fost "sobolan", alti au fost "pelicani". Asa ni se spuneau in lagarul Padinska Skela (o puscarie) din fosta Yugoslavia, la cei ce am trecut pe uscat sau prin apa. Multe ar fi de aratat pe langa acest documentar care de altfel e doar o faramitura din adevarul cruzimii al unei epoci apuse in care personajele de atunci sunt inca astazi actuale in structuri de conducere si la loc de cinste...