AM SUFERIT










                                              


Am suferit de-a lungul vieții, Doamne,
Și lanțuri, nedreptăți, prigoane,
Și lacrima ce-a curs pe-obrazul mamei,
Singurătatea, frigul iadul foamei.


Și am răbdat scuipatul îngrășat
Și biciul celui lesne mâniat.
Am șaisprezece boli ascunse-n trup,
Care-mi șoptesc că drumul către groapă-i scurt.


Spre-a prețui viața ca pe-o rouă
Mi-ai dat din boli încă vre-o două-j-două
Treizecișiopt de diagnostice-ntr-un corp
La tot atâția ani! Și să mai pot
Să nu mă bucur zilnic de-un apus?
Că încă-l văd, că încă nu m-am dus?


Să nu plâng dimineața fericit
Că Mă iubești, că m-ai îmbogățit
Cu suferința că mă mângâi zilnic,
Și mă înveți așa să n-ajung cinic.


Că mă iubești și Crucea Ta, Părinte,
Mi-e sprijin și mi-e lacrimă fierbinte.
Mi-e pod spre-o veșnicie înverzită
Ce se adapă din a inimii căință.


Am suferit în viața pământească
Moartea mâinii calde, părintească,
Și cancer și stigmatul lumii rele,
Și strălucirea sufletelor-perle.


Dar pentru tot calvaru-acesta rog fierbinte
Doamne să mi plinești aste cuvinte:
Mă ia cu tine, du-mă sus la stele!
Și ia de pe pământ bolile mele!


Să nu mai pătimească-n veci
Omul pribeag pe-a vieții reci poteci!
Adu-ți aminte că nu el a cerut
Să-L plăsmuiești din soare și din lut;




Ci Tu iubind iubirea Ta divină
Ți-ai revărsat-o peste mine, și din tină
M-ai făcut o simbioză tristă
Între o Dezdemonă și-o batistă.


Ai oglidit în bietul om, sărmanul,
Întregul univers, cu Rai , cu iadul.
Și nu mi-e la-ndemână, Doamne Sfinte
Urcând Golgota pe care mi-o dai, Părinte,
Să trăiesc șeolul suferinței
Cu ochii către culmea biruinței.

 6 August 2014
Dervent
În timpul unei bucurii a suferinței.





Comentarii

Postări populare