duminică, 15 septembrie 2013

DESPRE TINERII DE AZI ȘI DE IERI, DESPRE POPORUL CREDINCIOS DE IERI ȘI DE AZI









                DUMINICA DE DUPĂ ÎNÂLȚAREA SFINTEI CRUCI





„Dacă voiește cineva să vină după mine , să se lepede de sine să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”




     Frați creștini ortodocși, suntem astăzi invitați de Hristos Iisus, singurul Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, să îl urmăm, purtându-ne fiecare crucea noastră. Și ca să ne arate cum trebuie să o purtăm, a luat-o El însuși primul.  Pentru că mulți tâlhari și rău-făcători or fi pedepsit evreii răstignindu-i pe cruce, dar nici unul, până la Iisus Hristos, nu și-a și purtat crucea pe umeri, de la locul sentinței până la locul Răstignirii. Noi am mai vorbit și duminica trecută despre importanța Sfintei Cruci în credința noastră străbună, a Ortodoxiei. Nu mai târziu decât ieri am prăznuit ziua Crucii, amintind de data de 14 septembrie 327, când sfânta împărăteasă Elena a descoperit și a înâlțat , împreună cu sf ierarh Macarie, Crucea pe care a fost răstignit Hristos Domnul, în Ierusalim. Mănăstirea noastră are odor de mare preț, Crucile de leac, care de secole dăruiesc tămăduire celor care cu credință , cu nădejde și cu dragoste se închină și se roagă pentru alinarea suferințelor trupurilor și sufletelor lor. Dar haidem să ne întoarcem la spusele Mântuitorului. Era în ultimul an al propovăduirii , anul răstignirii. Hristos Iisus tocmai săturase vreo 4000 de oameni cu 7 pâini și câțiva peștișori, aceasta după ce de 3 zile le vorbea, îi vindeca și binevestea Evanghelia evreilor.  Vestea despre Iisus Hristos se dusese în toate ținuturile locuite de evrei, și în împrejurimi. Toți vorbeau despre el pro sau contra, dar nici unul nu era nepăsător. Coborând din munte, mulțimile s-au strâns iar lângă Hristos. Și el a început să le vorbească despre împărăția cerului, dar în pilde.Nelipsiți, iscodindu-l și aștepând să îl prindă cu vre-o vină,  fariseii și cărturarii evreilor l-au întâmpinat . Nu îl iubeau pe Iisus. El propovăduia iubirea față de cel de aproape, El propovăduia simplitatea, iertarea, bunacuviință în relația cu semenii. Ei, marii preoți și conducătorii poporului evreu nu îl iubeau . Ei nu puteau să privească pe cei de lângă ei ca pe niște egali. Și pentru aceasta au venit să se certe , să se sfădească , să îl tragă la răspundere pe Iisus Hristos, poruncindu-I ca să le dea lor un semn din cer, și atunci vor crede și ei în El, și cereau semn după ce trei ani de zile văzuseră minuni , vindecări și învieri din morți săvârșite de Mântuitorul . Atunci Iisus Hristos , suspinând cu duhul, auziți? suspinând cu duhul, a zis către ei: Neam viclean și desfrânat cere semn… dar semn nu i se va da lui decât semnul lui Iona proorocul!” După aceea pleacă Hristos cu ucenicii lui și El începe să le grăiască despre ceea ce fariseii și cărturarii vor face peste nu mult timp. Că îl vor omorî , răstignindu-L. În acest context vorbește iisus Hristos spunând cuvintele citite astăzi la sfânta Evanghelie, în cadrul sfintei liturghii. Am considerat necesar să ne întoarcem în timpul acela, pentru a întelege cât mai corect cuvintele Lui. Iisus Hristos A avut un mesaj pentru evreii cărora le-a adresat aceste cuvinte,  către noi, cei ce ne numim și suntem botezați în legea creștin-ortodoxă, dar și către fiecare om care trăiește pe pământ!
      Tuturor ne spune că trebuie , pentru a putea să mergem acolo unde El este, în Împărăția Cerurilor, să împlinim trei condiții: să ne lepădăm de noi,  să luăm crucea, și să Îi urmăm Lui. Evreii se credeau , și au fost , poporul ales. Doar că ei , în cursul istoriei lor, uitaseră pentru ce îi alesese Dumnezeu. Tocmai ca din ei să se nască Mesia, Mântuitorul tuturor neamurilor pământului. Acum , mântuitorul numește poporul evreu viclean și desfrânat, pentru că ei și-au pervertit menirea, și în orbirea lor viceleană nu mai puteau vedea că Hristos , Mesia cel Așteptat era în fața lor. Nu vroiau să aibă un astfel de mântuitor. Doreau și sperau să vină unul cu arme , cu armate, să subjuge toate popoarele pământului și să-i numească pe ei stăpânii lumii!!! De aceea Hristos îi invită să se lepede , să ia crucea, crucea pe care evreii o desconsiderau, îi invita să se umilească sufletele lor, să se smerească pentru a putea vedea că El este Mesia. Să-i lăsăm pe cei de-atunci și să ne privim pe noi, pentru că , vorba părintelui Arsenie Papacioc, fie-i pomenirea veșnic fericită, Numai trăind prezentul putem repara trecutul și salva viitorul! Așadar , nouă , creștinilor ortodocși, nouă , cei ce ne-am botezat în numele Sfintei Treimi, nouă cărora ne-a lăsat spre păstrare și apărare Cele 7Sfinte Taine ale Bisericii, nouă, ortodocșilor cărora an de an Mântuitorul ne trimite din cer Sfânta lui Lumină, nematerialnică, În biserica Învierii din Ierusalim, nouă cărora Hristos ne sfințește trupurile, casele, sufletele cu Aghiasma care nu se strică, nouă, mai ales, ne cere Hristos să ne lepădăm de noi! Să ne lepădăm de mândriile noastre, de orgoliile noastre, de mâniile, de vicleniile, de pizmuirile de păcatele strigătoare la cer pe care le săvârșim , de crime, de avorturi, de beții, de fumat, de droguri, de lipsa de milă și compasiune pentru omul de lângă noi, de indiferența noastră față de suferințele celor care ne sunt aproape , vecini, rude, prieteni, cunoscuți. Ne cere așadar Hristos să lepădăm tot ceea ce ținem în mâinile sufletelor noastre, și nu ne dă voie să fim liberi de a apuca crucea și de a o purta cu noi, în noi!Ne cere Hristos să lepădăm povara de pe umeri, povara păcatelor, prin spovedanie sinceră și curată la preot. Nu vă mai acoperiți ochii sufletului precum fac copii, privind printre degete doar spre păcatele preoților, sau a omului de lângă voi, și să spuneți că voi nu aveți păcate, sau să le considerați foarte mici. Noi, societatea creștină de astăzi, românii ortodocși, trebuie șă ne privim  atent și să întelegem că dacă vrem să trecem peste criza aceasta moral-spirituală în care ne înecăm visele și speranțele de mai bine de 80 de ani,  dacă vrem să dăruim un viitor bun și frumos copiilor noștrii și copiilor copiilor noștri, trebuie să nu uităm că singurul dătăror a tot binele Este El , Iisus Hristos, și că trebuie să împlinim, cuvântul de astăzi: cel ce vrea să vină după mine , să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie. Lepădați păcatul și el nu va avea rădăcini în copii voștrii! Și așa ei au acum pe umeri , nu povara cea dulce a Crucii lui Hristos, Crucea biruitoare care-i învață răbdarea, respectul față de valoarea celor din jur, respectul admirația și râvna pentru frumos, perseverența în a face bine și a urî răul. Ei nu au această dulce povară pe umeri. Au povara societății secularizate, o societate creștină din care crucea și Hristos sunt scoase din școli, din case, din inima multora, fiind înlocuite cu atracțiile cotidiene, pe care nu le mai enumăr. Dar dacă am ajuns aici, nu e vina lor. Prea adesea aud oameni trecuți de 40 de ani care sunt nemulțumiți de tineretul românesc, uitând însă că sunt produsul lor, al celor care nu au stiut să lepede  frica , nu au știut să lepede comoditatea și poate propriile interese pentru a salva interesul bisericii, și al viitorului țării, răbdând zeci de ani de asuprire bolșevică. Și acum, în loc ca în calitate de părinți și bunici, să readucă în inima tinerilor învățătura legii creștinești, a iubirii frumosului din ei, din natură și din Cer, continuă să încuviințeze păcate strigătoare la cer. Tinerii zilei de azi au pe umeri povara unui sistem ticăloșit, cum îi plăcea, chiar  unuia dintre promotorii acestui sistem , să îl numească. Și pentru aceasta suntem de vină toți, pentru că ne-am complăcut în mocirla unei societăți care-l dă la o parte pe Hristos. Nu-i neagă existența total, cum au făcut-o comuniștii, dar se încearcă inocularea ideii că Hristos este așa cum fiecare dintre noi vrea să îl privească mai comod. El, pentru drepturile femeii , ar îngădui avortul, El , pentru hatârul sectarilor, ar înghide ochii și la adevărurile de credință strămoșești. Nu frați creștini! Hristos Iisus este cel ce Este veșnic același. Nu evoluează și nu se transformă. EL există și ne iubește în egală măsură pe fiecare dintre noi, și face totul ca noi să ajungem să realizăm că viața cu El, cu crucea lui , cu Maica lui Cea Sfântă, pururi Fecioara Maria , cu sfinții și îngerii, o veșnicie cu Hristos o avem dacă trăim și vremelnicia cu El , Și o viață în Hristos exclude bălăceala și partizanatul cu slugile și momelile satanei. Și ca să exemplific m-aș folosi de ceva ce mi-e la îndemână. Nu poți să ți țigara în gură și totodată și-n același timp să-l rogi pe Dumnezeu de sănătate! De fapt nu-l poți ruga pe Dumnezeu de nimic, cu țigara în gură. Vedeți de aceea Hristos , Bunul nostru Dumnezeu ne mângâie astăzi cu acest sfat. Leapădă-te de sine. De pornirile-ți pătimașe. Dar unde oare să le lepădăm? Unde în altă parte decât tocmai la piciorul Crucii Lui? Haidem să ne spunem suferintele , păcatele dorințele noastre cele mai ascunse Lui. Lui prin spovedanie, Lui prin Rugăciune, Lui prin suspin. Lui prin tăcerea răbdătoare a bolilor. Că oare, sincer privindu-ne fiecare ce suntem noi , fără Hristos, fără Dumnezeul Iubirii și fără Iubirea Dumnezeiască prin care și cu care știe să ne iubească? Și dacă lumea geme de suferințe și boli despre care prea rar auzeam până mai ieri, aceasta este pentru că noi am lepădat din mâini crucea biruitoare și ne-am umplut brațele cu porniri pătimașe.
     Noi, poporul acesta de la gurile Dunării, popor rupt în două țări și răstignit de toți vecinii, am rămas aici pentru că am știut că putem fugi în munți, ne putem lepăda familiile, sângele, viața uneori, dar nu ne putem lepăda Ortodoxia. Crucile de leac de la Dervent stau mărturie că pe pământul din care-au țâsnit, s-a născut singurul popor care nu are dată de încreștinare, pentru că s-a născut creștin.
   Încheiem aici cu un citat al părintelui arhim. Arsenie Papacioc, tocmai spre a concluziona cumva cele grăite până acum:
   „Dacă vreți să dobândiți Duhul Sfânt, vă spun, și acesta este lucrul cel mai important în viața duhovnicească: să știi să te smerești cu adevărat. Cu cât te smerești mai mult cu atât ești mai mult plin de Har. Dar atenție, niciodată omul nu știe că el e smerit! Și sunt frate creștine, crede-mă, două feluri de bucurii care nu se pot uni. Tu nu te poți bucura , aici , pe pământ cu bucurii trecătoare și mai ales vinovate, și în cer a împărăți cu Hristos” Să urmăm dar îndemnul mântuitor al lui Hristos să lepădăm păcatul și să ne purtăm Crucea demnității de oameni , oameni care putem și avem obligația de a rămâne ceea ce am fost dintru început: CHIP ȘI ASEMĂNARE



Niciun comentariu: