ÎN VIAȚA MEA AM FOST

motto:

Poezia e ca și cântecul delfinului: nu-l aude orice ureche.

(nu știu de unde o știu)

În viața mea am fost un gângurit de prunc
Ce rupe cerul nopții, cerându-și hrana albă;
Un  molfăit prea lacom când dintr-al mamei sân
Sugeam înțelepciune și lacrimi și speranță.

În viața mea am fost un semn de întrebare
De unde vin? Ce rost am? De ce am ochi căprui?
Ce vină are orbul și pruncul din canale
Când m-or băga în groapă voi fi al nimănui?

În viața mea am fost și șoaptă de iubire;
Am fost și strigăt surd de dor de neamul meu.
În nopți incandescente, visând la nemurire,
Făclii purtam în suflet ca un alt Prometeu.

În viața mea am fost  și fiu iubit și frate,
Și-am fost și amorezul de-o noapte-n calde veri.
Mereu al tuturora, al nimănui în parte,
Am fost un plâns în noapte , și-o clipă de tăceri.

În viața mea am fost un umăr să îi sprijin
Pe cei care pribegi pe-a soartei grele căi,
Se istoveau de-arșiță, flămânzi, mâncau pelin.
Eu le-am fost pâine, apă, și lin-umbroase văi.

În viața mea am fost și patimă de-ocară
Am fost și prinț și sclavul  amorului murdar.
Și-am fost și scut, și lance, și cruce, și povară,
Am râs și-am plâns de-odată...și-ades am fost hoinar.

În viața mea am fost minune pentru mulți
Și-am fost și-ateu odată, nevrând să văd în mine
Miracolul Iubirii și dorul meu de munți,
De ape și de-ntinsuri sclipind a veșnicie.

În viața mea am fost și prima ta ninsoare
Și Dunărea ce-adună și soare și durere,
O frunză care toamna se scutură și moare...
Sunt înger fără aripi și stea ce mută piere.

În viața mea de-acum nu cred în Dumnezeu.
Am certitudini clare de-a Lui prezență vie!
De mult nici în minuni nu mai pot crede eu,
Ci mă bazez pe ele , ca în leprozerie
Un Iov ducându-și boala ...cu sfântă bărbăție...