vineri, 6 septembrie 2013

CUVÂNT LA 8 SEPTEMBRIE 2013







„Și  După cum Moise a înălțat șarpele în pustie , tot așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară ci să aibă viață veșnică.”

             Frați creștini ortodocși,  Prăznuim astăzi două sărbători de mare importanță ale ortodoxiei noastre străbune. Este vorba despre Nașterea Preasfintei , de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioarei Maria, din sfinții și dumnezeieștii Părinți Ioachim Și Ana, și a doua sărbătoare este Dumnica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Pentru că timpul ne gonește totdeauna de la spate, și pentru că despre Nașterea Maicii Domnului mai știți sigur câte ceva , am decis să ne oprim asupra însemnătății celui de-al doilea praznic al Bisericii.
De ce au așezat oare Sfinții Părinți O duminică specială dedicată pregătirii sărbătoririi Zilei Crucii (cum este ea numită în popor) sau a Înălțării Sf. Cruci? Din același motiv pentru care avem și o duminică după praznic, și avem însăși praznicul, și mai avem și o duminică la jumătatea postului Mare, tot închinată Sfintei Cruci. Avem iacătă patru zile din an dedicate Sfintei Cruci, tocmai ca să se arate însemnătatea Crucii în credința noastră creștin-ortodoxă.
           Să ne aplecăm așadar asupra cuvintelor din Sf. Scriptură citită astăzi. Zice Hristos că El trebuie să se înalțe așa precum Moise a înălțat șarpele în pustie. Dar cum a înălțat Moise Șarpele? Moise a ieșit cu poporul evreu din robia de sute de ani, și l-a condus spre pământul făgăduinței. Calea spre acest pământ trecea prin pustiile Egiptului. Iar când au ajuns la pustiul Sin,  Evreii au cârtit împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise, din pricina mâncării sărăcăcioase, și au început să plângă după căldările cu cărnuri egiptenești, uitând povara robiei. Atunci a trimis Dumnezeu peste poporul israelit, veșnic cârtitor și nemulțumit, șerpi veninoși care mușcat-au pe mulți dintre ei. Și atunci s-au rugat evreii de Moise să-l roage el pe Dumnezeu să ia șerpii de la ei. Dar Dumnezeu nu a luat șerpii ci a pus pe Moise să facă un șarpe de aramă, și să-l pună pe un stâlp înalt. Și orice om care va fi mușcat de șarpe, dacă va privi spre Stâlpul pe care era șarpele de aramă, viu va fi.  La acest episod din viața israeliților se referea Hristos. Acest eveniment ni se amintește deci astăzi , când mai sunt câteva zile până la 14 septembrie, ziua de prăznuire a Sf. Cruci. Căci preînchipuire a Crucii este șarpele de aramă așezat pe lemn.
S-a răstignit Hristos, frați creștini. S-a răstignit pe Cruce Hristos cel născut din Născătoarea de Dumnezeu, și Maica Luminii, cea care astăzi se naște la rându-i fiind rod al rugăciunii , al postului , al răbdării și al curăției sufletești a părinților Ioachim și Ana. S-a răstignit pe Cruce Hristos pentru păcatele întregii omeniri. Domnul nostru Iisus Hristos s-a răstignit pe Cruce, pe simbolul hulei și al umilinței, căci era cea mai umilitoare moarte aceasta, a Răstignirii; doar pe tâlhari îi omorau astfel evreii. S-a răstignit pe Cruce și a înălțat-o , a făcut din acest obiect de tortură un semn al izbăvirii.  S-a răstignit Domnul pe Cruce, a fost apoi coborât de pe ea, și a fost așezat în mormânt, i s-a pecetluit groapa și a Înviat a treia zi , după scripturi, și s-a arătat ucenicilor, lui Petru, altor evrei din Ierusalim, din Galileea, S-a Înălțat la ceruri , Ne-a trimis Duhul Sfânt. Și ne-a lăsat nouă Crucea, Sfânta Cruce. Dar oare ne-a lăsat-o doar după răstignire? Nu frați creștini, o avem de la facerea lumii! Ne-a înscris-o în inimă, în sistemul osos, în cutia craniană, în fructe , în legume.  Doar că trebuia să se suie și El, Făcătorul Cerului și al Pământului pe ea ca să ni se deschidă ochii și să o vedem!!!!
    Apoi, Trimiterea spre șarpele lui Moise mai are o însemnătate aparte, pentru noi , creștinii ortodocși de astăzi. Noi cei prea adesea suntem mușcați de șerpii veninoși ai păcatelor. Nouă ni se adresează Domnul Nostru Iisus Hristos astăzi. Să privim la El , la Crucea Lui și să fim vii. Când viața pare grea și fără altă ieșire , când nu mai vedem uși deschise spre a ieși din situații dificile, când șerpii invidiilor altora, când viperele patimilor își înfig în noi colții, să privim în sus , la Crucea Domnului și să fim vii! Atât ne cere Hristos. Să privim la El, la suferințele lui, la Crucea purtată pt noi , pentru fiecare dintre noi, și să credem că Hristos ne-a adus mântuirea prin cruce, prin Suferință. Să ne facem din suferință tovarăș de drum.Să transformăm veninul dureros al suferinței în șarpe de aramă ridicat spre cer. Orice suferim fiecare, ocară, batjocură, nedreptăți, boli și suferințe, să nu uităm să privim spre Hristos Mântuitorul . Să nu uităm că și el știe de suferința noastră și să o răbdăm cu pace. Oare nu Dumnezeu face primăvara din uscat verde? Oare nu trăim an de an aceasta nouă minune a trezirii la viață a naturii? De ce oare nu ne încredem în El, nu numai în bucurii, ci și în suferințe, năcaz , tristețe.
      Adesea, prea adesea poate , Sf Cruce a fost asemănată cu suferința, de aceea Uităm frecvent că ea este în fond semn al biruinței. Ea , Sf Cruce este dovada vie a morții lui Hristos, și este soclul pe care s-a așezat minunea Învierii!!! Sf apostol pavel are un cuvânt minunat în care care spune că : iar mie nu îmi este a mă lăuda decât numai în Hristos și în acesta Răstignit!!!! Chiar astăzi, în  apostolul citit zice Sf Pavel apostolul că: „iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului Nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume.  De ce nu zice Înviat? Pentru că fără această moarte în văzul tuturor, nu ar fi fost Învierea atât de elocventă. Noi suntem astăzi invitați de Biserica lui Hristos, de ortodoxie, să ne amintim că singur Hristos Domnul a zis că „ cel ce crede În Mine va avea viață veșnică. Dar ne îndeamnă să credem în El, suit, înălțat pe Cruce, În agonia suferinței!!!! Și oare care este dovada cea mai grăitoare a credinței într-un ideal , decât urmându-l?! Așadar suntem invitați astăzi să suim Golgota, să urmăm, în răbdarea suferinței, pe Hristos cel Răstignit!
      Răbdarea a fost apreciată de toți învățații lumii, și cei de inspirație creștină dar și de cei inspirați din alte surse.  Spunea cândva un japonez că biruința este a aceluia care știe să rabde cu un sfert de oră mai mult decât celălalt. Iară Francois de Sale spunea mai plastic :„ Roata care nu este unsă face cel mai mult zgomot, așa și cel care are blândețe și răbdare mai puțină acela se plânge cel mai tare.” Și oare, frați creștini, cunoaștem că cele trei vârtuți creștine sunt Credința, Nădejdea și Dragostea. Dar ele se dobândesc , se nasc în sufletele noastre și cresc doar dacă avem în inimă răbdarea. Căci cum ar arăta omul credincios în Dumnezeu dar care nu are răbdarea de a trăi minunea. Cum ar arăta omul care nădăjduiește mântuirea dar e nerăbdător să o primească? Ce fel ar fi o iubire, o dragoste fie și de soț, de prieten, de mamă , de țară, nemaigrăind  despre cea Dumnezeiască, dacă nu am răbda să ne întâlnim cu ceea ce iubim, Și să răbdăm până la capăt de drum, acolo unde ne așteaptă o veșnicie cu CEL IUBIT. Vedeți? pentru a lucra cele rele nu e mare caznă. Vrei să pui băutura pe buze o pui. Azi putin , mâine putin, și te lași mușcat de șarpe. Răul crește singur în noi, ca și mărăcinii pe gunoi.  Ei acest lucru vrea Iisus Hristos să ne facă atenți. Să nu rămânem gunoi.Să ridicăm ochii spre cer, acolo să privim oglindindu-ne pe noi. Iisus Hristos, care este veșnic aproape de noi, ne îndeamnă să îl privim în ochi și acolo să ne vedem chipul nostru oglindit în privirea Sa plină de lacrimile iubirii. Cum suntem noi în Ochii lui Dumnezeu? Nu contează cum suntem în ochii lumii. Lumea ne vede cum vrea ea să ne perceapă orice și oricum am face noi. Nu contează cum ne vedem noi , în ochii noștri. Noi ne mințim adesea comparândune cu terți din jurul nostru. Contează doar cum ne vedem noi în ochii Lui Dumnezeu!
       Astăzi maica neamului Românesc , Sf Noastră Biserică strămoșească, Ortodoxă, ne-a pus în față două modele . Pe Maica Vieții, a curăției , a Dreptății, a Iubirii curate, pe Maica frumuseții și a răbdării și a îndelung răbdării, pe cea născută din post și în răbdare , crescută cu rugăciune și citirea sfintelor Scripturi, mângâiată de Duhul Sfânt pe Pururi Fecioara Maria, și Crucea , Crucea cu Iisus Hristos Răstignit. Între aceste două exemple de urmat unde ne aflăm noi? Suntem cu Maica Domnului în Templul cel înoit al legii celei noi, în Sfânta biserică Ortodoxă? Sau suntem în tabăra celor care cârtesc și o denigrază pe ea și pe preoții bisericii pentru că au adus-o și au așeazat-o în Sfânta Sfintelor? Suntem noi lângă crucea lui Hristos, cu Maica Sa, cu sfintii apostoli, cu tâlharul cel pocăit și femeia păcătoasă, plângând păcatele la piciorul Crucii lui Hristos și privind la El tot ca la un Dumnezeu, ca la Singurul Dumnezeu, sau suntem cu fariseii și cu cărturarii, cu cei ce se cred pricepuți în ale științei și îl hulesc pe Dumnezeul Îndurărilor, al Milei Și al iubirii? Să nu ne fie nouă acestea, frați creștini. Avem o singură viață aici pe pământ și o veșnicie ne aștepată dincolo. Nu avem cuvânt de îndreptățire în fața Dumnezeului nostru! Ce nu a făcut Iisus Hristos pentru ca noi să ajungem cu El în Împărăție????? Și ne cere doar să privim spre El cu credință. Spre El și spre Crucea Lui Să purtăm Crucea la gât cu cinste, cu bucurie, să sărutăm sfânta cruce , să credem în puterea ei vindecătoare de boli trupești și sufletești. Avem aici, În Dervent, Crucile de leac. Ele stau mărturie bimilenară a creștinătății acestui popor. Câți cu credință s-au rugat la Sf Cruce toți au găsit vindecare , alinare în suferințe și li s-a înmulțit răbdare în prigoniri, adesea. Și nu mai lungesc cuvântul , pentru osteneala voastră , a celor ce de departe hălăduiți pentru a ajunge pe meleagurie Dobrogei creștine, închei cu un cuvânt despre Maica Domnului pe care l-a spus părintele nostru duhovnicesc, Arhimandritul Arsenie Papacioc, fie-i veșnic pomenirea fericită:„Un păcătos a spus Maicii Domnului : Arată-Te că-mi ești mamă! Iar ea îi răspunse: Arată-te că-mi ești fiu.  Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este Mamă. Haideți să-i arătăm și noi că-i suntem fii.” Amin.
   



Niciun comentariu: