DESPRE OMUL MÂNDRU.( ÎNCEPUTUL TRIODULUI. DUMINICA VAMEȘULUI ȘI A FARISEULUI.)







Evanghelia zilei:
„Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul era fariseu și altul vameș.Fariseul, stând drept, se ruga în sine: Dumnezeule mulțumescu-ți că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, curvari ,sau chiar ca acest vameș: postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din câte câștig. Iar vameșul,  departe stând, nici ochii nu vroia să-i ridice spre cer, ci-și bătea pieptul zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptățit decât acela. Că tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.”
(Luca XVIII, 10-14)








      „Dumnezeule, mulțumescu-ți că nu sunt sunt ca ceilalți oameni..”
      Frați creștini ortodocși, astăzi deschidem perioada bisericească a Triodului, care începe cu 4 duminici premărgătoare și pregătitoare Postului Mare -- aceasta de azi, a vameșului și a fariseului , în care ni se arată păcatul mândriei și vârtutea smereniei, următoarea, a fiului curvar, păcatul desfrânării și vârtutea iubirii, a lăsatului sec de carne,sau „duminica izgonirii lui Adam din Rai” în care ni se arată că pricina izgonirii este aceea a încălcării primei porunci, a postului, și„ duminica Înfricoșatei Judecăți”, în care ni se amintește că toți vom răspunde pentru faptele si gandurile noastre;-- cele patruzeci de zile ale postului , sfârșindu-se cu „săptămâna Patimilor”, respectiv în Sâmbăta Seacă(dinaintea Învierii Domnului). Această perioadă are deci denumirea bisericească de TRIOD, și îi vine numele de la „trei cântări” de lauda , de multumire și de cerere pe care le câtăm în cadrul ritului ortodox în această perioadă.
    Așadar, pentru a ne pregăti sufletește pentru perioada Postului Mare, sfinții părinți, Biserica, a așezat prima duminică să se citească această pildă pe care a spus-o Hristos, a vameșului și a fariseului.
    Zice Scriptura Sfântă că „doi oameni se suiau la templu să se roage.” Luați aminte fraților, că venind spre Biserică trebuie să ne „suim”! Să ne suim inimile deasupra gândurilor cotidiene. Grija noastră zilnică, neajunsurile suferințele noastre sau ale celor dragi , problemele casnice, toate aceste obișnuite frământări, trebuie să le prefacem , pășind pe pragul bisericii , din ofat apăsător, în rugăciune care să vă elibereze. Veniți deci la biserică, și aduceți cu voi , din valea plângerii în care viețuiți, lacrimile voastre și le suiți la Dumnezeu, aici , în sfânta lui Biserică Ortodoxă, lăsați-le în palmele lui străpunse de piroanele păcatelor noastre, și rugați-vă cu Credința că pentru noi S-a răstignit, cu Nădejdea că El ne poate ajuta, și cu Iubirea cu care El ne iubește.Să ne rugăm ca vameșul , care nici ochii nu îndrăznea să-i ridice spre cer, și să nu spunem multe cuvinte, ci să zicem „Dumnezeule , milostiv fii mie , păcătosului!” 
     Fariseul din evanghelia de astăzi  se lăuda , în rugăciunea lui, spunând, de parcă Dumnezeu nu știa, toate cele câte făcea el bun peste săptămână, că postește de două ori pe săptămână, că dă a zecea parte din ce câștigă către Templul Domnului, și , ATENȚIE,începe prin a-i mulțumii lui Dumnezeu pentru ce NU ESTE!!!! și nu pentru ce este și are , căci zice:„Dumnezeule, mulțumescu-Ți că nu sunt ca ceilalți oameni:răpitori, nedrepți , curvari, sau ca acesta” și aici îl arată cu degetul pe vameșul care era în spatele lui, undeva într-un loc mărginaș al templului.
      Ce îl stăpânea pe fariseu? Ceduh nu îl lăsa pe el să mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce a primit și îl îndeamnă  să-i judece pe alții, și fățiș și în taină, ba chiar și în rugile lui către Dumnezeu făcute în templu. Nimic altceva decât duhul mândriei care ne chinuie și pe noi creștinii ortodocși , adesea. Aceeași mândrie care l-a aruncat pe Lucifer din cer, apoi pe Adam din Rai, aceeași mândrie care nu i-a lăsat pe evrei să-l recunoască pe Iisus Hristos ca fiind Mesia cel așteptat de ei și propovăduit de proorocii lor , deși văzuseră minunile săvârșite de El, cu atât mai mult pe cele de la Răstignire și de după Înviere.
     Dar să nu fim prea asprii în a-i judeca pe cei din timpul Mântuitorului, ci haideți să ne privim pe noi înșine.
     Mândria este o fiară cu trei capete. Din gurile acestei fiare iese veninulcare voiește să ucidă : unul propriul suflet, al doilea cinstea semenilor noștrii. iar al treilea , de ar fi cu putință , pe Dumnezeu Însuși. De aceea sfinții părinți spun că mândria este un păcat direct împotriva lui Dumnezeu, căci El este dătătorul a tot binele, și tot ce avem sau ce suntem este dăruit de El, iară noi , mândrindu-ne  ne pare că suntem proprietarii acelor bunuri. El ne iubește, ne dăruiește  și noi, din mândrie, ce facem?Îi negăm existența, Îi punem la îndoială cuvintele,  Îi cosmetizăm Chipul și Înfățișarea numindu-L oricum: Budda, Alah, Cryshna, Marele Arhitect, Energia Supremă, numai IISUS HRISTOS, nu! 
   Luați aminte frați creștini, este o nouă capcană  născocită de oculte și împrăștiată în societatea globalizată , consumistă și înțesată de masoni, aceea că există o singură credință, și mai multe religii, și un singur Dumnezeu indiferent cum l-o chema pe el. Aici e capcana: vor subliminal să vă incumbe ideea de a fi indiferenți!!! Într-adevăr există un singur Dumnezeu, și acesta este Cel în Sfânta Treime Închinat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și o singură religie și Biserică cea instituiță de El  și care ia dus mai departe Lucrarea cea Curățitoare și Mântuitoare, Credința Creștină Ortodoxă, care de peste două mii de ani păstrează neschimbată Învățătura Lui.
       Mândrii fiind , capii celorlalte secte creștine , a evreilor și a musulmanilor arabi,deși văd an de an minumea Sfintei Lumini de la Mormântul lui Hristos, pe care o primesc și ei apoi de la Patriarhul Ortodox, nu vor să recunoască supremația Ortodoxiei. Din mândrie nu văd, minunea aghiasmei mari care nu se strică, și minunile săvârșite prin sfintele icoane Și prin Sfintele Moaște. Din mândrie nu vor să accepte învățătura aceasta frumoasă a Iubirii pe care a adus-o Singurul Dumnezeu al tuturor oamenilor , și al celor cel recunosc și al celor care nu-l cunosc.
      Frați creștini , când păcătuim împotriva unui om cu o vorbă mai aspră sau o faptă mai rea, ne judecă Dumnezeu, și dacă nu suntem mândri, auzim glasul conștiinței care ne mustră și mergem și ne împăcăm. Dar dacă greșim prin însășimândria noastră și ne certăm cu Dumnezeu, apăi cine să ne mai împace?Și ită ce spune Hristos Dumnezeu , cel ce a zis că El este Lumina Lumii, a spus și că Dumnezeu celor mândrii le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă dar! 
Spun sfinții părinți că dintre toate cele șapte păcate de moarte , doar mândria nu o simțim crescând în noi. Adică, lenea, desfrânarea Mânia, invidia, știm când încep și unde se termină. pe când de mândrie nu ne dăm seama.Ea însă se dă pe față prin purtarea noastră. Când ne mândrim începem să exagerăm calitățile noastre și să minimalizăm defectele noastre. Mândria ne face nesuferiți în relațiile interumane, Care dintre noi , oare suportă un om mândru la muncă , în colectiv, în neam? Mândrul vorbește numai despre bravuri a făcut el, cât de priceput este el, ce copii minunați are el și ce lepădături cresc alții. Dacă am început să ne comparăm cu alții, dacă îi privim de sus, dacă îi arătăm cu degetul,să știți că e grav; viermele mândriei roade la rădăcina percepției noastre asupra lumii din jur, asupra sinelui și implicit asupra Divinității. 
      „Nimeni în veacul nostru orbit și înfumurat de știința sa nu mai știe să-și plece ambii genunchi în rugăciune”, a spus-o  iată , atât de frumos , Victor Hugo, și îndrăznesc să-l completez spunând că auzi azi tineri care-au terminat și ei acolo o facultate (mai mult pe miei și pe purcei)Și se declară atei, nevrând, din mândrie să vadă atâția oameni de știință , contemporani și clasici, oameni de cultură și de mare ținută morală,care și-au dedicat viața  activităților de laborator și cercetare, și care spun tot mai des și răspicat că EXISTĂ DUMNEZEU! Bine ziceaeminentul nostru profesor și marele cărturar, Simion Mehedinți că : „îngâmfarea este cel mai sigur semn al mediocrității.” El își îndemna studenții să fie de la început cei mai aprigi contestatari ai propriilor lor concepții. 
   Frați creștini ortodocși, ceea ce nouă nu ne place , să nu facem altora. Să nu uităm că de câte ori arătăm cu degetul spre cineva , o facem din mândrie. Și , arăți cu un deget spre el dar cu toată mâna spre tine. Hai sp ne privim pe noi, să arătăm cu degetul spre noi, în fața lui Hristos, aici , în sfânta biserică, Numai marile caractere umane  sunt capabile să vadă doar calitățile din om, și să se lupte , cu ajutorul lui Hristos și al Maicii Domnului și al Sfinților Lui, să și le cultive și în sufletul lui. Haideți dar să lăsăm mândria care nu ne lasă să ținem post,mândria care nu ne lasă să ne suim la Biserică , îndreptățindu-ne cu tot felul de motive, mândria care nu ne lasă să ne vedem starea halnică a sufletului nostru robit de patimi, de tutun, de alcool , de curvii deșănțate, de invidii de furtișaguri și de hoții. Să ne recunoaștem dar starea, și să facem și următorul pas: să ne pară rău, să ne dorim îndreptarea și scuturarea de patima ce ne stăpânește, să ne spovedim curat și fără ocolișuri.și să părăsim păcatul cu ajutorul lui Hristos, cum am mai spus, sau măcar să ne luăm la trântă cu el.

În final vă reamintesc și vouă , și-mi spun și mie,  Ceea ce adesea grăia minunatul nostru părinte duhovnicesc , Arsenie Papacioc: 
„Învățați de la moarte, că ea nu amână nimic, nu cruță nimic. Nu se uită că ai soț, copii drăgălași sau părinți iubitori; Te ia de lângă ei și te duce!!! Dacă ți-a fost viața  bună, te duce la fericire, dacă nu, te duce în lumea suferințelor celor amare.” 
   Să nu  ne rugăm dar ca fariseul , ci să avem în inimă , permanent strigătul acesta plin de nădejde al vameșului: „DUMNEZEULE , MILOSTIV FII MIE PĂCĂTOSULUI!” Amin.


Comentarii

Anonim a spus…
Amin!
Dumnezeu sa ne miluiasca.
vali a spus…
Doamne ajuta!

Postări populare