duminică, 16 februarie 2014

ȚI-AM ZÂMBIT sau EROTICUSMUS








Ți-am zâmbit ca o floare de mai
Care șade-n soarele tânăr și crud,
Tu fecioria ta-mi dăruiai,
Sufletul meu se-ncarna în trup nud.

M-am rușinat, ghiocel preaplăpând în nămeți,
M-am rușinat ca mimoza-n atingeri. 
Cum? să mănânc fruct oprit tu mă-nveți?
Cum? Mă îndemni om să fiu, născând îngeri?

Am mâncat dulci-amari trandafiri.
Mi-am rănit inima-n spini
Și lacrimi mi-au curs ca un sânge-n potir,
Sufletu-mi cântă din frunz-a suspin.
După dorul de raiul iubirii, divin.

Ce făptură ciudată făcut-ai din om
Că-ți azvârle Iubirea de Tată
Pe-o gură din fructul opritului pom
Pe-un descânt al femeii, ea,fluire din coastă.

Și de-atunci te iubesc chiar rănindu-te crunt
O tu evă ce-mbraci nume multe pe lume
Pentru tine imperii-au născut  și-au căzut,
Mersul tău diafan face marea să-nspume.

Tu stafie de pântec de mamă în lacrimi,
Tu o umbr-a bunicii, amantă de-un ceas.
Tu nevastă ce-mi crești prunci frumoși printre datini,
Și nepoții ți crești din puținul rămas
Tu ce-mi mângâi ființa și-n ultimu-mi ceas.

 Aicea greșit-a Hristos-Dumnezeu:
C-a rupt din ființa-mi, să facă femeie!
De-atunci mă-mpreun, în iubire, mereu.
Parcă dorind coasta-n locu-i să-mi steie!

14 februarie 2014.


Un comentariu:

Livius spunea...

interesanta poezia:)
si mai interesant ca imi place clejanii:))