marți, 26 noiembrie 2013

TÂNĂRUL BOGAT









„Și cine poate să se mântuiască?”

Frați creștini ortodocși,
Evanghelia de astăzi ne vorbește despre o întâmplare petrecută nu cu mult inainte de Răstignirea Mântuitorului. Un tânăr bogat îl întreabă pe Mântuitorul: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața cea veșnică? Mântuitorul îi răspunde : Știi poruncile: Să nu fi desfrânat, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. Tânărul i-a răspuns Mântuitorului că tot ce a enumerat el a făcut. Și mântuitorul îi spune atunci : Un singur lucru îți mai lipsește: vinde toate câte ai , dă săracilor ce strângi, și urmează-mi mie. Iar tânărului i s-a părut greu acest cuvânt, și a plecat întristat de la Mântuitorul. Iar Hristos a zis atunci: Cât de greu v-a intra bogatul în impărăția lui Dzeu. Pentru că mai lesne intră camila(era o sfoară groasă împletită din păr de cămilă) prin urechile acului decât bogatul în împărăție. Și ucenicii au întrebat : Doamne, dar cine atunci mai intră în veșnica fericire, dacă nici acesta , care a păzit poruncile legii nu a intrat? Și atunci Iisus Hristos grăiește: Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.
Aceasta este pe scurt pericopa evanghelică de astăzi frați creștini. Tânărul acesta, crescut frumos și moral în legea străbunilor lui, ascultându-l pe Hristos, iată- își pune problema veșniciei lui. Și din discuția cu Cel ce este Lumina Lumii, vedem că el era un om moral, virtuos, căci spune că toate poruncile legii le-a ținut. Dară atunci , dacă toate poruncile legii le-a ținut, de ce oare conștiința lui îi spunea că mai lipsește ceva? Pentru că vedem că avea neliniști legate de Mânturirea lui, chiar dacă nu fura, nu era bețiv, nu se droga, nu era desfrânat, își respecta părinții și le cinstea numele cu purtarea lui cuviincioasă în comunitate. Totuși el simte că nu e de ajuns. Simte că toate aceste purtari ale lui nu sunt sufleciente pentru a ajunge în sânul lui Avraam, cu atât mai mult cu cât Hristos vorbea de o Împărăție cerească veșnică, alta, cumva decât ceea ce el știa de la părinți și din legea lui Moise.
Tinerețea, frați creștini, vârsta zbuciumului interior, a frământărilor de tot felul , a descoperirilor de sine. La acastă vârstă, când de obicei te crezi prometeu și vrei să furi focul din casa lui Dzeu, te crezi stăpân și nemuritor, tânărul nostru avea neliniști. Neliniști creatoare de întrebări. Vedeți frați creștini? Copilăria este o vârstă frumoasă, dar lipsită totuși de multe cunoștințe și sensibilități. Maturitatea este și ea plinătate a vârstei, însă suntem mai șlefuiți de valurile vieții, nu ni se mai aprind călcâiele așa ușor după un chip frumos, după o ideologie atrăgătoare, după un vis de realizat. Haideți să rămânem tineri. Și nu orice fel de tineri, ci tineri vorbind cu Dumnezeu, ca acesta din evanghelie, Și intrebându-ne Ce să facem ca să ajungem fericiți veșnic. De fapt , la drept vorbind, fericirea, dacă nu e veșnică, nu e fericire. Oare păzim noi poruncile, frați creștini. Iată suntem în postul Nașterii Mântuitorului. Păzim noi postul, prima poruncă divină, instituită în Rai? Postul de la bucate, care ne pune trupul l aosteneală, e drept, dar care îl vindecă și îl apără de atât de frecventele boli ale metabolismului. Și postul sufletesc , de la păcate. Păcat inseamnă lipsa binelui. Adică într-o zi, de n-ai făcut rău tot nu e de ajuns, dacă nu ai făcut bine.
Avem apoi cele zece porunci . Eu sunt Domnul Dumnezeu tău, să nu ai alți Dumnezei afară de mine! Cum stăm noi cu această poruncă? Ne închinăm noi cuviincios lui Dumnezeu? Suntem noi conștienți de măreția Lui? Sau nea-m făcut Dumnezeu pântecele, pofta trupului, banul, funcția, munca( serviciul), sau poate ne-am făcut Dumnezeu copilul, și pentru el călcăm în picioare poruncile, furând, denigrând, numai să îi fie lui bine, și să nu simtă dureri și suferințe.
A doua poruncă este să nu îți faci ție chip cioplit, nci altă asemănare a câte sunt sus în cer, sau  pe pământ jos, în apă și sub pământ; să nu te inchini lor, nici  să le slujești lor.  Avem noi idoli în casă frați creștini? Și fiți foarte atenți , nu confundați cinstirea sfintelor icoane din creștinișmul apusean și ortodox cu idolatria, căci noi nu confundăm icoana cu Dumnezeirea, vorbim de idolatria banilor, a unor plăceri cărora le slujim, făcându-ne vinovați de călcarea moralei creștine. Să fim foarte atenți la mișcările sufletului nostru, și dacă simțim că ne-am făcut idoli din fumat, din droguri, din plăcerile carnale vinovate, din televizor și computer, să ne revizuim atitudinea și să ne schimbăm viața.
A treia poruncă spune să nu iei numele Domnului Dumnezeu în deșert. Atât de adesea văd și aud glume, bancuri despre Dumnezeu. Frați creștini, în tările musulmane dacă vorbești despre Alah sau Mohamed cum vorbesc creștinii despre Hristos și biserică, ești decapitat. Nu aprobăm, bine înțeles pedeapsa, dar nici nu se mai poate așa: Hristos este înjurat cu tot ce e sfânt: Icoană, anafură, biserică, sfinții, Cerul, mama, Grijania. Grijania este de fapt ultima împărtășanie care se dă omului, este îngrijania , îngrijiriea pentru drumul către necunoscut, este merindea și lumina pentru drumul acesta care începe de pe marginea gropii și nu se mai termină.
Ultima poruncă referitoare la relația omului cu divinitatea, este a patra care spune: Aduți aminte de ziua Domnului, ca să o sfințești pe ea. Cum sfințim noi Dumnica , Domini dei, ziua Domnului, frați creștini? Cum sfințiți ziua Domnului tineri români? Dormind după o nopate de cluburi în care ați petrecut în dezmăț? Mergeți la Biserică duminica, și dedicați-vă apoi restul zilei familiei, cărților, zidirii sufletești. E dureros să afli la spovedanie că sunt case de creștini care încă nu au biblia la căpătâiul patului. Nu se poate așa ceva, sau să auzi că încă sunt oameni care nu știu să citească un paraclis al Maicii Domnului, și aceasta după 23 de ani de libertate a cuvântului și a ideilor religioase. De 23 de ani preoții bisericii îndeamnă la rugăciune către Maica Domnului, la un program particilar de rugăciune. O jumătate de oră din zi vi se pare mult, să vă așezați în genunchi în fața icoanelor din casa dvoastră? Dar cum stați ore în șir în fața minciunilor televizate? Cum munciți 8 ore pentru a vă asigura pâinea, distrugându-vă prea adesea sănătatea, și pentru suflet nu aveți răgaz un sfert de ceas pe zi???? Sau trei ore pe săptămână, cât durează sf Liturghie?
A cincea poruncă, și vă rog să fiți atenți, că avem în clele zece porunci primite de Moise pe muntele Sinai, primele patru porunci vizează relația noastră cu Dumnezeu, ultimele 5 relația noastră cu semenii, dară a cincea poruncă trece într-un registru aparte și spune: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ. Foarte importantă această poruncă, frați creștini.  Ascultarea și respectul de părinți dacă nu ați reușit să vă învățați copiii, ia-ți crescut numai pentru suferințe, să știți! Porunca ascultării de părinți este și singura care are o făgăduială de răsplată. Nicăieri nu zice nici până la ea, nici după ea: respectă porunca și eu îți voi da. Doar aici Hristos Dumnezeu dă porunca dar dă și făgăduiala unei vieți lungi și ferite de rău: Ca să-ți fie ție bine, și să trăiești ani mulți pe pământ!!! O tineret român, care ai imresia că dacă abia ți-a dat mustața ai și cunoscut tainele universului, și că părinții tăi sunt niște demodați, niște ăia crescuți în limitele comunismului, niște incuiați care nu ami pricep cum merge viața, cum e viața „dă cartier”, cum e să fii „cool”…. Ce-ai să mai plângi tu , tineret român care nu mai știi să-ți respecți părinții, care suni la protecția copilului dacă ai tăi ridică vocea. Nu uita tineret român, că sf apostol Pavel spune că numai copii născuți din desfrânare nu se ceartă, pentru că nu sunt iubiți. Ia aminte la tine , tineret român și vezi , nu cumva ocultele să-ți bage în cap că ești liber, tocmsi ca să te robească masoneria cu toate patimile deșănțate pe care ți le servește sufeltului tău, doar doar te-oi lipsi de morala creștină în care părinții și bunicii tăi te-au crescut.
Urmează cele cinci porunci: Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu fi mărtire mincinoasă aproapelui tău, și să nu poftești femeia, sau casa sau orice este al aproapelui tău.
Acestea sunt poruncile pe care tânărul nostru le respecta , frați creștini. Însă nu avea esența. Vedeți? Hristos venise să împlinească legea lui Moise, să o facă desăvârșită. Ce lipsea acestei legi? Iubirea frați creștini. Evreii, ca și musulmanii astăzi, aveau legea talionului: dinte pentru dinte, acțiune, reacțiune. Hristos vine și îl învață pe tânăr, cu mai puțin de 6 luni înainte de Răstignirea Sa, legea iubirii. Vinde câte ai, dă săracilor și urmează-mi mie. Adică fii asemenea mie: sărac, și fără acoperiș, propovăduind iubire. Tânărul pleacă trist. Nu era dispus să renunțe la ceea ce avea. Nu putea. Avea inima legată de averea primită de la părinți.  Este greu pentru el să renunțe la lux, apoi de ce să deie altora ceea ce era doar al lui? Haideți să nu facem și oi ca el. Să dăruim, frați creștini. Să vindem averea păcatelor noastre, a fărădelegilor, a avariției , și să dăm săracilor. Nu se poate să nu avem cui să dăruim ceva cuiva intr-o zi. Suntem cum am mai spus, în postul Crăciunului, al Nașterii lui Hristos. Hai să devenim mai buni, să rupem din puținul nostru și să dăruim celui ce are mai puțin. Mai puțină pâine, mai puțină iubire, mai puțină sănătate, mai puțină șansă. Poate că ne culcăm noaptea intr-un pat, poate că are cine ne inveli, sau pe cine să așteptăm să vină de la muncă și să cinăm cu ei. Să aruncăm un gând, o rugăciune pentru toți săracii pământului, și dacă putem a doua zi să le aducem o lacrimă de recunoștință în ochi măcar unuia dintre ei , am împlinit legea lui Hristos, legea iubirii. Nu vă e milă de inima voasdtră, frați creștini? Cum o lăsați să se impietrească zi de zi, fugind de prilejurile de a hrăni un flămând, de a da un pahar de apă unui însetat, de a mângâia un bolnav. Să fim foarte atenți, că la judecata apocaliptică, citiți și documentați-vă, nu vă luați după basmele meidatizate, care vor doar să bage spaime și frici în voi. La judecată suntem intrebați de ce nu am avut milă, frați creștini ortodocși!!! Foarte important de reținut. Poți să trăiești într-o mănăstire și să-și intre în cap că ești sfânt, dacă nu ai mila în inimă te așteaptă osânda păcătoșilor, Așa cum spuneam și mai devreme, nu ajunge , în ochii lui Hristos, dacă nu faci răul! Ajunge numai mila, dacă faci binele. Psalmistul david grăiește: „ferește-te de rău și fă binele. Caută pacea și o urmează pe ea. ” Iar Sf ap Pavel spune celor din Colose: îmbrăcați-vă cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu indelungă răbdare, îngăduindu-vă și iertându-vă unii altora. Iar peste toate îmbrăcați-vă cu iubirea care este legătura desăvârșirii. ”
Auziți frați creștini? Haideți să punem inceput bun astăzi. SĂ zicem cu fermitate de războinic: de astăzi, de acum, nu vreau să mai păcătuiesc. Nu vreau să nu-mi mai ascult părinții, să desfrânez, să trăiesc necununat, să fumez, să mă droghez, să mă îmbăt, să urăsc. De azi vreau să devin om în plinătatea sensului cuvântului.  Doar omul poate deveni frați creștini. Câinele rămâne câine și se simte bine în pielea lui de câine. Îngerul rămâne înger și se simte bine-n fulgii lui de înger, să spunem așa, numai omul are neliniști și poate deveni înger sau demon, sfânt sau păcătos, moral sau imoral. Și pentru aceasta suntem judecați. Că a făxut Hristos tot . Tot ce a fost Dumnezeiește posibil pentru ca omul să devină om și nu a vrut. Haidem dară să devenim iar oameni frați creștini, și aduc sprijin cuvântului, încheind de altfel, o durere nemărginită a părintelui Arsenie Papacioc, om cu viața plină de iubire, de suferință și de dăruire: „Este omul vinovat, mult vinovat, pentru faptul că nu luptă. Stă pe loc și nu luptă cu orice chip să se desăvârșească, Pentru că atunci când tu miști mereu, atunci ai șanse de desăvârșire. A mișca inseamnă a ajunge, te ajută harul lui Dumnezeu cel care a zis că 1 Ceea ce la oameni e cu neputință, este cu putință la Dumnezeu.” Amin.

3 comentarii:

Anonim spunea...

salut Parinte, Frate si Prietene Drag...am citit Postarea Ta, mi-a placut mult...si acum ma incearca Un si Mai Mare Sentiment de Regret ca n-am mai stat sa-ti ascult, live si in direct Cuvantarea de dupa Slujba...imi pare frt rau, totodata imi cer iertare.. ;-(( Constantin..Mangalia

Anonim spunea...

parinte as vrea sa va pun si eu numai 2 intrebari din multele cate am, care ma tot framanta..... 1.daca in biblie scrie destul de clar ca nu e bine sa ti faci chip cioplit sau alta infatisare din cer sau de pe pamant si sa nu te inchini lor de ce preotii indeamna lumea sa se inchine inaintea lor.... 2.de ce preotii cer bani atunci cand avem probleme si mergem la ei sa ne spovedim...ei spun ca trebuie sa dam un acatist sau...ma rog pentru inmormantare si alte lucruri...cand in biblie scrie sa nu faceti asemenea lucruri pentru bani...

Arlechinul Trist spunea...

Azi am reusit sa intru sa văd comentariul. Sincer îți spun , nu obisnuiesc să răspund anonimatelor mesaje. Lăsând totuși aceasta, si incercând sa fiu prompt, Nu stiu nici un preot care sa pună oamenii sa se inchine lor CA UNUI DUMNEZEU. Se mai intampla ca oamenii din nestiinta sa faca aceasta in fața mea. Eu personal ii cert si chiar asa le spun: Nu sunt nici Dumnezeu nici icoană/ Apoi despre problema banilor. ... aici trăim , e drept o rusine... Totusi preotul din totdeauna a trăit de la altar. Acum depinde cum te raportezi tu la el. Daca nu uiti ca preotul si Biserica sunt ale tale, nu te deranjeaza leul dat la un pomelnic, in situatia in care arzi banii pe tigari zilnic (nu neapărat tu). Apoi nu te deranjeaza că dai jdemii de Euro manelistului care-ti canta la nunta si strâmbi din nas la cei 200 lei pe care-i da nasu la cununie. Depinde doar de felul in care te raportezi tu la el. la preot. Unde spune in biblie sa nu ceri bani cand slujesti? ba din contră scris este ca preotul sa traiasca din cele ce primeste la Altar. Problema , daca vrei sa o discutam apare cand preotul nu primeste, ci CERE!!! SI aici sunt impotriva si eu. sa ceri o taxa anume. insa... nu putem discuta aceasta așa, si nici rost nu are, ca unii tot ce stiu ei fac. Eu dau răspuns pentru preoția mea, nu a altora. Fi binecuvântat.