marți, 27 mai 2014

CÂMPUL CU MACI








Câmpul cu maci te așteaptă, iubite.
Te așteaptă să calci cu tălpi dezvelite;
Câmpul acela din vara cu foc,
Vara în care iubiri se mai coc,
Vara aridelor pajiști cu oi.
Vara și câmpul și macii din noi
Încă te-așteaptă, iubite un timp.
Iar eu am să mor în răstimp.

Fluviul te-așteaptă să-l treci cu o luntre,
Stropi răcoroși să-ți zvârle pe frunte;
Te-așteptă insula lungilor liniști albastre
Te-așteaptă și cerul cu șoptitoarele-i astre.
Sălcii cu pletele-n Duneri te-așteaptă.
Și plopi legănând cormoranii pe-o cracă.
Când vei veni, într-un timp, pe potecă
Eu voi dormi în mormânt ca-ntr-o setcă.

Inima mea te aștepată iubite,
Ca o mireasă, cu feciorii păzite.
Sau precum floarea albina să vină
Să o sărute, duios, făr-de vină.
Ca și un crin te aștept , ca o floare
Care se mângâie tandru cu raza de soare.
Te-aștept ca o frunză roua în zori,
Ca ploaia aștept să răzbești printre nori.
Când vei veni … vom vorbi prin scrisori…


 Fratelui meu, Liviu.
27 mai 2014,
Dervent. 



Un comentariu:

Livius spunea...

Taci acolo...eu nu dau telefoane peste moarte...cu toate ca ma stiu...as scrie scrisori peste moarte...si dintr-o frunza as face mausoleu....
Frumoase versuri,nici nu stii cat de mandru sunt cu un asa frate:)