vineri, 28 februarie 2014

PICURĂ LACRIMI DE ÎNGERI CĂZUȚI








Picură lacrimi de îngeri căzuți;
Se preling peste sufletul meu.
Îmi pătrund îmi ființa prea tristă mereu...
Vin peste mine în picuri mărunți.
Ca un blestem îi presimț, trimis de vreun zeu.

Vin peste mine rostogol grei munți !
Îmi intră Ceahlăul în creier;
Mi-e sufletul negru și trist ca un greier;
O vraj-aruncată-n răspântii
Îmi face privirea mister. 

Arde-n mine-abisul pământului.
Ființa-mi, ea însăși, de lut,
Se-aprinde de patimi ce pacea n-au vrut.
Crește în mine, ca și foamea lupului,
Flacăra spicului rupt.

Atunci s-o așterne pacea în mine
Ca o lumină de august
Când eu, în piroane-oi striga către Tine
Și Dunărea mea s-o preface în must,
Sau în viță cu coarde negru-maritime!!!

20 februarie 2014.
Dervent. 

marți, 25 februarie 2014

BLESTEM ETERN





Nenorociți ce vă numiți români
Și v-ați făcut pe sărăcia mea stăpâni,
Nu v-ar răbda nici huma nici dalacu...
Ați furat țara pân-a luat-o dracu.

Voi , târfe cu breton și cu urdori,
Cu capul chel, cu cioc și zâmbitori,
Și din ninsori ne-ați vătămat amarnic
Făcându-vă averi, mințind slugarnic.

Dați-v-ați foc voi, iude hămesite,
C-aduceți bozgorimea să vă cânte!
Și limba cailor v-o linge pe la spete,
În osanale mintea să vă-mbete.

Arde-v-ar neamu-n iad pe lumea asta
Că dați secuilor ce n-au avut, și basta!
Și buba neagră să vă iasă-n talpă
Că viitorul nostru-i deja-n groapă.

Mânca-v-ar viermii ochii vouă care
Și lacrima mi-ați scos-o la vânzare!
S-ajungeți să vorbiți de unii singuri
De-aduceți iar la guvernare unguri!

Să vă pătrundă cancerul în frunte
Că mi-ați vândut și aerul din curte.
Crăpa-v-ar fierea și-alte măruntaie,
Că-mi plâng părinții-n prag, făr-o lețcaie!

Pământul să vă scuipe de-ți muri
Că mi-ați furat și visul la copii!
Și pentru c-ați impozitat și râsul
Nici viermilor să nu le fiți voi prânzul.

Sclifoi de curve și de politruci...
Dar unde Doamne? încotro s-apuci?
Că parcă-s toți vorbiți spre seară:

„Nu vindem Țara... o dăm de pomană!”

26 februarie 2014





miercuri, 19 februarie 2014

AM AJUNS PENIBILI, DIN STUPIZI





     În ce fel de lume mi-e dat de Dumnezeu să trăiesc? În ce fel de societate, cu cel fel de oameni trebuie să comunic, să îi înțeleg, și să îi iubesc? Unde merge omenirea aceasta care și-a pierdut busola moralei sănătoase?
      Sâmbăta trecută mi-a venit un amic la mine, împreună cu o prietenă de-a lui. Au vrut să steie de vorbă despre niște situații de viață. Numai că nu am putut să îi primesc imediat la discuții. Dispăruse de acasă o tânără de 15 ani, și părinții suspectau că a fugit la o mănăstire. Mănăstirea Dervent era cap de listă, scrisă cu majuscule , pe foaia poliției române, în care erau trecute mănăstirile în care trebuia să o caute.  Așa că, stai părințele o oră și ceva și dă declarații că nu a fost, că nu este și nici o să fie copila aceea prin mănăstire, sau ascunsă pe sub patul meu sau prin pădurile(defrișate de altfel) din mal de Dunăre. Au găsit-o . Nu la mine, nu la noi, ci la dracu-n praznic, cum zice românul, prin județul Suceava. presa minte că a stat la Sihăstria Rarăului. Eu știu adevărata locație, daar ... ca să rămân și eu penibil, nu discut acum acest amănunt. 
    Au început freamătul obositor al știrilor: De ce avea duhovnic? la vârsta aceasta nu ar trebui să fie așa religioasă. MĂNĂSTIREA ȘI STARETUL SUNT DAȚI ÎN JUDECATĂ DE PĂRINȚI PENTRU.... PRIVARE DE LIBERTATE!!!! Hristoase,, tu auzi??????? Tu mai poți iubi astfel de oameni, că mie mi-e din ce în ce mai greu?! Se trezesc psihologi scoși de la naftal să spună că tinerii care fug la mănăstire o fac pentru că părinții nu îi mai iubesc! Da???? Păi ar trebui atunci să fie mănăstirile pline de tineri! Dar nu români, din 2002 de când am venit eu la mănăstire, nu a mai venit nici un tânăr să își sacrifice singura viață pentru Singurul Dumnezeu! Sunt 12 ani!!! Preoții sunt de vină pentru îndoctrinarea fetei. Dar oare nu te gândești , penibilule, că până a ajuns acolo, fata asta a trecut printr-un divorț al părinților, printr-o exagerată și dăunătoare verificare a programului ei, și a activităților ei. Nu ! E foarte comod să arunci vina pe oricine, și dacă se poate acuza chiar un preot, cu atât mai bine; e în trend!
     Stupidul merge mai departe: Se fac celebre acum alte cazuri de plecări la mănăstire, în care niște nenorociți de popi au indemnat altă fată să aleagă viața monahală. Nu contează că fata are acum 28 de ani! Ce dacă? Ce dacă avea 20 cand a plecat , era îndoctrinată de o minte habotnică a unui duhovnic nenorocit care i-a distrus viitorul. Și se lacrimogenează mumă-sa acum, pe sticlă, dă bine, impresionează. Asta sigur naște comentarii de genul: religia care ardea pe rug oameni nevinovați acum ne fură copii.
      Și penibilul devine stupid în cazul următor:  O mamă e scandalizată că la grădiniță , băiețelul ei de 4 ani, a fost învățat să se roage înainte de masă. Menționez că mama recunoaște că e ortodoxă, și rugăciunea era in rit ortodox, dar nu vrea acum să își oblige ea copilul să se roage . trebuie să hotărască singur. Cam târziu mademoanzelle. Trebuia ca al tău copil să hotărască singur dacă vrea să se nască într-o sociatate penibilă, dintr-o mamă și mai penibilă. Trebuia ca fiul tău să fie întrebat apoi, dacă tot s-a născut, care să îi fie limba maternă. A , da sunteți cetățean bulgar, deci limba maternă a copilului este bulgara, limba țării adoptive e româna, doar că poate nu vrea să trăiască aici. De ce nu il lăsați să decidă singur aceasta?Și până la urmă , ești sigură că vroia o astfel de mamă? Poate nu . Poate da! Sunt unele date pe care ni le insușim atavic, așa cum sunt genele, sexul, apucăturile neamului și bolile ereditare. Și singură spui că ai copilul ortodox. Când l-ai întrebat în ce religie vrea să se boteze.
    O, dar stați, se găsește un postacist să spună că România e stat laic, nu religios, și nu au voie să mai facă nimeni propagandă religioasă în școli, cămine, grădinițe. Nu tembel-cretin-idiot- penibil și stupid ce ești. România nu are o religie oficială!!!! Asta înseamnă că putem fi orice,  dar avem totuși un dat. sunt 89% ortodocși! Nu e vina noastră că Ștefan cel Mare a reușit să țină turcii dincolo de Chilia, de Cetatea Albă. Crezi că el ducea războaiele ca să apere niște bordeie? Nu , mojicule! Apăra o cultură creștină în fața invaziei semilunii. Te inchinai acum la Alah, și probabil că porneai jihadul dacă Mircea ce Bătrân nu îl trimitea pe Vlad , nepotul lui, la Turci luând și garanția că niciodată otomanii nu vor ridica nici o moschee sau geamie pe teritoriul românesc! Creștinismul românului e parte din el, nu e ceva care să se discute! Și dacă poporul ăsta hăituit mai are un tezaur, acesta este Ortodoxia.
    Și spun că devin și eu penibil pentru încă mai cred că te vei trezi , tu cel ce te bălăcești aberând idioțenii despre cum ar trebui să fie alții și nu despre cum a r trebui să fi tu.  Tu care ai atâta ură pe tot ce înseamnă credința neamului în care te-ai născut. Am mai spus: sunt preoți vinovați de fără-de-legi mari. Fă-te tu ceea ce nu au ajuns ei!!! De aceea am primit să mă hirotonească preot! Puteam să rămân un simplu monah, citindu-mi biblioteca mea, fără să mă leg la cap cu duhovnicia care-mi împovărează sufletul. Însă nu am vrut să mai stau pe margine arătând cu degetul spre răniții din front! Nu am mia vrut să fiu ridicol, penibil și stupid. Și vreau să îți mai întind și ție o mână, ție celui ce mă urăști , fără să mă cunoști. Dar... așa e... a devenit mult mai ușor să scuipi un obraz decât să-l mângâi!
Ura ta te ucide mai întâi pe tine. De aceea cugetă adânc la cine ești tu, apoi sigur vei uita să mai arăți cu degetul spre altul.
     Și iară vin și zic: Și totuși, Doamne, dă-mi iară puterea iubirii că așa ce paradoxuri mă pui să trăiesc, mi-e că devin și eu ceea ce nu mi-am dorit niciodată.  un fior de ură, o scrâșnire din dinți a revoltă! Nu mă lăsa să devin Petru cu sabie în mână, tăind urechea celui ce nu Te iubește! Lasă-mă să rămân Ioan cel ce își leapădă și haină numai nu te părăsește până dincolo de Golgota!



duminică, 16 februarie 2014

ȚI-AM ZÂMBIT sau EROTICUSMUS








Ți-am zâmbit ca o floare de mai
Care șade-n soarele tânăr și crud,
Tu fecioria ta-mi dăruiai,
Sufletul meu se-ncarna în trup nud.

M-am rușinat, ghiocel preaplăpând în nămeți,
M-am rușinat ca mimoza-n atingeri. 
Cum? să mănânc fruct oprit tu mă-nveți?
Cum? Mă îndemni om să fiu, născând îngeri?

Am mâncat dulci-amari trandafiri.
Mi-am rănit inima-n spini
Și lacrimi mi-au curs ca un sânge-n potir,
Sufletu-mi cântă din frunz-a suspin.
După dorul de raiul iubirii, divin.

Ce făptură ciudată făcut-ai din om
Că-ți azvârle Iubirea de Tată
Pe-o gură din fructul opritului pom
Pe-un descânt al femeii, ea,fluire din coastă.

Și de-atunci te iubesc chiar rănindu-te crunt
O tu evă ce-mbraci nume multe pe lume
Pentru tine imperii-au născut  și-au căzut,
Mersul tău diafan face marea să-nspume.

Tu stafie de pântec de mamă în lacrimi,
Tu o umbr-a bunicii, amantă de-un ceas.
Tu nevastă ce-mi crești prunci frumoși printre datini,
Și nepoții ți crești din puținul rămas
Tu ce-mi mângâi ființa și-n ultimu-mi ceas.

 Aicea greșit-a Hristos-Dumnezeu:
C-a rupt din ființa-mi, să facă femeie!
De-atunci mă-mpreun, în iubire, mereu.
Parcă dorind coasta-n locu-i să-mi steie!

14 februarie 2014.


vineri, 14 februarie 2014

PE MINE M-A NĂSCUT PĂMÂNTUL







Pe mine m-a născut pământul.
Eram un lujer de salcâm.
Culoarea-n ochi mi-e ca și lutul
Iar osul meu mi-e praf pe drum.

Pe mine m-a născut văzduhul
Ca pe-o suflare în Brumar;
Sunt aspru-n vorbă, iute-n gânduri;
Semințe de pelin presar.

Din Duneri limpezi am ieșit,
Și-n lacrimă eram, pubert,
Sudoare-n erosul febril
Și gheață-n bătrâneți, inert.

Din luna plină m-am născut;
Sunt umbra ei, mister divin,
Sunt cântecul de buhă-acut,
Între un zâmbet și-un suspin.

Născut de-o noapte-n Bărăgan,
În ierni albastre, ca și marea,
Sunt urletul de lup bălan,
Sunt fum când stingeți lumânarea.

Sunt frate bun cu-n înger blând,
Și văr mai depărtat cu-n drac;
Sunt flori-de-mină, în adânc,
Și nufăr sunt, plutind pe lac,
Dar fum și tin-am să mă fac.

Și-n toate-acestea-mi zice...DAC!

10 februarie 2014
Dervent







miercuri, 12 februarie 2014

AM OMIS SĂ-ȚI SPUN ASEARĂ










Am omis să-ți spun aseară
Că te iubessc ca un distrat;
Ca liliacu-n primăvară,
Ca marinarul, cer stelat.

Și am omis să-ți spun în zori
Că te iubesc ca un uituc;
Ca macul ziua fără nori,
Ca vara, cântecul de cuc.

La amiază nu ți-am spus 
Că te iubesc ca pe-un oftat,
Ca pe-un suspin în rugă-adus,
Ca pe un tren întârziat.

Și-a venit noaptea , negrăind
Iubirea-mi ce-ți mângâie vis,
Dar te iubesc, pe alții-urând,
Și ca pe-un rug, tăciune-aprins,
Ca Hrist pe Cruce...NEÎNVINS!!!



13 FEBRUARIE 2014

miercuri, 5 februarie 2014

MI-A TRECUT PESTE SUFLET UN VIFOR








Mi-a trecut peste suflet un vifor
Și-a lăsat în urmă troiene de alb;
E o pace de rai, ca un dangăt de clopot,
Ce-mi curge-n clepsidra ca neaua pe brazi.

Mi-e bine acum, când crivăț nu suflă,
Mi-e bine ca-n pântec de tânără maică;
Jivine pe-omăt nu-mi urlă, nu-mi umblă,
Ci binele-mi intră în inimă-n clipă.

Mi-e bine, mi-e pace, mi-e cald și mi-e alb,
Ca stelele-n iarnă, ca Dunărea-n lunci.
Tihnită mi-e viața, omătul mi-e pat, 
Și-mi arde o candelă-n cerul tăcut.

Mi-e liniște-așa că aproape aud
Cum curge alb lapte de doică din sâni,
Și-n liniște-aceasta , ca de amurg,
Se-aude un înger, se-aude clipind,
Și tandru obraji de orfani mângâind.
4 februarie 2014.