SUFLETE ZBUCIUMATE





         De mic copil mi-a plăcut să mă uit seara     spre ferestrele apartamentelor. Viața clasei muncitoare de pe vremea lui Ceașcă, privită, în timp ce mă întorceam de la mătușa mea, sau din parc, sau de pe unde hoinăream, cel mai adesea singur.... o lumină aprinsă în bucătărie, alta în dormitor. o umbră, o siluetă de femeie intre două vârste; copii așezați la masă.
 
   Ajungeam acasă, la etajul al șaselea al blocului cu zece nivele în care locuiam.Mâncam ceva fugitiv-- mai ales vara-- și rămâneam apoi cu lumina stinsă în cameră, privind pe fereastră spre blocul de vis-a-vis, cu patru nivele. Oameni pregătiți de culcare, copii zbeguindu-se, soți făcându-și planuri și apoi lumini stinse peste cameră, peste zi , peste viață.
         Acum , prin natura vocației, intru în sufletul acelorași oameni, care trăiesc în aceleași blocuri comuniste, cu frământări pentru un mâine incert, cu aceași copii, dar mai puțini... Privesc suflete răvășite de soartă. Mama unui adolescent mort într-un accident de mașină dă vina pe Dumnezeu că i-a luat copilul, uitând că filul ei gonea câteva sute de cai putere pe un drum aproape național, după o noapte de petreceri, alcool, prafuri  și sex. Uită că băiatul ei, singurul de altfel, a mai luat cu el ...dincolo ... și alte 2 vieți. De ele nu îi pasă mamei acestui plod de bani gata.
  Altă seară, altă fereastră care-și aprinde lumina, alt destin: O femeie la aproape 60 de ani. Plânge. Plânge de tremură carnea pe ea. În tinerețe, i-a murit soțul cu care avea o fată. Fata avea atunci 3 ani. După vre-o nouă ani de văduvie  se hotărăște să-și lege viața de un bărbat. Și o face, nefericita. Soțul nou o violează , cu cuțitul la gât , prima dată, pe fata care nici 13 ani nu implinise. până la 16 ani biata copilă rabdă atacurile repetate ale ...aceluia. Și toate acestea cu știrea mamei...ale femeii de șaizeci de ani care-mi stătea în față. Bruta aceea a murit la scurt timp după plecarea fetei; băuse atât de mult că a căzut de pe un podeț și a murit înecat într-un pârâu mic.Femeia singură, cu mustrări de conștiință, șade nopți întregi în bucătărie, la masă, plângând. Ce-i face fata? unde este de la 16 ani? cum mai arată? O mai trăi? A putut să o ierte? Se stinge lumina peste viață...
 
    Alte ferestre, alte destine... Alte lumini mai mult sau mai puțin obscure... frânturi de viață expuse haotic pe scena, în fața sufletului meu. În copilărie îi puteam privi și nu îi puteam auzi ce vorbesc. Era mai bine decât acum, când stau ei în fața mea, eu în fața lor , și ei conștient își spun cele mai ascunse secrete ale vieții lor. Băieți demoralizați că le-a plecat prietena , după ani de zile , la altul, un tânăr gonit de-acasă după ce tatăl lui află că e homosexual, un cuplu trist că nu invață fata școală. Sunt și oameni care vin doar pentru a-mi cere sfat cum să fie mai buni, mai iubitori, mai smeriți. Pe aceștia când îi privesc simt că iau puteri să merg mai departe. Lumina apartamentelor lor e clară, caldă, galben-aurie ca și spicul copt. Și eu absorb suferința acestui neam și-o prefac în cântec de jale , de dor, strigăt de îndurare către un Dumnezeu care, știu că mă iubește atât de mult că mi-a dat să trăiesc contemporan cu suflete zbuciumate.



Comentarii

Anonim a spus…
Citind prima fraza am zambit pentru ca si eu aveam si am obiceiul de a privi seara prin ferestrele luminate,dar pana am terminat de citit mi-a pierit si zambetul de pe buze.Grea povara duce un duhovnic!
Valentina Oprea a spus…
Aha deci, stateai " poza" la fereastra dormitorului tau si eu in ultimul dormitor.:)) Imi plac aceste postari,aflu atatea lucruri despre care nu am vb niciodata,fratiotul meu drag si iubit. Si da,te iubeste Dumnezeu foarte mult,nu degeaba te-a trimis in manastire,sunt sigura ca te incarci cu fiecare spovedanie si ma uimesti ca poti zambi. Te pup dragul meu frate.
Fiecare om are de parcurs drumul sau ,are de trecut prin incercarile sale pentru ca viata este un fluviu zbuciumat strabatut de suflete care devin la fel de zbuciumate.De fapt....toti suntem uneori, suflete zbuciumate si cautam cu perseverenta raspunsuri sau liniste .Poate datorita timpurilor in care traim ,zbuciumul sufletesc a devenit mai intens .Lupta intre cinste si lacomie ,bunatate si rautate ,adevar si minciuna,iubire si ura a devenit mai acuta ca oricand. E trist sa vezi cum uneori un suflet zbuciumat gaseste fuga in pacat .. cine il poate judeca ?....pentru asta Dumnezeu a lasat sa existe pe lume oameni precum parintele ATAL care ascultand trist confesiunile ia asupra lui tot raul incercand sa alunge zbuciumul prin sfaturi crestine si cuvinte calde dar mai ales nejudecand ,deoarece el stie ca daca va judeca nu va mai avea timp sa iubeasca !!
Ne-ati descris atat de frumos cat de greu va e sa priviti pe unele ferestre ...acum.Sa intalniti atatea si atatea destine al caror zbucium va lasa poate fara puteri dar nu fara intelegere ,sunt convinsa! Intradevar viata este ca un dans de vals si depinde cat de bine dansam pentru ai inspira si pe altii , pentru a fi apreciati !
Arlechinul Trist a spus…
Știți, nici eu nu pot alina suferințele, nici Dumnezeu, atât timp cât omul însuși nu vrea să se vindece... Și poate aceasta este cea mai grea durere a inimii mele: Eu știu cum iubește Dumnezeu pe fiecare om,și mă doare că unii îl scuipă și azi, și-L răstignesc. Grozăvia păcatului tocmai în aceasta constă, că îl săvârșim sub ochii Lui înlăcrimați. O, de ne-am aminti că repede se stinge lumina din fereastra noastră....

Postări populare