PESCUIREA MINUNATĂ

„Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”

Frați creștini ortodocși, sf evanghelie de astăzi ne-a adus aminte de momentul chemării la apostolie a primilor apostoli: Andrei și Petru, Iacob și Ioan. Doi dintre ei mai ascultaseră cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Andrei și Ioan fuseseră ucenici ai sf prooroc și Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan. Văzuseră cu ochii lor minutea de la Botezul Domnului, când Duhul Sfânt în vhip de porumbel alb se coborî pe capul Domnului și când glasul Tatălui Ceresc rosti cuvintele „Acesta este Fiul meu cel Iubit, pe acesta să-l ascultați”, și au mers după El. Însă se mai întorceau din-când–în-când  la casele lor. Andrei a venit și ia zis lui Petru Vino, am aflat pe Mesia cel așteptat! Și Petru s-a dus, dar s-a întors, căci era om însurat , avea o familie de crescut. Nu cu mult înainte de această minune pomenită azi, Mântuitorul însuși intrase-n casa lui Petru și îi vindecase socra care zăcea în pat aprinsă de friguri. Și nu doar că i-o vindecă de friguri, dar aceasta așa de sănătoasă se făcu încât nu mai zăcu deloc în pat, ca orice bolnav care trece de o boală și rămâne-n convalescență, ci spune sf Scriptură că „s-a sculat și îi slujea lui. ”Așadar, și Petru și Iacov mai văzură și auziră minunile săvârșite de Iisus Hristos, pentru că le spuseseră frații lor, Andrei și Ioan, și pe unele le văzură cu ochii lor. Mai lipsea însă ceva pentru a deveni apostoli. Să urmărim pe scurt firul evenimentului de astăzi.  Era primul an al propovăduirii lui Hristos Iisus. Nu cu mult timp după ce se boteză de la Ioan, mântuitorul vindecă , în casa lui Petru mulți bolnavi și îndrăciți numai cu cuvântul. Noaptea se retrăgea în locuri pustii să se roage. Într-o dimineață veni pe malul mării Tiberiadei, sau lacul Ghenizaret, cum mai este mai corect numit, fiind de fapt un foarte mare lac de apă dulce al râului Iordan.Aici vorbea mulțimilor despre Împărăția lui Dumnezeu , o împărăție a milei și a dreptății. Mulțimile îl îmbulzeau vrând să fie mai aproape de El ca să nu piardă momentul când v-a săvârși vreo minune. Vede lângă țărm pescari care se întorseseră de la pescuit, și își spălau și dregeau plasele. Se urcă în corabia unora dintre ei, era Petru cu Andrei , fratele lui. De acolo continuă să le vorbească multimilor. Se face amiază, și mâtuitorul îi roagă pe pescari să ducă bărcile la adânc și să pescuiască aruncând mrejele. Petru îi spune un cuvânt Mântuitorului: Doamne, totă noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic, dar , după cuvântul tău voi arunca mrejele. Care dintre voi sunteți pescari, știți că la amiezi nu-I vreme prielnică de pescuit. Dar cuvântul lui Petru mai are o însemnătate. În noaptea în care zăcea poporul evreu, care nu mai avea preoti vrednici și arhiereii lor se indeletniceau mai mult cu ospețe și însoțiri cu oamenii de la palat, decât de nevoile și suferințele poporului de rând, copleșit de biruri , taxe , de păcate și mișelii, în noaptea aceasta spun, nu mai veneau suflete la Dumnezeu. Și parcă seamănă cumva acele timpuri cu cele de astăzi…. Petru însă aruncă mrejele , parcă fără voia lui, doar așa , ca să nu îl supere pe Iisus Hristos, care tocmai îi vindecase soacra și pe alți bolnavi în casa lui.  Și prinde Petru la pești atât de mulți că a trebuit să cheme corabia prietenilor săi, a lui Iacovv și a lui Ioan, să le ajute. Când vede minunea aceasta Petru exclamă câzând la picioarele lui Hristos, Du-te de la mine Doamne, că sunt om păcătos. Și Dumnezeu, Iisus Hristos îi spune lui și celorlalți trei :„Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!” Și spune mai departe Scriptura că aceștia , trăgând corăbiile la uscat , au lăsat totul și s-au dus după El, adică au lăsat acolo peștele și mrejele și bărcile, tot. 

            Frați creștini, este acesta momentul în care Hristos își face primii apostoli. Ei au fost chemați spre a propovădui cuvântul Împărăției cerurilor. Ei , și pe lângă ei alții, doisprezece la număr și apoi și alții până la 70 de apostoli câți a avut Mântuitorul în viață, și apoi prin ei tot cinul preoțesc de astăzi, arhiereii, preoții, diaconii.  Nouă ne este dat să vă învățăm pe voi cei care vreți să știți, cele ce vă hrănesc sufletul , spiritul. Am putea vorbi astăzi, prilejul este prielnic, despre obligațiile preotului în comunitatea în care este trimis la apostolat. Preotul care trebuie să aducă sufletele în staulul credinței, nu să le sperie și să fugă în gura lupilor, dincolo de stal, în pădurile sectarilor pline de viclenii și vicleni care speculează păcatele preotului și apoi mănâncă oile , distrugându-le sufletele printr-o credință strâmbă despre Hristos, o credință ciuntită, fără icoane, fără de Cruce , fără Maica Domnului, pururea Fecioara Maria. Am putea , spuneam să vorbim despre acest aspect al problemei. Mă limitez însă a spune ceea ce un părinte bătrân, trecut acum la cele veșnice , îmi spunea mie, odată , când mă plângeam la spovedanie adolescent fiind, despre faptul că mă sminteau unii preoți prin purtarea lor : Și mi-a zis: tinere, un popor îl cunoști nu după medicii lui, nu după dascălii lui, după pedagogii lui, nu după oamenii lui de stat. Ci după preoții lui! Așa cum sunt preoții așa e și poporul Că normal și firesc este ca tot ce ai mai bun în tine să îi aduci lui Hristos. Fiul cel mai bun al tău să-l dai lui Dumnezeu. Și dacă atât poate un popor să aducă jertfă lui Dumnezeu, dacă doar astfel de fii, gândește-te cum arată poporul… ” Nu vom dezvolta mai mult acest subiect, lăsăm să cugetați singuri la aceste cuvinte, și amintim doar că undeva în Sf scriptură, spune Hristos către ucenicii săi, și implicit către urmașii lor, preoții: voi sunteți sarea pământului! Dacă și sarea se va strica , atunci cu ce se va mai săra? De nimic nu va mai fi bună, și se va arunca în foc. Dar oare de ce numește Mântuitorul astăzi pe Petru (și pe ceilalți trei ucenici) pescari de oameni? DE CE NU LE ZICE VÂNĂTORI DE OAMENI? Păi haideți să vedem: la vânătoare când mergi, vânătorul pândește prada, o hăituiește, plătește gonaci să o aducă-n raza puștii, și o rănește, când ajunge la ea e aproape vlăguită de viață. Pe când pescarul , cu undița lui, pune momeală în ac, și așteaptă ca peștele să vină de bunăvoie în undița lui. Așa și noi, preoții , punem momeala cuvântului divin, și aștepăm ca voi, de bună voie să vă prindeți în undița lui Hristos, să vă scoatem apoi , prin tainele bisericii noastre bimilenare, a ortodoxiei, din balta mai mult sau mai puțin murdară, a păcatelor în care-ați stat până atunci și să vă gătim pentru împărăția lui Hristos. Lui Dumnezeu îi place să vină omul de bună voie la EL. Vedeți? adesea Mântuitorul ne compară sufletele cu oile, avem pilda oi celei pierdute, cu drahma(un bănuț de valoare) azi cu peștii. Peștii au și o memorie scurtă. Frumos ar fi să avem și noi memoria relelor făcute de alții către noi, cu voie sau fără de voie, scurtă, și să ne acutizăm ținerea de minte a păcatelor noastre făcute împotriva noastră, împotriva aproapelui nostru, și împotriva lui Dumnezeu. În marea acestei lumi în care trăim cu toții, mrejele preoților , undițele slujitorilor adevărați și destoinici par a fi tot mai puține. Spun par a fi, pentru că așa se văd din mare. Furtuna vieții tumultoase, vântul alergărilor după un trai decent și sigur pentru voi și pentru copii voștrii nu vă lasă să mai vedeți frumusețea cerului.

       Trăim azi în lacul ghenizaretului cu toții. Trăim în balta dulce a complacerii a ceea ce suntem, și nu mai visăm să devenim ceea ce putem fi. Cu durere în suflet spunem că nu mai știm să trăim normal. Poporul nostru românesc,după zeci de ani de dictatură comunistă, a ieșit frumos, cu fruntea sus, chiar dacă pentru aceasta  a fost nevoie de jertfele a mii de martiri: preoți, călugări, intelectuali, tineri studenți, tărani cu coloană verticală, jertfă supremă la Canal, aici în Dobrogea, la Periprava, la Poarta Albă, în balta Brăilei, la Pitești , la Gherla, la Aiud, în munți, peste tot sângele martirilor din lupta anticomunistă, cărora nici acum nu li se recunosc meritele, a adăpat poporul acesta și l-a făcut să iasă demn din lanțurile bolșevicilor.  Însă ceea ce nu au reușit comuniștii, încearcă să definitiveze cei ce i-au urmat. Dezbinarea noastră. Mergând după pricipiul divide et impera, ocultele care actionează în diverse straturi ale societății, vor să  rupă unitatea acestui neam. Frați creștini ortodocși, când auziți știri bombă, rămâneți distanți și așteptați să treacă primul val. Să nu cumva să cădeți în mrejele celor ce numai binele nostru nu îl vor. Și oare cum poți distruge mai repede unitatea unui popor, decât zdruncinându-I credința.  Și nu v-ar zdruncina dacă ați cunoaște creștinismul în general și ortodoxia în special, așa cum trebuie. Nu mai pierdeți timpul căscând gura la lăturile și lătrăturile satanei. Cultivați-vă sufletul cu o carte bună, cu o muzică bună, cu o cultură bună. Omul nu poate fi manipulat dacă este citit. Omul care citește care se cultivă  este ca o corabie plină de încărcătură.Nu e ca o frunză bătută de vânturi încoace și-n colo. E ca un rechin dacă vreți, că tot vorbim de pești, devine el prădător și simte din timp pericolul și fuge din calea lui , sau îl înfruntă, numai că nu este o pradă usoară pentru mrejele celor ce vor să îl distrugă. Și vă îndemnăm, așa cum am făcut-o adesea, la cititul din Sfânta scriputră. Din vechiul și noul testamnent. Psalmii lui David, Intelepciunea lui Solomon, epistolele sfântului apostol Pavel, sunt cărți pline de înțelesuri și taine care așteaptă să fie descoperite. Nu se poate să vă numiți familie creștină , să pretindeți că sunteți creștini și să nu aveți la capul patului Sfânta scriptură, biblia. Dacă la picoarele patului țineți televizorul , haideți să vă faceți obicei să-l stingeți mai devreme cu o jumătate de ceas, și să  citiți din biblie măcar un capitol două pe seară. Și dacă nu înțelegeți ceva,  cereți sfatul unui preot. Căci doar cuvântul lui Dumnezeu este cel care vă poate pescui din cloaca în care sunteți și vă poate da un sens vieții. Petre Țuțea spunea că fără biblie, Europa trăia și acum în crăci.  Și… frați creștini ortodocși, aș mai aduce spre final două citate, nu înainte de a vă reaminti că tot ceea ce v-am spus noi astăzi , nu v-am spus spre a vă mustra: ci spre a vă ajuta să priviți și din acest unghi problemele. Marea problemă a societății românești și marea luptă a celor care-i guvernează toate marile instituții naționale, este dorința distrugerii identității naționale. Chiar credeți că interesează pe cineva Roșia Montană, sau câinii comunitari, sau păcatele preoților, sau divorțul nu știu căror vip-uri, sau nunta fie și de sanchi, a doi homosexuali, televizată la oră de maximă audiență? Au făcut-o să vadă reacția. Să vadă la ce nivel de îndobitocire am ajuns. Pentru că toți urmăresc  îndobitocirea nației, ruperea odată pentru totdeauna  a valorilor creștine din acest neam. Pentru ce? Păi spune Petre Țuțea foarte frumos de ce:„ Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, și mai ales din istoria românului,  istoria n-ar mai avea oameni. țara n-ar mai avea români. Ar dispărea  omul.” Aceasta urmăresc ei cu mrejele lor. De noi depinde în ce undiță ne prindem, fraților. Pentru că vine o zi când apa va seca, viața noastră se va sfârși și vom da seama în fața lui Hristos de ceea ce am făcut în viață, și de ceea ce am lăsat în urmă.

Încheiem lăsăndu-vă să cugetați la cuvintele pline de duh Sfânt ale părintelui Arsenie Papacioc, fie-I odihna-n Pace, care spunea că :„ Domnul Iisus Hristos se dăruiește mai cu plăcere unei inimi rănite, dar căite și smerite, decît unei inimi postite și rugate, dar care-și cere dreptul, amin.