duminică, 12 ianuarie 2014

NIMIC NU MAI POT CERE





Nimic nu mai pot cere,
Că toate mi le-ai dat:
În sărăcie-avere
Cum alții n-au visat.

În plâns o bucurie 
Nespusă în cuvinte;
Singur fiind, mulțime
De inimi dragi, în mine.

Mi-ai dat în viață clipa 
Amorului etern
Și mi-ai luat veșnicia
Din timpul efemer.

Tu mi-ai făcut din scâncet
Și vorbă și cuvânt
Și-ai plămădit din zâmbet
Călcări de jurământ.

Mi-ai așezat sărutul iubirilor pe sân,
Și pe obraz sărut de iudă, vânzător,
Și cruci mi-ai pus pe umeri,  durere-n ochiul plâns
C-o văd pe a mea mamă privindu-mă cum mor.

Nimic nu-ți mai pot cere
Când prietenii mă-nșeală;
Aștept s-arunce pietre 
Și vorbe de ocară. 

Și când atâtea doruri 
Mi-ai pus în suflet, Doamne ,
Ce-mi zboară printre nouri
Purtați de vânt, în zare,
Ce altă pace oare 
Să îți mai cer mai pot
Când ard precum fitilul 
Tăcut si singur ... tot. 

 8 ianuarie 2014
Dervent



Un comentariu:

Livius spunea...

alt an...incepem bine:)