M-AI PRIMIT, MARE, IARĂ














M-ai primit, Mare, iară
Ca o iubită, cu un zâmbet cald.
Iubirea mea pentru tine-i cât întinderile-ți: nemărginită;
Învălui-m-aș în al inimii tale larg.

O, tu cu noian azuriu,
Cu părul tău unduind peste veacuri,
Sufletul meu, albatros străveziu,
A găsit în tine și hrană și leacuri!

Ești frumoasă așa , ca o zână-adormită,
Luminată de-un soare violet, taciturn;
Dar  ai grații de divă-n amor greu rănită
Când furtuna-ți voluptă sânul zvelt și rotund.

Ești divină în noaptea cu luna cea plină
O lun-a iubirilor vinovat de fierbinți.
Steaua mea cade în apa-ți cea lină
Și-n tine-mi aprinde carnale dorinți.


 Cosmosul n-are frumuseți cum ai tu;
Viața-mi e-atrasă atavic spre tine;
Sufletu-mi , abur, cum abur ești tu;
Hai vino-mi Iubire, nesperat de târzie,
Mare-nspumată, și-odihnește-te-n mine!


28 martie 2014
scrisă pe țărmul Mării Negre,la „Casino”

Comentarii

Postări populare