sâmbătă, 3 mai 2014

ÎN ULTIMUL MEU CEAS





În ultimul meu ceas aș vrea să văd
Apusul peste Dunăre și ochii mamei.
Și-n pace sufletu-mi s-ar despărți de corp
Că în iubiri am ars , ca niște candeli.

În ultimul meu ceas aș vrea să cânt
O doină românească-n dor de sat;
Și fericit să fiu pe-acest pământ
Ca pruncul gângurind la alăptat .

În ultimul meu ceas aș vrea să simt
Regina-Nopții-mprăștiind miresme
Salcâmii din răzoare s-aibă nimb
De-albe făclii străluminând himere.

În ultimul meu ceas aș vrea să-mi fie
Alăturea și fratele și fi-miu
Că amândoi rămân dovada vie
A faptului c-am fost, că sunt , că fi-voi.

În ultimul meu ceas aș vrea să-mi steie
Bătaia inimii mult istovită-n cord;
Să uite să sfârșească, să-ntârzie
Parcursul către ultimul meu gong .

În ultimul meu ceas mai vreau o clipă!
O clipă cât un vers de-al meu nescris.
Și-o lacrimă în ochi, ca o aripă
Spre-o veșnicie cât un necuprins.

Acesta fi-mi-va dorul de final:
Să nu-mi fi fost iubirea în zadar
Cu flacăr-asta mă închid în iris:
Să dărui tot fără să cer nimic.

2 mai 2014
12 ani de la intrarea în treapta clericală.

În clip  sunt versurile mele cântate de un foarte bun prieten și fiu duhovnicesc care acum trăiește de anu buni în Anglia. melodia îi aparține. Mulțumesc Ionuț.







2 comentarii:

Liliana Lilian spunea...

Multumesc!

Livius spunea...

Foarte frumos!
Parca mi-ar place si mie asa un ultim ceas...