15 IANUARIE . ZII CU EMINESCU

Am învățat versurile lui Mihai Eminescu înainte să învăț să citesc. 
În clasa întâi, când am luat și singurul premiu întâi, am primit de la Doamna Isăroiu, învățătoarea mea, de la biblioteca pt toți, cartea „Poesii” de M, Eminescu. Am luat-o cu mine în vacanța de vară, în satul natal al mamei mele, aruncat undeva la margine de bărăgan, în Ialomița, pe malul bălții Rovine. În satul rovine, sub arșița soarelui, la umbra nucului din via bunicii, sau sub mărul unde aveam leagănul făcut de tataia, citeam și cântam adesea melodiile care aveau versurile acestui iubit poet al meu.
Hm... bunicul meu semăna mult cu Eminescu, aceleași trăsături ale feței, aceleași păr frumos , dat pe spate. Cum de știam versurile liui înainte de a ști să citec? am ascultat mult cântece puse pe versurile lui.
De aceea am ale ca de ziua lui Eminescu sa atașez acele cântece care mi-au mângâiat serile, au rodit în mine iubirea de natură, de frumos, și au înfiripat în mine întrebări fără răspuns.... De ce eu iubesc așa, și alții sunt capabili de atâta ură????

 Și dacă timpul nu vă dă răgaz să ascultați ce am postat, rupeți-vă trei minute și ascultați acest cântec cântat de două voci de aur ale românilor: Stela Enache și Florin Bogardo.