ÎNCEPUTUL POSTULUI (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai)











Frați creștini ortodocși, am ajuns cu mila lui Hristos, la Poarta Raiului Desfătării sufletești, la începutul Sfântului și Marelui Post. Astăzi pericopa evanghelică ne vorbește despre iertare. Să iertăm celor ce ne greșesc nouă precum și Tatăl cel Ceresc ne iartă nouă cele  pe care le greșim în viață. Dar oare, de ce astăzi când e ultima zi dinaintea postului, Sfânta Scritură ne vorbește despre iertare? Pentru că nu trebuie să  intrăm în post supărați pe cineva, ci împăcați cu toată lumea. De aici și obiceiul împământenit la români , ca să meargă finii la nași, în această seară, de lasata secului, finii fiind copii spirituali ai nașilor, merg la ei și își cer iertare pentru eventualele mici greșeli, sau mari, pe care ei, ca niște copii le-au săvârșit, iară nașii, ca niște adevărați părinți, sunt datori să ierte, datoria venind din iubire și nu din obligație.  Și se merge la nași, nu la părinții după trup, pentru că tinerii cununați în fața altarului, devin un trup și părinții trupești rămân părinții trupurilor celor doi, iar nașii sunt părinții trupului noii familii create.

Se numește duminica aceasta Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. De ce ni se aduce aminte azi despre Adam cel izgonit din Rai? Pentru că motivul izgonirii este tocmai călcarea poruncii de a nu mânca! Porunca cea dintâi primită de om, în Rai a fost porunca postului. Din mândrie, Adam a început să pună la îndoială cuvintele Tatălui care l-a creat care i-a spus că:„ dacă mănânci mori”, și ascultând sâsâitul șarpelui îndrăcit și șoaptele femeii déjà amețită de gustul fructului oprit,  a crezut mai repede că mâncând va deveni  Dumnezeu, făcând astfel păcate în lanț. Mândrindu-se i-a plăcut ideea de a deveni Dumnezeu, la făcut pe Tatăl mincinos, crezând pe șarpe,, a mâncat (deci nu a mai postit) și apoi , după ce Dumnezeu îl cheamă la prima spovedanie, se ascunde, spune adevăruri pe jumătate, învinuiește pe Dumnezeu care I-a dat femeie, și pe femeie că a mâncat, numai el nu avea nici o vină. De aceea nici Dumnezeu nu i-a dat atunci iertare, pt că nu a cerut-o. Adam, în ochii lui de om, nu avea nici o vină proprie că a călcat postul. Și atunci Dumnezeu ce să ierte?

Vedem dară, că postul este prima poruncă primită de om , și e primită în Rai, iară călcarea ei l-a scos pe om din Rai. Așadar prin logica faptelor, postul ne și aduce înapoi în Rai; Să luăm aminte  că această poruncă „SĂ NU MĂNÂNCI DIN” nu a fost dată de un Stăpân autoritar, ci de Tatăl iubitor. Pricepeți așadar că din iubire Dumnezeu a rânduit postul. Și iubindu-ne ne dorește oare răul? Sunteți, dintre cei prezenți aici, părinți , aveți copii. Oare v-ați îndemna vreodată pruncii să facă un lucru care să-i ucidă? Suntem toți din cei prezenți aici, în această biserică  la rândul nostru copii ai părinților noștrii. De câte ori ascultând de povețele lor am regretat îm viață? și de câte ori, oare neascultându-i am regretat, am plâns, am pierdut Raiul liniștii și al păcii interioare?

Am făcut acest peripluu prin primele pagini ale Vechiului Testament tocmai pentru a vedea originea postului, rostul lui,  binefacerile lui, definirea lui, felul cum trebuie ținut. Putea Dumnezeu să pună ingeri de pază pe lângă pomul oprit, dar nu, porunca trebuia ținută din iubire de Tată. Așadar, definind postul putem afirma că reprezintă o înfrânare, de bună voie, de la anumite obiceiuri și practici, culinare, sociale, trupești(păcatele trupului violența verbală și fizică, sau desfrânările, furtișagurile, bețiile mersul prin localuri zgomotoase și iritatoare și înfierbântătoare de nervi, tutunul, mare plagă socială și fumatul) sau sufletești ( mânii, invidii, ură, bârfe, vorbitul de rău, drăcuitul, înjuratul, lenea, lipsa rugăciunii particulare, zilnice ) pe o perioadă determinată de timp. Acesta ar fi postul.

Postul pe care îl începem de mâine, nu trebuie ținut cu frică, sau de frică. De frica de iad, de frica de boli, de spaima apocalipsei. Nu ! Postul, pentru ca să fie mai ușor de ținut și să fie o jertfă adusă de Sufletul nostru și de trupul nostru lui Hristos care, peste 45 de zile se va răstigni pentru noi, trebuie să fie ținut din iubire pentru Tatăl ceresc, din recunoștință pentru Jertfa Fiului, și salvarea noastră ca oameni  creați de Dumnezeu În Rai , și alungați din el pentru neînfrînare, și din recunoștință pentru Darurile Duhului Sfânt. La nași mergeți cu ploconul, nu? Haidem să mergem la Dumnezeu cu darul acesta al postului ținut după puterile fiecăruia. Sunt doar 40 de zile frați creștini! Patruzeci de zile din viața noastră. Atâta ne-am robit voința că nu ne mai stă în putere să ne abținem de la fapte rele și de la unele bucate 6 saptămâni? Unii pentru a-și lungi viața trupului au renunțat la tutun, la alcool, la carne de orice fel, merg săptămânal la dializă, suportă tratamente cu citostatice, facem , pentru trupul acesta trecător atâtea sacrificii, nu ne mai uităm nici la bani, nici la prieteni , nici la rude uneori pentru încă o zi de viață, pentru sănătatea trupului. Și bine fac, dar sufletului? Frumos dar divin este trupul uman. Atât de frumos că zice psalmistul David: „Jertfe și arderi de tot nu ai voit Dar trup mi-ai întocmit!” și altundeva zice : „Te voi lăuda Doamne, că sunt o făptură atât de minunată”. Așadar microuniversul trupului e atât de minunat structurat cu toate sistemele, organele și aparatele lui, de îți stă mintea în loc când te gândești la legile de corelare dintre ele. Și toate acestea pentru ca sufletul nostru să aibă o casă, pentru ca sufletul nostru să aibă unde primi Duhul Sfânt, Și trupul devine atunci Templul Duhului Sfânt. Ei, dacă pentru acest trup minunat dar trecător,  ne facem atâtea griji, îl hrănim îl îmbrăcăm îl tratăm, oare pentru suflet care este mult mai măreț, si este veșnic, cum de nu putem măcar atât, să postim, să împlinim prima poruncă din Rai?

Mulți desconsideră postul, zicând că este invenție popească și că nu scrie nicăieri să postim, Dar iată că am dovedit că postul este prima poruncă primită de om. Dar care sunt urmările nepostirii? Adam după ce a călcat porunca postului  s-a rușinat și s-a ascuns de Dumnezeu , simțindu-se și văzându-se gol. Așa suntem și noi ori-de-câte ori nu mai știm să ne înfrânăm poftele și pornirile. Ne rușinăm și ne simțim goi sufletește. Să fim sinceri cu noi, hai să facem un exercițiu de conștiință, să ne uităm în noi și să ne vedem neputințele și să voim să fim putincioși, nu neputincioși. De ce să-mi robesc voința? de ce să nu fiu liber? Spune sf.Ap. Pavel Toate îmi sunt îngăduite dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Citiții epistolele sunt pline de învățături morale, dar revenind îmi e îngăduit să beau vin dar de ce să mă robească beția? Îmi e îngăduit să fumez, e plăcerea mea, dar de ce sa îmi robească voința mea liberă creată de Dumnezeu , fumatul? Îmi e îngăduit să mănânc orice, dar de ce să nu mă înfrânez 40 de zile, să-mi dovedesc mie că pot , din respect și iubire pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu în viață, părinți iubitori, copii sănătoși și minunați, minte luminată de-am putut învăța, nepoți zglobii, pensie liniștită . Dar  darul cel mai de preț, Jertfa de pe Cruce, Lumina Învierii care s-a răspândit în toate colțurile lumii. Am de ce să fiu recunoscător, și am de ce să-mi și arăt recunoștința, postind și păstrând tradiția ortodoxă, învățându-mi și fii și fiicele  și îndemnându-i , nu obligându-i să postească.

Să nu vă mire când auziți cum oamenii societății consumiste de azi se declară că ei cred în Dumnezeu ba chiar merg unii și la biserică, dar nu țin post , aducând  argumentul acesta că nu ce bagi în gură spurcă pe om ci ce scoate din gură .  Hritos a spus cuvântul acesta, dar nu a desființat postul , tocmai el care a tinut post 40 de zile pe muntele carantaniei, nemâncând nimic.Chiar Hristos spune „când mirele se va lua de la ei , și ei vor posti!” Dar să vedem ce zice Sf Ap Iuda, ruda  Domnului despre cei din biserică , adică despre creștinii care desconsideră postul : îi numește „nori fără de apă, purtați de vânturi,  pomi tomnateci fără roade, valuri sălbatice ale mării , care își spumegă rușinea lor. Și tot Iuda, apostolul ne învață și care le sunt caracteristicile sufletești ale oamenilor care refuză postul, spunând că o să îi mustre Domnul pentru toate fără-de-legile lor, pentru că sunt:„cârtitori(da de ce să țin post? Ce ? ce rele am făcut eu?) nemulțumiți de starea lor(să țină post ăia care au cu ce , nu eu, un amărât care de-abia îmi ajung banii de la o chenzină la alta---uitând să pună la socoteală și țigările), umblând după poftele lor, și care grăiesc hule la adresa Domnului si fraților(e, las că nici nu se știe de e rai sau iad, vorbe popești, basme.)Sf Ap. Pavel este și mai clar  când spune:„bine este să nu mânânci carne și să nu bei vin și nici să faci fapte de care fratele tău să se poticnească, sau se smintește sau slăbește în credință.”  Dar cel mai frumos îndemn al sfântului apostol Pavel spre post a fost citit chiar astăzi în sfânta biserică ortodoxă: Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să luăm armele luminii. Să umblăm cuviincios , ca ziua, nu în ospețe și în beții nu în desfrânări și fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă.(…) Grija de trup să nu o faceți spre pofte.

Frați creștini ortodocși, noi, duhovnicii și preoții Bisericii vă îndemnăm la un post după puterile fiecăruia. Este de datoia noastră să  vă amintim că suntem trecători  pe pământ iar postul, nefiind un scop în sine al vieții spirituale, (și aici ar fi multe de vorbit despre habotniciile unor postitori, dar timpul nu ne permite) este totuși aripa sufletului spre cer, postul este un scut al sufletului omenesc împotriva atacurior poftelor, și un scut al trupului împotriva bolilor, iară rugăciunea este cealalta aripa a sufletului, sau dacă vreți este arma cu care noi biruim patima, si când obosim luptând ne ascundem dupa scutul postului.  Dumnezeu ne-a creat  oameni cu trup și suflet. Bine este ca și trupul și sufletul să simtă  suferințele din săptămâna patimilor, nu autoflagelându-ne, ci lipsindu-ne cumpătat de la cele spuse mai sus de sf ap Pavel. Haidem să-I aducem lui Hristos prinos de iubire și recunoștință acest post al paștelui. Postul acesta ținut după putere și cu îndrumarea duhovnicului vostru care vă știe și locul de muncă, și bolile trupului, și situația social-familială, și sporirea duhovnicească. Țineți postul cum puteți , înfrânându-vă de la ce puteți. Dar țineți-l!!! Nu v-am spus spre mustrare cele grăite astăzi, chiar dacă, probabil unii dintre voi s-au simțit răniți, nu aceasta mi-a fost intentia, și dacă s-a întâmplat, îmi cer și eu iertare, Am grăit doar spre îndreptarea unor practici si situații ostile postului ca binecuvântare Dumnezeiasca. Și-am spus Binecuvântare, pentru că Dumnezeu Bine a cuvântat când a zis omului „să nu mănânci.”

Începutul postului este și un prilej de a pune început bun, de a zice, Doamne, cu ajutorul tău de azi încolo nu mai fumez, nu mă mai îmbăt, nu mai drăcui, las traiul deșănțat, fac milă cu cei ce nu au, iert pe cei ce mi-au greșit cu o vorbă cu o faptă, sunt oameni și ei ca și mine, să greșească e omenește, să recunoască este îngerește dar să iert este Dumnezeiește.. Postul este și o probă de voință. Mai avem noi voința liberă așa cum Dumnezeu ne-a creat Dumnezeu sau am robit-o viciilor , patimilor și păcatelor?

Spre sfârșit , dar nu în ultimul rând voiesc să vă amintesc ce spune azi Evanghelia: Unde îți este comoara acolo îți este și inima ta . Să ducem dar o viață cumpătată, fără excese, să întețim focul rugăciunii în postul acesta, rugăciuni cu mătănii , cu genunchii trupului și ai inimii plecați. Frați creștini ortodocși, una este să avem „O” relație cu Dumnezeu și alta este  să avem relația „CARE TREBUIE”cu Dumnezeu Să nu ne înșelăm ascultând sâsâitul  diavolului care vorbește acum nu prin șarpe ci prin mass-media care e plină acum de culte și oculte care încearcă să  amestece Lumina lui Hristos cu întunericul  tenebrelor ritualurilor păgâne , satanisto-masonice,  Aprofundați cititul cărților ortodoxe, ale vieților sfinților, ale Noului Testament. O jumătate de oră, seara , la culcare , măcar în post luați  o carte în mână, lăsați programele otrăvite ale televizorului, și citiți ceva care să vă cultive. Întelegeți fraților, și trăiți ortodoxia , esența acestei religii a iubirii, care s-a răspândit în lume  fără arme, ieșind de sub o prigoană de 300 de ani  cu zeci de milioane de mucenici, fără școli filosofice, și fără oameni sus puși. Doar cu iubirea în inimă  trăiți așadar acest duh acest dar și nu vă lăsați înșelați de  numerologii, astrologii, necromanții, magii, ereziii neoprotestante care propovăduiesc  și ele pe Hristos, dar un Hristos fără Cruce,  fără Maica Domnului cea neprihănită, fără icoane, fără preoți, fără post, fără spovedanie și sfinte taine, Hristos fără biserici, mai nou.

Închei cu un cuvânt al părintelui Arsenie Papacioc, duhovnic zeci de ani al Dobrogei și nu numai, și părinte duhovnicesc al acestei sfinte mănăstiri, cuvânt care poate fi și un model de post pentru aceste 40 de zile care urmeaza până la Săptămâna Patimilor:

„Recomand tuturor, mai ales tinerilor, să nu piardă nici un moment din viață. Dacă acest moment este trăit urmează alt moment trăit  și așa devi om moral mai întâi, apoi creștin demn de Hristos și jertfa Lui.Dacă se pierde un moment, mult de tot se pierde! O clipă constituie o za mică la un lanț foarte mare. Dacă lipsește o za lanțul se destramă! ” Haidem dară, să începem de azi, nu de mâine. De azi  să legăm za de za, din acest moment să trăim prezentul ca să reparăm trecutul și să câștigăm viitorul, ajungând astfel, treaptă cu treaptă până la Învere, La Paști , mai ușori sufletește și trupește,  și să ne spună și nouă Dumnezeu în noaptea Învierii : VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ, LUMINA LUI HRISTOS, CARE LUMINEAZĂ TUTUROR, AMIN!


Comentarii

r.bajenaru a spus…
Parinte...Fara cuvinte... Acum inteleg mai bine de ce va iubesc atat de mult si de ce imi este asa de tare, dor de cuvintele dumneavoastra. Va multumesc, si ca mine sunt multi, pentru ca mi-ati dat raspunsul multor nelamuriri aparute, parca, din senin. Va multumesc inca odata si ma iertati pentru nenumaratele mele greseli:) aba astept sa ne vedem :D
miron ionescu a spus…
aveţi postări pe blog foarte interesante.dacă doriţi şi aveţi timp vă invit să publicaţi şi pe situl meu, www.opinia1.ro .după fiecare postare la secţiunea 'despre autor' un link către pagina dumneavoastră web va fi afişat.
vă mulţumesc.
cu stimă,
ionescu miron
Arlechinul Trist a spus…
multumesc Miron, am să încerc sî onorez invitatia cu cât mai atente postări.

Postări populare