MI-A TRECUT PESTE SUFLET UN VIFOR








Mi-a trecut peste suflet un vifor
Și-a lăsat în urmă troiene de alb;
E o pace de rai, ca un dangăt de clopot,
Ce-mi curge-n clepsidra ca neaua pe brazi.

Mi-e bine acum, când crivăț nu suflă,
Mi-e bine ca-n pântec de tânără maică;
Jivine pe-omăt nu-mi urlă, nu-mi umblă,
Ci binele-mi intră în inimă-n clipă.

Mi-e bine, mi-e pace, mi-e cald și mi-e alb,
Ca stelele-n iarnă, ca Dunărea-n lunci.
Tihnită mi-e viața, omătul mi-e pat, 
Și-mi arde o candelă-n cerul tăcut.

Mi-e liniște-așa că aproape aud
Cum curge alb lapte de doică din sâni,
Și-n liniște-aceasta , ca de amurg,
Se-aude un înger, se-aude clipind,
Și tandru obraji de orfani mângâind.
4 februarie 2014.

Comentarii

Postări populare