ȘI CE FOLOS AM DE PRIETENI

Și ce folos am de prieteni
Când vine moartea și-i răpește-n cer,
Și-n inimă rămân cununi din spinii
Aprinselor memorii ce nu pier?

Și ce folos c-am strâns avere
Și-am deslușit și taine și mister,
Când tot ce iau cu mine-i conștiința;
Când până și mormântul mi-e stingher...

Și ce folos de-atâtea vorbe spuse,
N-atâtea înverzite primăveri,
Când nu-s urechi  să le asculte
Și șuieră un șarpe printre meri.

Și ce folos să  cat foloase
Acolo unde totu-i praf și vânt;
Și aerul , în jur , a scrum miroase,
Și eu miros a val, pe-o plajă, frânt.

Dar niciodată nu mă las înfrânt
Ci vin spre mal mereu mai cu avânt
Și tot o să-mi apropi suflet drag,
Minunile le voi da în vileag.

Iar șoapte de iubire voi rosti,
Că moartea... dor... nu poate mistui.

3 August 2013
Dervent