marți, 11 iunie 2013

ÎN VIAȚA MEA AM FOST











motto:
Poezia e ca și cântecul delfinului: nu-l aude orice ureche.
(nu știu de unde o știu)





În viața mea am fost un gângurit de prunc
Ce rupe cerul nopții, cerându-și hrana albă;
Un  molfăit prea lacom când dintr-al mamei sân
Sugeam înțelepciune și lacrimi și speranță.

În viața mea am fost un semn de întrebare
De unde vin? Ce rost am? De ce am ochi căprui?
Ce vină are orbul și pruncul din canale
Când m-or băga în groapă voi fi al nimănui?

În viața mea am fost și șoaptă de iubire;
Am fost și strigăt surd de dor de neamul meu.
În nopți incandescente, visând la nemurire,
Făclii purtam în suflet ca un alt Prometeu.

În viața mea am fost  și fiu iubit și frate,
Și-am fost și amorezul de-o noapte-n calde veri.
Mereu al tuturora, al nimănui în parte,
Am fost un plâns în noapte , și-o clipă de tăceri.

În viața mea am fost un umăr să îi sprijin
Pe cei care pribegi pe-a soartei grele căi,
Se istoveau de-arșiță, flămânzi, mâncau pelin.
Eu le-am fost pâine, apă, și lin-umbroase văi.

În viața mea am fost și patimă de-ocară
Am fost și prinț și sclavul  amorului murdar.
Și-am fost și scut, și lance, și cruce, și povară,
Am râs și-am plâns de-odată...și-ades am fost hoinar.

În viața mea am fost minune pentru mulți
Și-am fost și-ateu odată, nevrând să văd în mine
Miracolul Iubirii și dorul meu de munți,
De ape și de-ntinsuri sclipind a veșnicie.

În viața mea am fost și prima ta ninsoare
Și Dunărea ce-adună și soare și durere,
O frunză care toamna se scutură și moare...
Sunt înger fără aripi și stea ce mută piere.

În viața mea de-acum nu cred în Dumnezeu.
Am certitudini clare de-a Lui prezență vie!
De mult nici în minuni nu mai pot crede eu,
Ci mă bazez pe ele , ca în leprozerie
Un Iov ducându-și boala ...cu sfântă bărbăție...











sâmbătă, 8 iunie 2013

SUFLETE ZBUCIUMATE





         De mic copil mi-a plăcut să mă uit seara     spre ferestrele apartamentelor. Viața clasei muncitoare de pe vremea lui Ceașcă, privită, în timp ce mă întorceam de la mătușa mea, sau din parc, sau de pe unde hoinăream, cel mai adesea singur.... o lumină aprinsă în bucătărie, alta în dormitor. o umbră, o siluetă de femeie intre două vârste; copii așezați la masă.
 
   Ajungeam acasă, la etajul al șaselea al blocului cu zece nivele în care locuiam.Mâncam ceva fugitiv-- mai ales vara-- și rămâneam apoi cu lumina stinsă în cameră, privind pe fereastră spre blocul de vis-a-vis, cu patru nivele. Oameni pregătiți de culcare, copii zbeguindu-se, soți făcându-și planuri și apoi lumini stinse peste cameră, peste zi , peste viață.
         Acum , prin natura vocației, intru în sufletul acelorași oameni, care trăiesc în aceleași blocuri comuniste, cu frământări pentru un mâine incert, cu aceași copii, dar mai puțini... Privesc suflete răvășite de soartă. Mama unui adolescent mort într-un accident de mașină dă vina pe Dumnezeu că i-a luat copilul, uitând că filul ei gonea câteva sute de cai putere pe un drum aproape național, după o noapte de petreceri, alcool, prafuri  și sex. Uită că băiatul ei, singurul de altfel, a mai luat cu el ...dincolo ... și alte 2 vieți. De ele nu îi pasă mamei acestui plod de bani gata.
  Altă seară, altă fereastră care-și aprinde lumina, alt destin: O femeie la aproape 60 de ani. Plânge. Plânge de tremură carnea pe ea. În tinerețe, i-a murit soțul cu care avea o fată. Fata avea atunci 3 ani. După vre-o nouă ani de văduvie  se hotărăște să-și lege viața de un bărbat. Și o face, nefericita. Soțul nou o violează , cu cuțitul la gât , prima dată, pe fata care nici 13 ani nu implinise. până la 16 ani biata copilă rabdă atacurile repetate ale ...aceluia. Și toate acestea cu știrea mamei...ale femeii de șaizeci de ani care-mi stătea în față. Bruta aceea a murit la scurt timp după plecarea fetei; băuse atât de mult că a căzut de pe un podeț și a murit înecat într-un pârâu mic.Femeia singură, cu mustrări de conștiință, șade nopți întregi în bucătărie, la masă, plângând. Ce-i face fata? unde este de la 16 ani? cum mai arată? O mai trăi? A putut să o ierte? Se stinge lumina peste viață...
 
    Alte ferestre, alte destine... Alte lumini mai mult sau mai puțin obscure... frânturi de viață expuse haotic pe scena, în fața sufletului meu. În copilărie îi puteam privi și nu îi puteam auzi ce vorbesc. Era mai bine decât acum, când stau ei în fața mea, eu în fața lor , și ei conștient își spun cele mai ascunse secrete ale vieții lor. Băieți demoralizați că le-a plecat prietena , după ani de zile , la altul, un tânăr gonit de-acasă după ce tatăl lui află că e homosexual, un cuplu trist că nu invață fata școală. Sunt și oameni care vin doar pentru a-mi cere sfat cum să fie mai buni, mai iubitori, mai smeriți. Pe aceștia când îi privesc simt că iau puteri să merg mai departe. Lumina apartamentelor lor e clară, caldă, galben-aurie ca și spicul copt. Și eu absorb suferința acestui neam și-o prefac în cântec de jale , de dor, strigăt de îndurare către un Dumnezeu care, știu că mă iubește atât de mult că mi-a dat să trăiesc contemporan cu suflete zbuciumate.



duminică, 2 iunie 2013

PLOUĂ PE DUNĂRE























Plouă peste Dunăre cu flori de salcâm
Albe cum fulgii de nea
Sunt suflete de tineri căzute pe-un drum
Către un vis ce s-a făcut scrum,
Care, în cer, liniștiți nu vor să stea.

Plouă pe Dunăre Cu frunzele moarte
Ale gorunilor falnici din munții carpați
Plouă-n cazarma în care, legați,
Demni și eroic mureau împușcați.
Argeșul cară sânge de frați
Și-l duce în fluviul cel mare.

Plouă pe Dunărea lină. Din sălcii
Plouă cu lacrimi de mame și tați
Plouă pe râpe cu sfinți și cu draci,
Plouă trist că eu plâng și tu taci
Iar Dunărea curge.. și-n urmă tu-mi lași
În inima-mi plină de dor , doar prăpăstii.

Plouă pe Dunăre cu șoapte de dor.
Ielele fac hore prin  plopi;
Nu poți iubirea s-o uiți și s-o-ngropi;
Noi ne iubim pe nisip, printre stropi,
Iar Dunărea leagăn-al nostru amor.

Plouă pe Dunăre cum plouă pe Mureș
Rece, mărunt, îndelung și cu ceață.
Plouă pe despărțita noastră viață;
Ploaia din Mureș în Duneri se scaldă
Eu o cuprind ca pe-un frate, și parcă
Și sufletul tău în mine s-adapă,
..Frate al meu ardelean... de pe Mureș...

3 iunie 2013
Deasupra Lumii