miercuri, 24 iulie 2013

ÎN JURUL MEU E-ATÂTA SUFERINȚĂ

















motto:
„Ochiul omului nu vede bine pe Dumnezeu decât printre lacrimi.”
Victor Hugo





În jurul meu e-atâta suferință
Și-atâtea lacrimi curg neîncetat
Că parcă însuși Dumnezeu e-n neputință
Privind spre acest cancer metastat.

Ne-mbolnăvim de boli năucitoare,
De grave maladii ce nu mai trec.
Noi Iovi zăcând însingurați, cu jale,
Și prea slăbiți să mai privim spre cer.

Suntem cuprinși de boli nemaivăzute,
De parcă lumea toată-i un spital.
Și Dunărea cangrenă care pute.
Ceahlăul este-al morgilor furnal.

E-o metastază-ntreaga omenire;
Iar brazii cresc doar cu un singur rost:
Acela de-a ne deveni sicrie!
Să ne-ngropăm acolo vis și of.

Corabia lui Noe-i spartă-n pupa
Iar noi suntem de-acuma prea bolnavi...
O geardie ne tot mănâncă tâmpla
Și-n tălpi ne tot cresc monturi și ne ard.

Mă simt prea vinovat când nu mă doare
Măcar un fir de păr sau o măsea,
Și-atunci cerșesc o bubă, o lingoare,
Să fiu și eu în rând cu lumea mea.

Sunt liber Doamne, să tot sufăr boli.
Sunt liber să privesc cum mor ai mei.
Dă-mi mie cancer!Dă-mi ca pe-un odor!
Ia-mă pe mine sus și nu pe ei,
Că-s triști și singuri ...doar cu boala lor...
Privește plânsul mamei... doar al ei!
Și-atunci, Hristoase Doamne.....CUM SĂ-I IEI????

24 Iulie. 2013 
Dervent






Niciun comentariu: