miercuri, 16 ianuarie 2013

PĂRINTELUI VISARION IUGULESCU


Ați observat că din când în când am postat câte o pagină pentru oamenii care mi-au format sufletul și conștiința, m-au învățat să iubesc, să iubesc frumos, să iubesc frumosul, frumosul din mine, din om, din natură, din cer, din univers, Frumosul Desăvârșit, pe Dumnezeul nostru , al creștinilor. 
Azi vreau să vorbesc puțin eu, mai mult el, despre un părinte, care, pe lângă preotul Paulin Alecu, cel care m-a băgat în cristelniță, m-a dus prima oară în altar, copil fiind, să văd pictura Bisericii sf Nicolae din cartierul Măgureni, din Călărași, cel care mai apoi m-a spovedit prima dată în viață, la 17 ani, e, pe lângă acest om, îi sunt dator de recunoștință părintelui Visarion Iugulescu.

Așa că, azi, am hotărât să scriu despre un om care, odată apărut în viața mea, mi-a răsturnat toate criteriile de valori ale mele, dar mi-a și răspuns la multe din frământările mele. Este vorba de ierodiaconul Visarion Iugulescu.
   Personalitate controversată a sfârșitului de secol XX, părintele Visarion, prin predicile sale , este cel care a insuflat în mine, după ani de cercetări și căutări interioare, și exterioare, dragostea de Ortodoxie. După ce corespondasem cu iehoviștii, după ce făcusem ședințe de spiritism , după ce îmi cătasem rostul vieții în balta patimilor trupești, vine un glas , din biserica ortodoxă și îmi amintește să nu mă înșel, că nici mincinoșii, nici curvarii, nici bețivii , nici sodomiții, nici hoții, nici cei ce mănâncă agoniseala săracilor , nu vor moștenii viața veșnică.
    Acest părinte, născut în octombrie(ca și mine ) 1922 în satul Brănești, jud Dâmbovița, , a avut o viață plină de prigoniri. Prigonit întăi de Securitate, pentru predicile vii este alungat din mănăstirea Snagov, unde era ghidul mănăstirii, odată cu decretul de închidere a mănăstirilor, din 1959. Securitatea îl vânează , pentru că el continuă să predice, , reprezentanții bisericii ortodoxe române, dau mâna cu fiara roșie a comunismului și îl pensionează forțat în anul 1983, pentru ca în mai puțin de un an  să demoleze și Biserica unde a predicat timp de 10 ani de zile , sf Nicolae Sârbi, din București. Din acest moment se ascunde de securitate prin casele creștinilor, prin județul Tulcea și București. După 89, părintele Visarion iese iară la predicat profitând de libertatea de exprimare de atunci. Șicanele continuă, și din nefericire, până și preoți și stareți de mănăstire , ca și unii duhovnici renumiți, dealtfel, îl bârfesc pe părintele Visarion și pe ucenicii sfinției sale. Acum, după data de 24 mai 2008, când a trecut la Domnul, forfota invidiilor a trecut, și a rămas doar rodul muncii sfinției sale : mii de călugări și monahii, preoți de nădejde, cunoscători ai canoanelor ortodoxiei, și trăitori ai duhului patristic, mii de familii model, cu câte 4 sau 5 copii, cu sentimentul național și creștin-ortodox bine întipărit în ele, și , ceea ce este reprezentativ pentru vremurile noastre, a lăsat pe pământ un mormânt, la măn. Cernica, mormânt care a devenit loc de pelerinaj, din evlavia populară, mormânt plin totdeauna de flori și veșnic având candela nestinsă, ba chiar mai mult, permanent fiind cel puțin 3 , 4 suflete lângă crucea lui.

El, părintele Visarion mi-a vorbit primul despre cât de mult mă iubește pe mine Dumnezeu, cât de trecătoare e viața aceasta, cât de multe păcate am de plâns....
Vouă, celor care încă aveți gura plină de sclifoi , spuneți-mi și mie ce aveți împotriva acestui OM care vorbește astfel în Biserica Ortodoxă, și care stârnește astfel de reacții în auditoriu:
Nu lungesc mult cuvântul meu.
Părintele Viarion m-a învățat cândva ceva: Spune-i omului despre Dumnezeu un sfert de oră! maxim. Că dacă te ascultă,îi ajunge și atât, măcar să facă cele ce-l înveți în sfertul acela. Dacă nu te ascultă, geaba îi spui tu verzi și uscate, toată dogma ortodoxă și scrierile sfinților părinți. NU DA MĂRGĂRITARE  PORCILOR!!!
voi cei ce mă cunoașteți , știți că nu mă opresc ușor , atunci când mă pornesc să vorbesc despre dulceața învățăturii lui Hristos. Dar credeți-mă , am trăit o minune adesea: în fața unor suflete mă simt mut!!! nu mă pot desfășura, așa cum mi-e felul. Cred cu tărie că acele suflete au ceva porcesc în ele, deși eu nu le văd, dar Cuvântul-Hristos, Mărgăritarul Sufletului meu, nu vrea să ajungă în troaca porcilor.
Fără întâlnirea mea cu acest suflet de aur , fără să mă hrănesc ani de zile din hrana duhovnicească a iubirii părintelui Visarion , eu nu eram cel ce sunt azi!!! Ce vreți ? AȘA M-A IUBIT PE MINE DUMNEZEU, CĂ A TRIMIS ÎN CĂRAREA VIEȚII MELE SUFLETE ALESE!!!  Părinți minunați, surori pline de iubire, COLEGI DE AUR ÎN GENERALĂ ȘI LICEU, PROFESORI ȘI PEDAGOGI DE EXCEPȚIE... ȘI LISTA E LUNGĂ, DAR MĂ OPRESC LA CEL MAI MARE DAR AL VIEȚII MELE: ORTODOXIA. Și nu doar ortodoxia, îndrăznesc să spun mai mult: EVLAVIA ORTODOXĂ A POPORULUI ROMÂN!!!!
Am hotărât să atașez filmulețul preoției mele, 29 martie 2011. Imaginea e neclară, oricum, nu contează mult moaca mea, care e în continuă metamorfoză, ci contează cuvintele și mișcările ritualului preoției, așa poate vă mai lămuriți ce mare treaptă , dar și responsabilitate, trăiește preotul(și vorbesc aici de preotul devotat misiunii lui de cârmaci al corăbiei sufletelor rătăcite pe marea vieții!!!
Și pentru că este un blog gândit pentru a-mi posta în principal versurile, iată dar și pe părintele Visarion, recitându-și versurile sale, o rugăciune pentru poporul român, pe care atât de mult l-a iubit. 
Ascultați-l fără prejudecăți, și nu se poate să nu răzbească spre inima voastră căldura Duhului Sfânt, care a încălzit atât de multe inimi de-a lungul a peste 65 de ani de jertfă pe altarul ortodoxiei românești.
Dumnezeu să te odihnească, părinte drag, părinte iubit, și roagă-te și pentru mine Bunului nostru Păstor, Iisus Hristos, să-mi pot duce misiunea preoțească, și crucea suferinței până sus, pe Golgota, alături de El, AMIN!!!

Niciun comentariu: