vineri, 28 decembrie 2012

LUI CORNEL CONTANTINIU




motto:
„GREU SE MAI FAC OAMENII OAMENI!!!”
Cornel Constantiniu
Am găsit zilele trecute, vrând să ascult o melodie dragă mie, două documentare despre domnul Cornel Constantiniu. Am 37 de ani, sunt un om care am trăit doar 14 ani sub regimul Ceaușescu. Unul dintre oamenii care m-au format ca om , a fost, cu muzica lui, cu vocea lui aleasă, pe care adesea mă chinuiam, fraged copil fiind, să mi-o însușesc, a fost acest artist deosebit, domnul Cornel Constantiniu.
Am în albumul meu un autograf luat când aveam eu 9 ani, de la Marius Țeicu. Era la un concert pe stadion, în Călărași, prin 81-82, și știu că pe Cornel Constantiniu l-am ratat atunci.  Viața a curs, dar adesea eu i-am fredonat refrene. Ale lui, ale lui Dan Spătaru, ale Corinei Chiriac, ale Mirabelei, ale Savoi, ale Margaretei Pâslaru, ale atâtor și atâtor valori ale acestui gen de muzică, să nu mai vorbesc de Tudor Gheorghe și muzica folk.
În tristețile vieții mele, uneori prea deșănțate, alteori banale ca a multora dintre noi, fredonam acest refren
„GREU, GREU!
 CE GREU MAI TREC PRIN VREME,
NU-I NIMENI SĂ MĂ CHEME
CÂND MI-E GREU!

GREU , GREU!
DIN GREU ADUN BLESTEME
SUNT PLIN DE ANATEME
ȘI-UITAT DE DUMNEZEU!!!!”
Dar hai să ascultați vocea lui, cu inflexiuni pe care rar, și foarte greu le-am putut face și eu, de câte ori fredonam, muncind pământul în Măgureni, și speram că nu mă aude nimeni. Acultați-l vă rog:

Mi-e greu ă renunț la multe din refrenele lui, dar spațiul meu și timpul vostru mă obligă la aceasta.
M-ar bucura dacă cineva mi-ar putea face rost de un contact al lui, știu că l-ar bucura mult dacă noi, generația atunci foarte tânără, i-am aminti că îl iubim.

Dar haidem să trec la subiect: uitați, voi generații care v-ați bucurat de vocea lui, în ce uitare își petrece viața una din vocile de aur ale acestei națiuni.
I-aș pune un motto acestui film, motto care îi aparține tot acestui suflet senibil:
„FRAȚILOR, IERTAȚI-MĂ CĂ MAI TRĂIESC!”

Ce voce neschimbată, după atâția ani.
Și vreau să vă arăt și casa acestui OM! Domnii mei critici, cei care  spuneți despre mine că-s un bufon nostalgic, vreau să vă amintesc că sistemul ăla ticăloșit, ai căror progenituri sunteți și voi, a fost învins cu acestă mișcare de cultură, care ținea aprinsă flacăra iubirii între noi, cu toată securitatea represivă a conducătorului vremelnic. Nu regret regimul, ferească-mă , dar nu pot să spun ca voi că nu avea valori. AȘ JIGNI SUFLETE DRAGI MIE. MAMA MEA E O VALOARE , ȘI O EROINĂ, ȘI MAMELE VOASTRE CARE-AU RĂZBIT PRIN TEROARE! OAMENII ACEȘTIA PE CARE VI ADUC DIN CÂND ÎN CÂND PE BLOG, SUNT VALORI ȘI MODELE PT NOI! NOI, DECREȚEII, AM AVUT REPERE. VOI???? CE VĂ DĂ VOUĂ NEOCOMUNIȘTII?
Priviți apusul unui om, și cugetați în sinea voastră: dacă acest om e uitat așa repede, cu atât mai mult noi, efemerii zbuciumați care nu  mai știm altceva decât să scuipăm ceea ce alții iubesc, și uneori să scuipăm ceea ce chiar noi am iubit.

Și pentru că e  ultima postare  a acestui an,probabil, îi urez și eu sănătate lui, domnului Cornel Constantiniu, și vouă iubiții mei prieteni.
 Celor ce au venin în inimă, îi sfătuiesc să-l scuipe în propria-i casă, și să nu mi-l arunce mie în față. 
Închei cu melodia „Un bun rămas” 
LA MULȚI ANI!!! 
BUN RĂMAS 2012, CU APOCALIPSA TA CU TOT !

EPILOG: 
„Ceea ce găsesc eu cu deosebire fermecător în caracterul lui Iisus, este nu numai blândețea și simplitatea legilor sale, ci mai ales iubirea lui față de om, prietenia Sa, chiar gustul Său. El nu a ocolit petrecerile, solemnitățile familiare, a mers la nuntă, a stat de vorbă cu femeile, s-a jucat cu copiii, a mâncat cu vameșii.
El era îngăduitor și drept în același timp, blând cu cei slabi și de temut cu cei răi. Ce dulceață , ce curăție în vorbele Lui, ce adâncă înțelepciune în cuvântările Lui! Câtă prezență de spirit, câtă abilitate și curaj în răspunsurile Sale!
Dacă viața și moartea lui Socrat sunt ale unui filosof, negreșit viața și moartea lui Iisus Hristos sunt ale unui Dumnezeu!!!” 
J.J.Rouseau


miercuri, 26 decembrie 2012

SUSPIN PENTRU COPIII TRIȘTI


motto:
„Mai tare ca moartea este dragostea, și jăratecul ei ca flăcările lui Dumnezeu: apă multă nu o stinge și nici râurile nu o înneacă”
Biblie, Cântarea cântărilor VIII; 6-7.


O lacrimă îmi curge peste suflet ,
 și un suspin îmi zbuciumă rărunchii :
 că încă sunt copii ce n-au nici pâine,
 și nici un lemn de brad în sobă n-au.
Spre mama lor înlăcrimează ochii
Ea e pe moarte și nu știe cum
S-or descurca în lumea fără mâine
Ci doar c-un azi preahămesit de foame
Ci prea uitat ades de cei bogați....

O unde ești Poete să le mângâi

Obrazul plâns dar sever și curat,
Al pruncilor ce azi încă au mame
Dar mame ce cumplit de cancer zac!

Să iei Poet, din ochii cei albaștrii

Ai Pruncului ce astăzi s-a născut,
Să iei, te rog, o lacrimă, doi aștrii,
Și fă-le lor, copiilor ce plâng
După al lor părinte ce se duce,
Un cald și moale așternut;
Să fie-acesta darul ce le-aduce
Iisus Hristos ce-n iesle s-a născut
Deși ei nici măcar atâta n-au cerut.

Coboară drag Poet și cântă-n șoaptă

Să nu-și audă mama lor gemând.
Vorbește-le cu glasul tău de tată,
Să uite că părinții merg spre groapă,
Îngrijorați că-l lasă pe pământ
Pe dragul lor copil, gol și flămând.

Dar nu cânta prea tare, să audă
Când mama lor o cere ca să bea
O ultimă de apă-nghițitură,
Cât lacrima ce a căzut din stea...

Copilul meu.... copilul meu cuminte,
Ce să dau Vieții să mă lase-n viață,
Să te văd mare, și scăpat de griji,
Mi-e trupul însă, rece ca o gheață
Și plânsul tău , și ochii tăi fierbinți
Topește-n mine doruri și dorinți
Și parcă nici durerea n-o mai simț
Ci vine-așa... căldura dinspre tine
Încet mă prinde și mă tot cuprinde.

Prin ochii tăi văd ochii mei mai stinși.....
Văd umbra morții mele peste tine...
Văd rugăciunea ta , să-mi fie bine,
Să mai petrec iar un Crăciun cu tine,
Copilul meu iubit, născut din mine.....
Ahh!!!!  ÎN MORMÂNT  EU IAU FĂRÂMI DIN TINE!!!!....

Închide-mi ochii mei cu-o sărutare

Copil cu inima cât Dumnezeu de mare,
Sărută-mi fruntea, să fie pecete
Să știe c-am iubit fierbinte, pe-ndelete,
Ale Lui albe și frumoase cete,
Un drag copil ce-acum mă plânge jos
Și n-are nicidecum, Crăciun Frumos!!!


Adio! pe curând,....și rămas bun...

Copil frumos și trist și taciturn!


26 decembrie 2012
pentru Adrian Păunescu
deasupra lumii.
Moș Crăciun  v-a adus în dar și această minicolecție de fotografii realizată într-o excurie pe 25 dec 2012, la „Canaraua Fetei” la aprox 20 km distanță de mănăstirea în care viețuiesc, în pădurea Băneasa  din sud-vestul jud Constanța. Fotografiile, sunt făcute lângă borna de hotar șezată de bulgari , în 1949, care delimitează cadrilaterul de Țara mamă. Sărbători cu pace!










sâmbătă, 22 decembrie 2012

HRISTOS SE NAȘTE, SLĂVIȚI-L!!!!

 
 Pentru că e crăciunul, și timpul nu-mi permite să vorbesc mult cu voi, dar nici inima nu mă lasă să trec peste plăcerea întâlnirii cu voi, vă urez și eu să aveți parte de o sărbătorire a Nașterii lui Hristos fără marea ghiftuială, ci cu pace și cu bucurii să vă adăpați și inima și sufletul și trupul din bucuriile Nașterii.
Vă iubesc, prieteni și rude, așa după cum bine știți.
Am postat aceste clipuri dorind să ies din tiparul perimat al muzicii de Crăciun. Pt mine, sărbătorirea Nașterii este încă un motiv de a-mi face bilanțul sufletesc, și de a mă hotărî de a pune un nou început bun vieții mele.
 Nu contează ce-ți spun alții depre tine.
SĂ-AI CURAJUL SĂ SPUI DA,
S-AI CURAJUL SĂ SPUI NU,
ȘI ÎN ORICE CLIP-A TA
S-AI CURAJUL SĂ FII TU!!!!



duminică, 9 decembrie 2012

SUNT ALB





 

 Motto
  Mama mea, sfânta mea mamă, dacă azi , la ore din noapte , după vizita ta la mine, la Dervent , nu am somn, este pt că mai copleșit cu iubirea ta, care mă obligă la iubire pt toată creația Divină.
 TE IUBESC MAMĂ DRAGĂ ȘI IUBITĂ, CA PE FIINȚA CARE, PRIN OMENEASCA IUBIRE, MI-A ÎNFIRIPAT ÎN INIMĂ IUBIREA DE HRISTOS. NU AM LACRIMI SĂ PLÂNG VREMELNICA MEA RANĂ A DESPĂRȚIRII DE TINE!!!! HRISTOS-DUMNEZEU NU VA AVEA RAI SĂ ÎMI BUCURE INIMA, TRĂIND VEȘNIC ALĂTURI DE TINE, DE NU VA FI LUMINAT DE LACRIMILE TALE PENTRU CEI 4 COPII AI TĂI, MAMĂ IUBITĂ DE TOȚI CÂȚI TE CUNOSC.
Arlechinul Trist
Sunt alb ca un pisc în vecernii,
Și-s limpede ca un suspin;
Sunt liber ca crivățul iernii,
Și-s viu ca-l durerilor spin.

Sunt alb ca și laptele mamei,
Sunt limpede ca un râu din Carpați;
Sunt liber ca frunzele toamnei;
Sunt viu ca iubirea de frați.

Sunt alb ca un nor peste mare!
Sunt limpede ca privirea de prunc,
Sunt liber ca prafu-n cărare,
Sunt viu ca și verdele crud.

 Sunt alb ca o lebădă-n bălți!
Sunt limpede ca și mierea de mai,
Sunt liber ca visul în nopți,
Și-s viu ca și fructul din Rai.

Sunt alb ca și dinții de fecior curat!
Sunt limpede ca roua pe flori,
Sunt liber ca polenul, de vânt purtat,
Sunt viu ca un colind de sărbători.

Sunt alb ca albul de la-nceput de lume!
Sunt limpede ca și văzduhu-n zori.
Sunt liber cum e cerbul pe coline,
Și-s viu, ca Lazăr....înviat din morți!

9 decembrie 2012
Deasupra Lumii.