duminică, 1 decembrie 2013

1 DECEMBRIE 2013






Frați creștini ortodocși,

Astăzi Hristos , prin sfânta Evanghelie , ne amintește despre esența legii lui Moise, și nu doar a lui Moise, ci și a firii noastre umane, a legii morale din noi și a legii Divine, din cer: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău,din toată inima ta, din tot sufletul tău , din tot cugetul tău, Iar pe aproapele tău ca pe tine Însuți. Suntem invitați , frați creștini să iubim. Viața unui om fără iubire, este o viață de iad. Pentru că unde iubirea s-a stins, sau stă robită patimilor, și din iubire am pervertito în eros, în patima amorului, acolo, în acel suflet conștiința se îmbată , se otrăvește cu patima și ochii sufletului nu văd că ceea ce trăiește sufletul nu e în nici un caz legea iubirii, instituită de Dumnezeu încă din Rai, când  plăsmuit omul, adusă apoi de Dumnezeu pe Sinai, pe table de piatră și dată lui Moise și poporului evreu, și apoi rescrisă de Hristos pe inima, conștiința și sufletul nostru, al omului.

Iubește pe Domnul Dumnezeul tău. Dar cum putem oare să îl iubim dacă nu îl cunoaștem? Și ca să îl cunoaștem trebuie să îl căutăm, să stăm de vorbă cu El, să muncim cu EL, să ne bucurăm cu el, să suferim cu El, să dormim cu El, să îl chemăm la masa noastră, să-i vizităm casa, sfânta biserică. Aici, În sfânta Biserică întâlnim pe Dumnezeu în toată măreția lui, Aici, pentru că ne iubește, Dumnezeu coboară cerul , frațe creștine, îngerii vin și cântă împreună cu noi, oamenii, Maica Domnului este iar Maică, iar Hristos Dumnezeu se răstignește dinou pe masa sfântului altar. Dacă nu credem așa, așa și nu alt fel, înseamnă că ni s-a amorțit conștiința și nu mai putem vedea pe Dumnezeu în toată splendoarea lui. Frați creștini, Cetele de îngeri se îndulcesc , se minunează văzând căt de mult ne iubește Dumnezeu pe noi oamenii. Se minunează și strigă către cer: cu adevărat mare este taina creștinătății!!!

Mai cunoaștem noi pe Dumnezeu? Știm noi cine este Dumnezeu? El este Dumnezeu, care face minuni. EL este Dumnezeu iubitor și iertător, care iartă păcatele , cu adevărat , prin spovedanie, El care a pus regretul, căința în inima omului, și trezește conștiințe adormite. Trăim minunata perioadă a postului. Haideți să ne spălăm haina sufletului , prin spvedanie, prin împărtășanie. Până când petreceți fără de grijă, până când uiți faptele rele , suspină și te cutremură suflete, că ai un Dumnezeu care te iubește atât de mult, iar tu ești atât de nepăsător de iubirea lui.  Lasă păcatul suflete, pentru că iubirea nu face casă bună cu păcatul. Nici un fel de iubire nu se îngemănează cu patima, pentru că iubirea este scânteie divină, este o fărâmă din Dumnezeu , este o lacrimă căzută din ochii divini peste pământul care suntem, și atât timp cât putem iubi, dar nu vorbim aici de eros, ci de iubirea ca trăire a sufletului, ca stare de spirit, atât timp cât putem iubi frumosul din Cer, din natură, din om, nu suntem pierduți, frați creștini. Dumnezeu este toată lumina din soare, toată lumina din suflet, care a fost, care este și care mai poate să fie, spunea Nicolae Iorga, și Acest Dumnezeu măreț, se coboară într-o iesle, pentru a ne învăța iar să îl iubim pe el, pe el cel ce ne-a creat, pe El cel ce ne Iubește, pe EL cel care e în stare să ardă iar pământul și ca pe o haină să îl schimbe, numai să ne creeze o lume nouă în care să viațuim veșnic cu El, în iubire.

Dar nu e necesar să așteptăm împlinirea vremurilor, frați creștini. Haideți să ne coborâm în peștera întunecată a sufletului nostru, pe Pruncul Iisus. Și dacă nu putem noi să ne scoatem afară toate dobitoacele patimilor să îl chemăm pe el să le Domesticească, să le îmblânzească. Spovediți-vă, vă îndemnăm spovediți-vă. Nu se poate să nu aveți ceva să regretați în relația voastră cu Dumnezeu, cu cel de lângă voi, cu natura,. și cu sinele vostru. Ați păcătuit sigur în vre-un fel, pentru că sunteți oameni. Suntem oameni, dar ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ această taină, Spovedania, care ne dă liniștea conștiinței, și ne sporește iubirea. Nu vzi frate creștine, că ai uneori o tensiune între tine și un alt om, și parcă nu ai stare, liniște, nu dormi nopțile și te frămânți, aducându-ți argumente peste argumente, cum că tu ai dreptate, și el a greșit. Însă , și așa să fie, mai mare este pacea ta decât dreptatea tas. Mai de preț îți este somnul fără griji decât neliniștea dreptății. Împacă-te într-un fel. Sfânta scriptură spune: împacă-te cu pârâșul tău cât ești cu el pe cale. Și pârâșul este conștiința.  Dacă nu ne împăcăm cu ea, și murim neîmpăcați, grea ne va fi veșnicia.

Să îl iubim pe Dumnezeu frați creștini. Să credem cu tărie în EL, să îl căutăm, să îl aflăm în inima noastră, și să ne agățăm de el , ca și pruncul  de poala hainei mamei lui, și de acolo, din Rsiul nostru interior, să ne facem viața rai, să împrăștiem razele iubirii, și către semenul nostru. Voltaire spunea cândva că „Dacă este o greutate să crezi în Dumnezeu, doar pentru că nu l-ai văzut, este o absurditate să nu crezi în EL, când ne-a lăsat conștiința.”

Oare de ce ne cere Dumnezeu să îl iubim? Are el așa nevoie de iubirea noastră? Frați creștini, dacă nu îl iubim pe Dumnezeu, care a picurat în noi o fărâmă din Dumnezeirea lui, și ne-a făcut nemuritori,cum putem pretinde că iubim omul ? Fugi de omul care-și vorbește de rău unul din părinți! Cine își judecă mamă sau tată că nu i-a dat, sau că nu i-a făcut, acela repede te va înșela în așteptări. Așa este și cu Dumnezeu. Cine se îndoiește de existența lui Dumnezeu, pentru că l-a căutat printre astre, și nu l-a găsit, acela atât de deplâns este, că nu a știut să-l caute pe Dumnezeu în El. Și vedea nemărginirea ființei lui, și-i era suficient.

Am putea vorbi mult despre iubirea de Dumnezeu, pentru că vorbim despre iubirea nemărginitei iubiri a celui Care a creat omul , și l-a creat nu oricum, ci după chipul și asemănarea Lui. Ne-a creat capabili de iubire, iar noi ne-am pervertit iubirea in patos, în eros, în deșănțate sentimente, am pus iubirea de semen mai presus de iubirea Divină , și am călcat în picioare legile firii prea adesea, ca să ne săturăm noi poftele. Însă nu despre patimi vrem să vorbim astăzi, deși de la acest amvon, adesea vă amintim să duceți o viață morală. Astăzi însă e o zi de sărbătoare este sărbătoare nu doar pentru că este ziua domnului, Duminică Noi românii, ne serbăm astăzi ziua națională, și aș dori să ne amintim cum au știut strămoșii noștri să iubească pe Dumnezeu . Un Dumnezeu propovăduit de sf ap Andrei, pe meleagurile sciției mici, un Dumnezeu pentru care Românii și-au jertfit ani la rând cei mai frumoși oameni pentru credința ortodoxă. Călcăm pe pământ udat de sângele martirilor, a mucenicilor. De la primele persecuții împotriva creștinilor , până la ultimele , nu a fost generație care să nu deie tributul ei apărării ortodoxiei. Războaiele cu neamurile care vroiau să ne subjuge , să ne ia rezervele naturale ale acestei frumoase țări, să ne terfeleacă ortodoxia  și să ne aducă cine știe ce credințe plăsmuite de minți bolnave, și nu de Dumnezeu. De ce spun minți bolnave când vorbesc de marii iluminați ai lumii? Păi numai o minte bolnavă poate să refuze pe Hristos și să-și plăsmuiască un alt Dumnezeu. Numai mințile bolnave dărâmă crucile de pe biserici sau de pe case și își așează semiluni sau steaua roșie. Numai minți bolnave , conștiințe vândute banului pot să ne ceară nouă , Românilor ortodocși să fim toleranți cu deviațiile de tot felul, cu minoritățile de tot felul și să nu vadă că noi, românii trăim din tot deauna alături și împreună cu tot felul de astfel de oameni, și trăim în pace.  Pe pământul pe care stați acum, pe pământul dobrogeam trăiesc alături de noi, românii 16 minorități naționale, religioase și de cultură, normal, în sitatia în care pe pămantul românesc sunt 18 minoritați.  Și nu am avut nevoie de  Consiliul Europei atâtția mii de ani ca să ne învețe strategii de „multiculturality”, și nici de Consiliul Mondial al Religiilor. Pur și simplu, dacă vecinul meu era la necaz, era căzut în șanț sau în primejdie, l-am ajutat, fără să îl întreb dacă e șvab, tătar, ungur, turc, lipovean, ucrainian, popovit, evenghelist de ziua a șaptea sau ateu. Însă nu l-am iubit mai mult decât propria-mi ortodoxie. Când a vrut să-mi ia crucea, icoana din casă, ouăle roșii de pe masă, tradiția mea creștină ortodoxă, românul s-a făcut sfinx, românul s-a făcut sabie, românul s-a făcut mucenic. Suntem urmașii celor care au preferat să-și vadă copii decapitați decât să lase generațiilor viitoare o cultură și un cult străin de ortodoxia noastră bimilenară, de creștinismul nostru de rit răsăritean. Aceasta ne obligă frați creștini. Pe toți, indiferent de vârstă. Bunicii trebuie să ducă mai departe tradiția așa cum au primit-o de la bunicii lor. Maturii tre să-și crească fii în biserica ortodoxă. Fugiți de secte! Fugiți de patimile mizerabile ale occidentului. Nu vă lăsați ademeniți de droguri , tineri români! Fugiți de avorturi, și aici trebuie să vă îndemnăm să luați aminte, avem în România peste 15 milioane de avorturi înregistrate din 1990 până în martie 2012!!! Frați creștini; stopați această competiție a morții!!! Frați creștini, este aproape încă o dată populația țării. Gândiți-vă că Bulgaria are 7 milioane de locuitori, iar noi avem 15 milioane de avorturi??? Gândiți-vă că Ungaria are 9 milioane de locuitori din care aproape iar noi avem 15 miloane de copii uciși înainte de a rosti cuvântul mamă. Nu vedeți că marile puteri nu ne mai cuceresc cu tancurile? Au venit, ne-au adus cabinete de planificare familială, și ne lasă să ne ucidem singuri! Nu ne mai smulg crucile de pe biserici, ne ceartă că le construim, și ne suflă mereu în urechi că sunt prea multe, și prea puține spitale. Dar cine are oare interesul să avem o populație bolnavă, care să umple spitalele, în loc să avem edifii de cult și cultură, care să formeze caractere sănătoase?

Au renunțat să ne mai verse sângele. Nu mai înfundă pușcăriile și spitalele de psihiatrie cu elita românească. Au văzut că ciuma roșie, comunismul ateu nu aprins pe pâmântul românesc. Acum ne spală creierii încercând să ne aducă în mass media bombe informaționale. Suntem bombardați cu tot felul de știri, doar doar ne-om năucii mințile și apoi să ne decreștineze. Nu vedeți că acum suntem arătați cu degetul că trăim în evul mediu, că ne închinăm la sfintele moaște? De unde oare aversiunea acesta față de tot ce e tradiție româneacă? Nu vă lăsați români! Treziți-vă și vedeți că acum avem dușmani mult mai vicleni. De două mii de ani se chinuie să ne distrugă. Vecinii nu ne sunt prieteni, Aliații vor doar să ne iaaurul , pădurile , pietrele , sarea, petrolul ce-a rămas după ce l-am dat când unora când altora, Vor să ia și să lase în schimb credințe schiloade într-un Dumnezeu pe care parcă l-ar chema Hristos, dar un Hristos fără crucee, fără Icoană, fără Maica Domnului, fără preot și tainele bisericii. Un Hristos căruia poți să-i spui foarte bine și buda, hindu, Mohamed, Iehova. Dar mai bine, nu-i zicem noi, marele arhitect? Că tot a devenit masoneria din organizație secretă, organizație discretă. Deșteaptă-te Române!!!! Imnul nostru parcă ar fi o trâmbiță înaintea apocalipsei, frați creștini. Este un ultim strigăt disperat al lui Dumnezeu, către nația aceasta creștină, blândă ca o mioriță din balada Miorița, capabilă de jertfă ca și Meșterul Manole, aprigă și iute la mânie precum Iancu Jianu, vestită ca și badea Cârțan.

Suntem datori să lăsăm celor ce vin după noi ceea ce am primit de la ai noștri, frați creștini. Și dacă țara aceasta bogată cu oameni săraci, mai are ceva de preț. Aceasta este tradiția creștină ortodoxă! Și aceasta o știe și dușmanul nostru, și de aceea se luptă de două mi de ani să o smulgă din inima românilor. E greu pentru că ne-am născut creștini, nu ne-am făcut creștini. Apostolul Andrei, din toate călătoriile sale, aici, în Dobrogea de azi a zăbovit cel mai mult timp, pentru că a dat peste o populație pașnică, monoteistă, și repede primitoare a propovăduirii lui.  Și oare întâmplător este că în vecinătatea peșterii Sf Andrei se află Cetatea numită astăzi Adamclisi, în care avem ruinele a 7 mari biserici? Cui îi trebuiau aceste biserici, dacă nu era o viață intens creltină în zonă, frați creștini? Nu vă lăsați înșelați de lătrăturile presei vândute masoneriei care încearcă să vă picure minciuna faptului că noi nu am fost chiar creștini, și că noi nu am fost creștinați de sf Andrei, și că , de fapt, nici nu prea ne-am născut pe aici, că suntem venetici. 

Tineret român, îți vine vremea să dai și tu sânge și vieți pentru a apăra adevărul, ortodoxia limba și ființa ta de român! Până atunci  nu uita că nu mai lupți cu turcii, cu muscalii, cu ungurii. Aceștia sunt și ei victime colaterale ale unui război nevăzut. Arma noastră trebuie să rămână în primul rând rugăciunea. Hrăniți-vă acum sufletul cu rugăciunea particulară, cu liturghia și darurile ei, armați-vă sufletele cu armele credinței, că aprig este războiul ocult pe care-l pregătesc lojele. Dar nu neapărat de frica unui viitor sumbru să faceți aceasta, ci pentru că trebuie să nu uitați că doar rugându-vă, vă hrăniți sufletul, vă dezvoltați iubirea de Dumnezeu , de semeni. Fără o relație strânsă cu Dumnezeu la primul vânt al unei încercări ne sfărâmăm corabia sufletului.

Încheiem cu îndemnul părintelui Arsenie Papacioc, indemn care vine să desăvârșească cele grăite până acum: „La Sfânta Liturghie primești într-un fel deosebit Harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creștinului, aprinzând lumina adevărului din om pentru viața și lupta împotriva puterilor întunericului. ” amin.


Niciun comentariu: