ÎNCEPUTUL POSTULUI (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai)
Frați creștini ortodocși, am
ajuns cu mila lui Hristos, la
Poarta Raiului Desfătării sufletești, la începutul Sfântului
și Marelui Post. Astăzi pericopa evanghelică ne vorbește despre iertare. Să
iertăm celor ce ne greșesc nouă precum și Tatăl cel Ceresc ne iartă nouă
cele pe care le greșim în viață. Dar
oare, de ce astăzi când e ultima zi dinaintea postului, Sfânta Scritură ne
vorbește despre iertare? Pentru că nu trebuie să intrăm în post supărați pe cineva, ci
împăcați cu toată lumea. De aici și obiceiul împământenit la români , ca să
meargă finii la nași, în această seară, de lasata secului, finii fiind copii
spirituali ai nașilor, merg la ei și își cer iertare pentru eventualele mici
greșeli, sau mari, pe care ei, ca niște copii le-au săvârșit, iară nașii, ca
niște adevărați părinți, sunt datori să ierte, datoria venind din iubire și nu
din obligație. Și se merge la nași, nu
la părinții după trup, pentru că tinerii cununați în fața altarului, devin un
trup și părinții trupești rămân părinții trupurilor celor doi, iar nașii sunt
părinții trupului noii familii create.
Se numește duminica aceasta
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. De ce ni se aduce aminte azi despre Adam
cel izgonit din Rai? Pentru că motivul izgonirii este tocmai călcarea poruncii
de a nu mânca! Porunca cea dintâi primită de om, în Rai a fost porunca
postului. Din mândrie, Adam a început să pună la îndoială cuvintele Tatălui
care l-a creat care i-a spus că:„ dacă mănânci mori”, și ascultând sâsâitul
șarpelui îndrăcit și șoaptele femeii déjà amețită de gustul fructului
oprit, a crezut mai repede că mâncând va
deveni Dumnezeu, făcând astfel păcate în
lanț. Mândrindu-se i-a plăcut ideea de a deveni Dumnezeu, la făcut pe Tatăl
mincinos, crezând pe șarpe,, a mâncat (deci nu a mai postit) și apoi , după ce
Dumnezeu îl cheamă la prima spovedanie, se ascunde, spune adevăruri pe
jumătate, învinuiește pe Dumnezeu care I-a dat femeie, și pe femeie că a
mâncat, numai el nu avea nici o vină. De aceea nici Dumnezeu nu i-a dat atunci
iertare, pt că nu a cerut-o. Adam, în ochii lui de om, nu avea nici o vină
proprie că a călcat postul. Și atunci Dumnezeu ce să ierte?
Vedem dară, că postul este prima
poruncă primită de om , și e primită în Rai, iară călcarea ei l-a scos pe om
din Rai. Așadar prin logica faptelor, postul ne și aduce înapoi în Rai; Să luăm
aminte că această poruncă „SĂ NU MĂNÂNCI
DIN” nu a fost dată de un Stăpân autoritar, ci de Tatăl iubitor. Pricepeți
așadar că din iubire Dumnezeu a rânduit postul. Și iubindu-ne ne dorește oare
răul? Sunteți, dintre cei prezenți aici, părinți , aveți copii. Oare v-ați
îndemna vreodată pruncii să facă un lucru care să-i ucidă? Suntem toți din cei
prezenți aici, în această biserică la
rândul nostru copii ai părinților noștrii. De câte ori ascultând de povețele
lor am regretat îm viață? și de câte ori, oare neascultându-i am regretat, am
plâns, am pierdut Raiul liniștii și al păcii interioare?
Am făcut acest peripluu prin
primele pagini ale Vechiului Testament tocmai pentru a vedea originea postului,
rostul lui, binefacerile lui, definirea
lui, felul cum trebuie ținut. Putea Dumnezeu să pună ingeri de pază pe lângă
pomul oprit, dar nu, porunca trebuia ținută din iubire de Tată. Așadar,
definind postul putem afirma că reprezintă o înfrânare, de bună voie, de la
anumite obiceiuri și practici, culinare, sociale, trupești(păcatele trupului
violența verbală și fizică, sau desfrânările, furtișagurile, bețiile mersul
prin localuri zgomotoase și iritatoare și înfierbântătoare de nervi, tutunul,
mare plagă socială și fumatul) sau sufletești ( mânii, invidii, ură, bârfe,
vorbitul de rău, drăcuitul, înjuratul, lenea, lipsa rugăciunii particulare,
zilnice ) pe o perioadă determinată de timp. Acesta ar fi postul.
Postul pe care îl începem de
mâine, nu trebuie ținut cu frică, sau de frică. De frica de iad, de frica de
boli, de spaima apocalipsei. Nu ! Postul, pentru ca să fie mai ușor de ținut și
să fie o jertfă adusă de Sufletul nostru și de trupul nostru lui Hristos care,
peste 45 de zile se va răstigni pentru noi, trebuie să fie ținut din iubire
pentru Tatăl ceresc, din recunoștință pentru Jertfa Fiului, și salvarea noastră
ca oameni creați de Dumnezeu În Rai , și
alungați din el pentru neînfrînare, și din recunoștință pentru Darurile Duhului
Sfânt. La nași mergeți cu ploconul, nu? Haidem să mergem la Dumnezeu cu darul acesta
al postului ținut după puterile fiecăruia. Sunt doar 40 de zile frați creștini!
Patruzeci de zile din viața noastră. Atâta ne-am robit voința că nu ne mai stă
în putere să ne abținem de la fapte rele și de la unele bucate 6 saptămâni?
Unii pentru a-și lungi viața trupului au renunțat la tutun, la alcool, la carne
de orice fel, merg săptămânal la dializă, suportă tratamente cu citostatice,
facem , pentru trupul acesta trecător atâtea sacrificii, nu ne mai uităm nici
la bani, nici la prieteni , nici la rude uneori pentru încă o zi de viață,
pentru sănătatea trupului. Și bine fac, dar sufletului? Frumos dar divin este
trupul uman. Atât de frumos că zice psalmistul David: „Jertfe și arderi de tot
nu ai voit Dar trup mi-ai întocmit!” și altundeva zice : „Te voi lăuda Doamne,
că sunt o făptură atât de minunată”. Așadar microuniversul trupului e atât de
minunat structurat cu toate sistemele, organele și aparatele lui, de îți stă
mintea în loc când te gândești la legile de corelare dintre ele. Și toate
acestea pentru ca sufletul nostru să aibă o casă, pentru ca sufletul nostru să
aibă unde primi Duhul Sfânt, Și trupul devine atunci Templul Duhului Sfânt. Ei,
dacă pentru acest trup minunat dar trecător,
ne facem atâtea griji, îl hrănim îl îmbrăcăm îl tratăm, oare pentru
suflet care este mult mai măreț, si este veșnic, cum de nu putem măcar atât, să
postim, să împlinim prima poruncă din Rai?
Mulți desconsideră postul, zicând
că este invenție popească și că nu scrie nicăieri să postim, Dar iată că am
dovedit că postul este prima poruncă primită de om. Dar care sunt urmările
nepostirii? Adam după ce a călcat porunca postului s-a rușinat și s-a ascuns de Dumnezeu ,
simțindu-se și văzându-se gol. Așa suntem și noi ori-de-câte ori nu mai știm să
ne înfrânăm poftele și pornirile. Ne rușinăm și ne simțim goi sufletește. Să
fim sinceri cu noi, hai să facem un exercițiu de conștiință, să ne uităm în noi
și să ne vedem neputințele și să voim să fim putincioși, nu neputincioși. De ce
să-mi robesc voința? de ce să nu fiu liber? Spune sf.Ap. Pavel Toate îmi sunt
îngăduite dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite dar nu mă voi
lăsa biruit de ceva. Citiții epistolele sunt pline de învățături morale, dar
revenind îmi e îngăduit să beau vin dar de ce să mă robească beția? Îmi e
îngăduit să fumez, e plăcerea mea, dar de ce sa îmi robească voința mea liberă
creată de Dumnezeu , fumatul? Îmi e îngăduit să mănânc orice, dar de ce să nu
mă înfrânez 40 de zile, să-mi dovedesc mie că pot , din respect și iubire
pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu în viață, părinți iubitori, copii sănătoși și
minunați, minte luminată de-am putut învăța, nepoți zglobii, pensie liniștită .
Dar darul cel mai de preț, Jertfa de pe
Cruce, Lumina Învierii care s-a răspândit în toate colțurile lumii. Am de ce să
fiu recunoscător, și am de ce să-mi și arăt recunoștința, postind și păstrând
tradiția ortodoxă, învățându-mi și fii și fiicele și îndemnându-i , nu obligându-i să
postească.
Să nu vă mire când auziți cum
oamenii societății consumiste de azi se declară că ei cred în Dumnezeu ba chiar
merg unii și la biserică, dar nu țin post , aducând argumentul acesta că nu ce bagi în gură
spurcă pe om ci ce scoate din gură .
Hritos a spus cuvântul acesta, dar nu a desființat postul , tocmai el
care a tinut post 40 de zile pe muntele carantaniei, nemâncând nimic.Chiar
Hristos spune „când mirele se va lua de la ei , și ei vor posti!” Dar să vedem
ce zice Sf Ap Iuda, ruda Domnului despre
cei din biserică , adică despre creștinii care desconsideră postul : îi numește
„nori fără de apă, purtați de vânturi,
pomi tomnateci fără roade, valuri sălbatice ale mării , care își spumegă
rușinea lor. Și tot Iuda, apostolul ne învață și care le sunt caracteristicile
sufletești ale oamenilor care refuză postul, spunând că o să îi mustre Domnul
pentru toate fără-de-legile lor, pentru că sunt:„cârtitori(da de ce să țin
post? Ce ? ce rele am făcut eu?) nemulțumiți de starea lor(să țină post ăia
care au cu ce , nu eu, un amărât care de-abia îmi ajung banii de la o chenzină
la alta---uitând să pună la socoteală și țigările), umblând după poftele lor,
și care grăiesc hule la adresa Domnului si fraților(e, las că nici nu se știe
de e rai sau iad, vorbe popești, basme.)Sf Ap. Pavel este și mai clar când spune:„bine este să nu mânânci carne și
să nu bei vin și nici să faci fapte de care fratele tău să se poticnească, sau
se smintește sau slăbește în credință.”
Dar cel mai frumos îndemn al sfântului apostol Pavel spre post a fost
citit chiar astăzi în sfânta biserică ortodoxă: Să lepădăm dar lucrurile
întunericului și să luăm armele luminii. Să umblăm cuviincios , ca ziua, nu în
ospețe și în beții nu în desfrânări și fapte de rușine, nu în ceartă și în
pizmă.(…) Grija de trup să nu o faceți spre pofte.
Frați creștini ortodocși, noi,
duhovnicii și preoții Bisericii vă îndemnăm la un post după puterile fiecăruia.
Este de datoia noastră să vă amintim că
suntem trecători pe pământ iar postul,
nefiind un scop în sine al vieții spirituale, (și aici ar fi multe de vorbit
despre habotniciile unor postitori, dar timpul nu ne permite) este totuși aripa
sufletului spre cer, postul este un scut al sufletului omenesc împotriva
atacurior poftelor, și un scut al trupului împotriva bolilor, iară rugăciunea
este cealalta aripa a sufletului, sau dacă vreți este arma cu care noi biruim
patima, si când obosim luptând ne ascundem dupa scutul postului. Dumnezeu ne-a creat oameni cu trup și suflet. Bine este ca și
trupul și sufletul să simtă suferințele
din săptămâna patimilor, nu autoflagelându-ne, ci lipsindu-ne cumpătat de la
cele spuse mai sus de sf ap Pavel. Haidem să-I aducem lui Hristos prinos de
iubire și recunoștință acest post al paștelui. Postul acesta ținut după putere
și cu îndrumarea duhovnicului vostru care vă știe și locul de muncă, și bolile
trupului, și situația social-familială, și sporirea duhovnicească. Țineți
postul cum puteți , înfrânându-vă de la ce puteți. Dar țineți-l!!! Nu v-am spus
spre mustrare cele grăite astăzi, chiar dacă, probabil unii dintre voi s-au
simțit răniți, nu aceasta mi-a fost intentia, și dacă s-a întâmplat, îmi cer și
eu iertare, Am grăit doar spre îndreptarea unor practici si situații ostile
postului ca binecuvântare Dumnezeiasca. Și-am spus Binecuvântare, pentru că
Dumnezeu Bine a cuvântat când a zis omului „să nu mănânci.”
Începutul postului este și un
prilej de a pune început bun, de a zice, Doamne, cu ajutorul tău de azi încolo
nu mai fumez, nu mă mai îmbăt, nu mai drăcui, las traiul deșănțat, fac milă cu
cei ce nu au, iert pe cei ce mi-au greșit cu o vorbă cu o faptă, sunt oameni și
ei ca și mine, să greșească e omenește, să recunoască este îngerește dar să
iert este Dumnezeiește.. Postul este și o probă de voință. Mai avem noi voința
liberă așa cum Dumnezeu ne-a creat Dumnezeu sau am robit-o viciilor , patimilor
și păcatelor?
Spre sfârșit , dar nu în ultimul
rând voiesc să vă amintesc ce spune azi Evanghelia: Unde îți este comoara acolo
îți este și inima ta . Să ducem dar o viață cumpătată, fără excese, să întețim
focul rugăciunii în postul acesta, rugăciuni cu mătănii , cu genunchii trupului
și ai inimii plecați. Frați creștini ortodocși, una este să avem „O” relație cu
Dumnezeu și alta este să avem relația
„CARE TREBUIE”cu Dumnezeu Să nu ne înșelăm ascultând sâsâitul diavolului care vorbește acum nu prin șarpe
ci prin mass-media care e plină acum de culte și oculte care încearcă să amestece Lumina lui Hristos cu
întunericul tenebrelor ritualurilor
păgâne , satanisto-masonice, Aprofundați
cititul cărților ortodoxe, ale vieților sfinților, ale Noului Testament. O
jumătate de oră, seara , la culcare , măcar în post luați o carte în mână, lăsați programele otrăvite
ale televizorului, și citiți ceva care să vă cultive. Întelegeți fraților, și
trăiți ortodoxia , esența acestei religii a iubirii, care s-a răspândit în
lume fără arme, ieșind de sub o prigoană
de 300 de ani cu zeci de milioane de
mucenici, fără școli filosofice, și fără oameni sus puși. Doar cu iubirea în
inimă trăiți așadar acest duh acest dar
și nu vă lăsați înșelați de numerologii,
astrologii, necromanții, magii, ereziii neoprotestante care propovăduiesc și ele pe Hristos, dar un Hristos fără
Cruce, fără Maica Domnului cea
neprihănită, fără icoane, fără preoți, fără post, fără spovedanie și sfinte
taine, Hristos fără biserici, mai nou.
Închei cu un cuvânt al părintelui
Arsenie Papacioc, duhovnic zeci de ani al Dobrogei și nu numai, și părinte
duhovnicesc al acestei sfinte mănăstiri, cuvânt care poate fi și un model de
post pentru aceste 40 de zile care urmeaza până la Săptămâna Patimilor:
„Recomand tuturor, mai ales
tinerilor, să nu piardă nici un moment din viață. Dacă acest moment este trăit
urmează alt moment trăit și așa devi om
moral mai întâi, apoi creștin demn de Hristos și jertfa Lui.Dacă se pierde un
moment, mult de tot se pierde! O clipă constituie o za mică la un lanț foarte
mare. Dacă lipsește o za lanțul se destramă! ” Haidem dară, să începem de azi,
nu de mâine. De azi să legăm za de za,
din acest moment să trăim prezentul ca să reparăm trecutul și să câștigăm
viitorul, ajungând astfel, treaptă cu treaptă până la Învere, La Paști , mai ușori sufletește și
trupește, și să ne spună și nouă
Dumnezeu în noaptea Învierii : VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ, LUMINA LUI HRISTOS, CARE
LUMINEAZĂ TUTUROR, AMIN!
Comentarii
vă mulţumesc.
cu stimă,
ionescu miron