DUMINICA A CINCEA DE DUPĂ PAȘTI( A SAMARINENCII)
Veniți, am aflat un Om care mi-a spus mie toate câte am făcut”
HRSTOS A ÎNVIAT!
Frați creștini,
Sfânta
Biserică ortodoxă vorbește astăzi despre convorbirea lui Iisus Hristos pe care
o poartă cu o femeie din Samaria, din cetatea Sihar, la fântâna lui Iacov,
Hristos stă de vorbă cu femeia aceasta care făcea parte dintr-o provincie pe
care evreii o ocoleau, samarinenii fiind socotiți de ei inferiori lor, ei
nevrând nici să calce pe pământurile samarinene, darămite să mai și vorbească
cu ei. Faptul acesta reiese și din evanghelie, căci însâși femeia se miră că
Hristos stă de vorbă cu ea. Dar Hristos îi vorbește acestei străine, și o roagă
să-i deie apă să bea, făgăduindu-i că El poate să-i dea apa cea vie, din care
dacă va bea nu va mai înseta în veci. Femeia este neîncrezătoare la început,
însă când iisus Hristos îi descoperă că ea trăia în păcat , schmbând pe rând
cinci bărbați cărora le devenise nevastă, aceasta crede că El este Mesia și
fuge în sat propovăduindu-l. Și aici e lucru minunat , că cetățenii Siharului,
deși aud și văd o femeie ușoară, ca să nu spunem neînfrânată, propovăduind pe
Mesia, o cred, că așa zice Scriptura, că au crezut pentru cuvântul femeii care
zicea: veniți am aflat pe acela despre care au scris proorocii, El mi-a spus
mie toate câte am făcut. De ce oare au crezut atât de repede cuvintele acestei
femei și au venit să vadă și să vorbească și ei cu un evreu cu care altfel nu
aveau părtășie?Ba l-au mai invitat și să steie de vorbă cu ei , în cetatea lor,
rămânând acolo Hristos câteva zile, învățându-i despre Împărăția cerurilor,
despre pocăință, și vindecându-le bolnavii. Ce altceva face dintr-un om apostol
dacă nu harul Duhului Sfânt? hristos Dumnezeu are puterea de a face din
uscat verde, dintr-un om cu moravuri ușoare un om virtuos, de aceea , de câte
ori vedeți oameni care vă par în ochii voștri inferiori, amințiți-vă cărui
Dumnezeu slujiți, cărui Dumnezeu vă rugați, în numele cărui Dumnezeu v-ați
botezat,Dumnezeului Iubirii. Evanghelia de astăzi poate fi un îndemn la a nu
mai judeca oamenii după un moment al vieții lor. Pentru că, iată toate sunt
trecătoare și schimbătoare în această viață: Timpul, moda,
vremurile,moravurile, însă cel mai iute se schimbă omul, frați creștini. Noi,
fiecare ne schimbăm sufletește, sentimental vorbind cel mai iute. Ai mărturisim
iubirea cuiva și tot astăzi putem să înșelăm iubiri, să le rănim. Astăzi
nerugăm aici , în biserica lui Dumnezeu, cu gura și cu mintea, și cu inima, și
tot astăzi cu aceași gură mințim pe om, pe noi și pe Dumnezeu cu aceeași gură,
tot astăzi ticluim vicleșuguri și judecăm și osândim pe alții cu aceeași minte,
și urâm sau ne mâniem sau poftim pofte pătimașe, vinovate cu aceeași inimă cu
care ne-am rugat . Astăzi femeia samarineancă a fost și neîncrezătoare, și
apostol, și femeia multora dar și propopovăduitoarea lui Hristos în fața unei
cetăți întregi. De aceea ori-de-câte-ori vedem oameni făcând fapte care
nu le fac cinste, să nu îi judecăm, ci să ne rugăm pentru ei, iar de ne sunt
apropiați, să-i indreptăm pe unii ca aceștia cu duhul blândeții, luând seama să
nu cadem și noi în aceeași ispită, așa cum ne îndeamnă sfântul apostol Pavel.
Și să știți, frați creștini că Dumnezeu nu e doar un Dumnezeu al iubirii, ci și
unul al dreptății. Și în dreptatea Lui, dacă noi judecăm pe alții, ne dă nouă
să cădem în aceleași ispite. Vezi pe cineva fumând, și tu , nefumător fiind îl
faci în sinea ta vrednic de iad, uitând însă câte fumuri ale mândriei îți afumă
atunci conștiința amorțindu-o și nemailăsându-o să îți vezi minicmea ta
sufletească, incapacitatea ta de a vedea și ai iubi frumosul din acel om.Vezi
pe cineva beat și-ți vine a râde sau ai repulsii? Nu te gândești la lipsurile
sufletești ale lui, la drama vieții care l-a împins spre această patimă. Ți-e
mai ușori să-l judeci decât să îl spijini, să îl iubești pentru calitățile lui,
și să-l ajuți în neputințele lui. Aui despre o femeie că a ajuns să facă avort,
și tu deja o vezi cumarde în flăcările iadului, dar nu știi în câte flăcări a a
rs ea până să ia decizia aceasta. Și nu încurajăm crima aceasta care a făcut
din țara aceasta ortodoxă un pământ campion la pruncucideri, dar nu trebuie să
ne îngăduim a judeca femeia pentru că bărbatul a creat o societate care a ajuns
să o împingă pe o mamă să devină criminalul propriului copil. Spovedim bărbați
care nu știu dacă soțiile sau fetele lor au făcut avorturi, și asta nu pentru
că femeia s-a ascuns, ci pentru că lor nu le-a păsat. Ba se mai uită și
mirați cum îndrăznim să-i întrebăm pe ei , bărbați , dacă sunt complici la
avorturi.
Vezi oameni cerșind , și ți se par întregi, și îi trimiți la muncă osândindu-i
în sinea ta, însă tot așa, nu ști câtă tragedie și ce dramă i-a aruncat acolo,
în stradă să steie cu mâna întinsă. Și dacă numai lenea le-ar fi motivul, nu
credeți că sunt și alții responsabili , părinți, sistemul, și sistemul nu e
ceva abstract, e creat de oameni. Femeia de astăzi, până să se întâlnească cu
Hristos, și să-i ardă inima de iubirea Lui, și să îl propovăduiască lumii ca pe
Mesia cel așteptat, a încălzit piepturile a cinci bărbați. Câți n-or fi
judecat-o până astăzi , când au auzit-o vorbind, s-or fi și mirat de ce zice,
or fi având scepticismul lor de a o crede că tocmai cu ea, o imorală și-a ales
Dumneeu să vorbească la fântâna lui Iacov. O, cât de adesea ne purtăm și noi
asemenea, și aceasta pentru că nu mai știm și nu mai credem cu adevărat în
Iisus Hristos, creștinismul nostru nu mai este viu,când ne uităm în putregaiul
inimii noastre încercăm să ne amintim că Dumneeu ne iubește, și trebuie să ne
iubească așa cum suntem, e obligat să o facă, iar când ne uităm spre alții, la
defectele, la patimile, la neputințele lor, ne amintim că Dumnezeu e drept și
trtebuie să-i pedepsească, să-i biciuie, să-i ardă-n iad. Nu frați creștini. Nu
pentru aceasta ne-a creat Hristos, ci pentru Împărăția lui cea sfântă. Și
împărăția lui este o împărăție care începe în inima noastră. Haideți ca să ne
amintim că inima noastră este o grădină care se pregătește pentru primăvara
veșniciei. Trebuie săpată, trebuie plivită, trebuie curățată de bălăriile
judecății faptelor altora. De ce să-ți aduci în inimă iadul osândirii? Vezi pe
cineva păcătuind? Gândește-te mai bine câte lacrimi au curs din ochii Lui
Hristos, cât sânge din rănile lui, câți spini i-au pătruns și străpuns fruntea
Lui , cât de adânc rupeau piroanele și biciul și lemnul crucii din trupul Lui
Cel sfânt pentru mântuirea ta, omule, și a celui pe care îl vei căzut. Suntem
împinși la ură, media prin mijloacele ei ne împinge la ură, la ură și la
dezbinare. Ei vor să fim ură, să fim noi iubire. Apropiindu-mă de final, vreau să vă amintesc
că femeia samarineancă nu l-a cunoscut prima dată pe Hristos. Să nu semănăm și
noi cu ea. Să ne cunoaștem Dumnezeul căruia ne închinăm. Apoi încă un aspect de
semnalat Hristos vindeca samarinenii, iar evreii, poporul din care, și pentru
care venise, plănuiau răstignirea Lui. Căpeteniile legii vechi, care erau puși
acolo, in fruntea sinagogilor ca să îl învețe pe poporul iudeu mila și
dreptatea, vicleneau ucideri în inimă. Nu aveau pacea în inimi, își doreau
războaie. O, cât de bine seamănă inima lor , a fariseilor, cărturarilor și
căpeteniilor poporului ales de atunci cu inimile poprului creștin de acum.
„Pentru ce se trufește cel ce este pământ și cenușă?” așa zice înteleptul Isus
fiul lui Sirah. O de și-ar aminti Vladimir Putin că până și el este pământ și
cenușă, nu ar mai omorâ verii neamului lui, ortodocși ca și el, doar pentru
vanitățile lui oarbe. Geaba și-a ridicat cea mai înaltă catedrală ortodoxă
patriarhia rusă, dacă binecuvintează șenilele tancurilor îmbibate în sânge de
ortodox ucrainian și de tătari musulmani, dacă vrea să transforme iară regiunea
din soviete comuniste atee în soviete comunisto-pseudopravoslavnice.
Regelui
David, nu i-a permis Dumnezeu să-i ridice biserică pentru că avea mâinile
murdare de sângele neamurilor care-au vrut să îi cotropească regatul. Ce
Hristos propovăduim noi, ce Iisus al iubirii? Unde e Dumnezeul din inima
noastră? Să nu cumva e plecat să propovăduiască străinilor samarineni, în timp
ce noi îi pregătim iară răstignirea, moartea, dar de data aceasta moartea din
inima noastră?
Să
ne rugăm cu nădejde frați creștini pentru pacea lumii, a bisericii și a inimii
noastre mai ales. Pacea ne-o construim noi, fiecare în jurul nostru. Să nu
uităm că Hristos nu e războinic, și cine duce războaie în numele Lui, nu știe
cărui Dumnezeu slujește, iar Dumnezeul Păcii nu e în inima Lui. Închei aducând
argumenttul părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, fie-I pomenirea veșnic
fericită:„Mântuitorul Iisus Hristos a biruit, prin Înviere, păcatul în tot
adâncul lui care tulbura, războia și neliniștea inimi , oameni popoare.
Sufletele, și tot ce este în lume s-au eliberat de răzvrătitorul și
cotropitorul diavol.”
Comentarii