TÂNGUIRE

Iisuse, chiar nu-ți pasă că mă doare?
Că sufletu-mi se-nvăluie cu lutul;
Că lacrima-i cât Dunărea de mare,
Că nu m-o mai răbda de-acum mormântul?

O, Doamne, chiar n-auzi al jalei strigăt
Din temnița jilavă și cernită?!
Fă-mi versul glas de aspru crivăț
Să-nghețe-n mine firea pervertită.

Așează umbra mea pe-al mării taler
Și-mbată-mi pacea din apus de soare,
Căci duhu-mi nu mai vrea să-mi fie ager
Iar  inima-mi bea sânge și sudoare.

Și-n Răsăritul care o să vină 
O rază să îmi dai de călăuză,
Și mă-nveșmântă-n galbenă lumină,
Făcând din plânsu-mi perlă, rouă, spuză....

11 aprilie 2014
București
în casa Dudeștilor
(Marius și Mihaela Dudescu)