vineri, 15 februarie 2013

ȚI-AM CÂNTAT, COPILĂRIE











motto:
„Lăsați-mă să ard 
Ca o lumânare
Sau ca un brad,
Ca o flacără , ca o văltoare,
Vouă să vă fiu CĂRARE!!! ”
ierom. Atal TOMA.  

  Ți-am cântat, copilărie ,
Cerul toamnei din câmpii
Și pământul brun al gliei,
Și vecina dinspre vii.
Ți-am mai spus despre salcâmi
Și gutuiul cel răzleț;

Dar, în melodrama mea
Am uitat să-ți cânt de-acei
Ce , orfani de gasul mamei ,
S-au crescut ei , singurei.

Atunci când priveam spre stele,
În nopți reci, cu iarnă grea ,
Tot uitam de cei ce grele,
Negre gânduri le roiau.

Tot gândind că nu au unde
Să își plece capul trist,
Căutând un colț de lume
De-unde să-i audă Hrist!

Înghețați  și morți de foame ,
Prin oraș hălăduind,
Adormeau în ude țoale,
La cină visând cu jind.

„...Cu ce vină zgândăr Raiul,
Eu, copil orfan român???
Cu ce lacrimi mai neplânse
Să îmi cumpăr un cămin????

Mie, când cuvântul „mamă”
Mi-i străin pe limba gurii ,
Cum de-mi ceri , ca din icoană,
Să nu fiu un fiu al urii????

Când de tată am doar ghena
Ce-mi oferă de mâncare,
Cum să pot să cuget tainic
La a Crucii Îndurare???”

Într-o așa zbuciumare
Adorm, triști , copiii străzii.
Trec bogați cu burta mare,
Să-i vadă, nu pot, nărozii.

Să-i asculte nu au vreme,
Mânca-i-ar argintu-viu!
Cine te-a ales, o rege,
După ce canon și lege,
Tu să AI și eu să FIU ?

Iartă-mă copil sărac
Mamă n-ai , nici colț de pâine,
Cum ,îmbrăcat doar în sac,
Ai puteri să râzi iar mâine?

Râzi! și răsul te slăbește,
Nu te-ngașă ca pe alții,
În ochi lacrima-ți zâmbește,
Îngerii îți poartă pașii

Spre cutia cu chibrituri 
Din povestea de-altă dată,
Ce-a-ncălzit cu firimituri
De visări...o biată fată...

Dormi copile-n nea și-n fulg
C-ai luptat  și te-ai căznit.
Somnul ăsta ți-e prelung...
Drumuri line...SOMN TIHNIT!!!

scrisă:
 21 octombrie 2010...
revăzută și adăugită:
16 februarie 2013 .
bârlog

 




Un comentariu:

Livius spunea...

Ce poeyie frumoasa...mie dor sa mai fiu copil...