TÂNĂRUL BOGAT
„Și cine poate să se mântuiască?”
Frați creștini ortodocși,
Evanghelia de astăzi ne vorbește despre o întâmplare
petrecută nu cu mult inainte de Răstignirea Mântuitorului. Un tânăr bogat îl
întreabă pe Mântuitorul: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața cea
veșnică? Mântuitorul îi răspunde : Știi poruncile: Să nu fi desfrânat, să nu
ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama
ta. Tânărul i-a răspuns Mântuitorului că tot ce a enumerat el a făcut. Și Mântuitorul
îi spune atunci : Un singur lucru îți mai lipsește: vinde toate câte ai , dă
săracilor ce strângi, și urmează-mi mie. Iar tânărului i s-a părut greu acest
cuvânt, și a plecat întristat de la Mântuitorul.
Iar Hristos a zis atunci: Cât de greu v-a intra bogatul în
impărăția lui Dzeu. Pentru că mai lesne intră camila(era o sfoară groasă
împletită din păr de cămilă) prin urechile acului decât bogatul în împărăție.
Și ucenicii au întrebat : Doamne, dar cine atunci mai intră în veșnica
fericire, dacă nici acesta , care a păzit poruncile legii nu a intrat? Și
atunci Iisus Hristos grăiește: Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu
putință la Dumnezeu.
Aceasta este pe scurt pericopa evanghelică de astăzi
frați creștini. Tânărul acesta, crescut frumos și moral în legea străbunilor
lui, ascultându-l pe Hristos, iată- își pune problema veșniciei lui. Și din
discuția cu Cel ce este Lumina Lumii, vedem că el era un om moral, virtuos,
căci spune că toate poruncile legii le-a ținut. Dară atunci , dacă toate poruncile
legii le-a ținut, de ce oare conștiința lui îi spunea că mai lipsește ceva?
Pentru că vedem că avea neliniști legate de Mânturirea lui, chiar dacă nu fura,
nu era bețiv, nu se droga, nu era desfrânat, își respecta părinții și le
cinstea numele cu purtarea lui cuviincioasă în comunitate. Totuși el simte că
nu e de ajuns. Simte că toate aceste purtări ale lui nu sunt sufleciente pentru
a ajunge în sânul lui Avraam, cu atât mai mult cu cât Hristos vorbea de o
Împărăție cerească veșnică, alta, cumva decât ceea ce știa el de la părinți și din legea lui Moise.
Tinerețea, frați creștini, vârsta zbuciumului interior, a
frământărilor de tot felul , a descoperirilor de sine. La această vârstă, când
de obicei te crezi prometeu și vrei să furi focul din casa lui Dzeu, te crezi
stăpân și nemuritor, tânărul nostru avea neliniști. Neliniști creatoare de
întrebări. Vedeți frați creștini? Copilăria este o vârstă frumoasă, dar lipsită
totuși de multe cunoștințe și sensibilități. Maturitatea este și ea plinătate a
vârstei, însă suntem mai șlefuiți de valurile vieții, nu ni se mai aprind
călcâiele așa ușor după un chip frumos, după o ideologie atrăgătoare, după un
vis de realizat. Haideți să rămânem tineri. Și nu orice fel de tineri, ci
tineri vorbind cu Dumnezeu, ca acesta din evanghelie, Și intrebându-ne Ce să
facem ca să ajungem fericiți veșnic. De fapt , la drept vorbind, fericirea,
dacă nu e veșnică, nu e fericire.
Oare păzim noi poruncile, frați creștini. Păzim noi
postul, prima poruncă divină, instituită în Rai? Postul de la bucate, care ne
pune trupul la osteneală, e drept, dar care îl vindecă și îl apără de atât de
frecventele boli ale metabolismului. Și postul sufletesc , de la păcate. Păcat
inseamnă lipsa binelui. Adică într-o zi, de n-ai făcut rău tot nu e de ajuns,
dacă nu ai făcut bine.
Avem apoi cele zece porunci . Eu sunt Domnul Dumnezeu
tău, să nu ai alți Dumnezei afară de mine! Cum stăm noi cu această poruncă? Ne
închinăm noi cuviincios lui Dumnezeu? Suntem noi conștienți de măreția Lui? Sau
ne-am făcut Dumnezeu pântecele, pofta trupului, banul, funcția, munca(
serviciul); sau poate ne-am făcut Dumnezeu copilul, și pentru el călcăm în
picioare poruncile, furând, denigrând, numai să îi fie lui bine, și să nu simtă
dureri și suferințe.
A doua poruncă este să nu îți faci ție chip cioplit, nci
altă asemănare a câte sunt sus în cer, sau
pe pământ jos, în apă și sub pământ; să nu te inchini lor, nici să le slujești lor. Avem noi idoli în casă frați creștini? Și
fiți foarte atenți , nu confundați cinstirea sfintelor icoane din creștinișmul
apusean și ortodox cu idolatria, căci noi nu confundăm icoana cu Dumnezeirea!
vorbim despre idolatria banilor, a unor plăceri cărora le slujim, făcându-ne
vinovați de călcarea moralei creștine. Să fim foarte atenți la mișcările
sufletului nostru, și dacă simțim că ne-am făcut idoli din fumat, din droguri,
din plăcerile carnale vinovate, din televizor și computer, să ne revizuim
atitudinea și să ne schimbăm viața.
A treia poruncă spune să nu iei numele Domnului Dumnezeu
în deșert. Atât de adesea văd și aud glume, bancuri despre Dumnezeu. Frați
creștini, în tările musulmane dacă vorbești despre Alah sau Mohamed cum vorbesc
creștinii despre Hristos și biserică, ești decapitat. Nu aprobăm, bine înțeles
pedeapsa, dar nici nu se mai poate așa: Hristos este înjurat cu tot ce e sfânt:
Icoană, anafură, biserică, sfinții, Cerul, mama, Grijania. Grijania este de
fapt ultima împărtășanie care se dă omului, este îngrijania , îngrijirea pentru
drumul către necunoscut, este merindea și lumina pentru drumul acesta care
începe de pe marginea gropii și nu se mai termină.
Ultima poruncă referitoare la relația omului cu
divinitatea, este a patra care spune: Aduți aminte de ziua Domnului, ca să o
sfințești pe ea. Cum sfințim noi Dumnica , Domini dei, ziua Domnului, frați
creștini? Cum sfințiți ziua Domnului tineri români? Dormind după o noapte de
cluburi în care ați petrecut în dezmăț? Mergeți la Biserică duminica, și
dedicați-vă apoi restul zilei familiei, cărților, zidirii sufletești. E dureros
să afli la spovedanie că sunt case de creștini care încă nu au biblia la
căpătâiul patului. Nu se poate așa ceva, sau să auzi că încă sunt oameni care
nu știu să citească un paraclis al Maicii Domnului, și aceasta după 23 de ani
de libertate a cuvântului și a ideilor religioase. De 23 de ani preoții
bisericii îndeamnă la rugăciune către Maica Domnului, la un program particilar
de rugăciune. O jumătate de oră din zi vi se pare mult, să vă așezați în
genunchi în fața icoanelor din casa dvoastră? Dar cum stați ore în șir în fața
minciunilor televizate?Cum priviți meciuri de fotbal câte o oră jumătate și vă
frământați și ve enervați și participați psihic și afectiv
efectiv,tensionându-vă , ba după meci deveniți și triști sau violenți, dacă
scorul nu e cel dorit, dar fericiți până la beție, dacă biruie echipa favorită,
iar la slujba sf Liturghii nu rezistați un ceas. Cum munciți 8 ore pentru a vă
asigura pâinea, distrugându-vă prea adesea sănătatea, și pentru suflet nu aveți
răgaz un sfert de ceas pe zi???? Sau trei ore pe săptămână, cât durează sf
Liturghie?
A cincea poruncă, și vă rog să fiți atenți, că avem în cele
zece porunci primite de Moise pe muntele Sinai, primele patru porunci vizează
relația noastră cu Dumnezeu, ultimele 5 relația noastră cu semenii, dară a
cincea poruncă trece într-un registru aparte și spune: Cinstește pe tatăl tău
și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ. Foarte
importantă această poruncă, frați creștini.
Ascultarea și respectul de părinți dacă nu ați reușit să vă învățați
copiii, ia-ți crescut numai pentru suferințe, să știți! Porunca ascultării de
părinți este și singura care are o făgăduială de răsplată. Nicăieri nu zice
nici până la ea, nici după ea: respectă porunca și eu îți voi da aceasta. Doar
aici Hristos Dumnezeu dă porunca dar dă și făgăduiala unei vieți lungi și
ferite de rău: Ca să-ți fie ție bine, și să trăiești ani mulți pe pământ!!! O
tineret român, care ai impresia că dacă abia ți-a dat mustața ai și cunoscut
tainele universului, și că părinții tăi sunt niște demodați, niște ăia crescuți
în limitele comunismului, niște încuiați care nu mai pricep cum merge viața,
cum e viața „dă cartier”, cum e să fii „cool”…. Ce-ai să mai plângi tu ,
tineret român care nu mai știi să-ți respecți părinții, care suni la protecția
copilului dacă ai tăi ridică vocea. Nu uita tineret român, că sf apostol Pavel
spune că numai copii născuți din desfrânare nu se ceartă, pentru că nu sunt
iubiți. Ia aminte la tine , tineret român și vezi , nu cumva ocultele să-ți bage
în cap că ești liber, tocmai ca să te robească masoneria cu toate patimile
deșănțate pe care ți le servește sufeltului tău, doar doar te-oi lipsi de
morala creștină în care părinții și bunicii tăi te-au crescut.
Urmează cele cinci porunci: Să nu ucizi, să nu fii
desfrânat, să nu furi, să nu fi mărturie mincinoasă aproapelui tău, și să nu
poftești femeia, sau casa sau orice este al aproapelui tău.
Acestea sunt poruncile pe care tânărul nostru le respecta
, frați creștini. Însă nu avea esența. Vedeți? Hristos venise să împlinească
legea lui Moise, să o facă desăvârșită. Ce lipsea acestei legi? Iubirea frați
creștini. Evreii, ca și musulmanii astăzi, aveau legea talionului: dinte pentru
dinte, acțiune, reacțiune. Hristos vine și îl învață pe tânăr, cu mai puțin de
6 luni înainte de Răstignirea Sa, legea iubirii. Vinde câte ai, dă săracilor și
urmează-mi mie. Adică fii asemenea mie: sărac, și fără acoperiș, propovăduind
iubire. Tânărul pleacă trist. Nu era dispus să renunțe la ceea ce avea. Nu
putea. Avea inima legată de averea primită de la părinți. Este greu pentru el să renunțe la lux, apoi
de ce să deie altora ceea ce era doar al lui? Haideți să nu facem și oi ca el.
Să dăruim, frați creștini. Să vindem averea păcatelor noastre, a fărădelegilor,
a avariției , și să dăm săracilor. Nu se poate să nu avem cui să dăruim ceva
cuiva intr-o zi.
Mă folosesc de faptul că mâine este începutul anului
bisericesc. Biserica creștină a păstrat numărătoarea lunilor de la evrei.
Romanii încep numărătoarea de la
Ianuarie, lună care a primit numele de la zeul Ianus. Ianus e
reprezentat ca om care are două fețe. una privește spre trecut, alta spre
viitor. Privea spre trecut , făcând bilanțul realizărilor și a decepțiilor.
Privea spre viitor cu speranță. Noi, creștini fiind, fii ai unui Dumnezeu
etern, ne raportăm la timp ca la o veșnicie, și nu avem decât prezent.De aceea
mă folosesc de începutul unui prezent
veșnic și vă îndemn la bunătate, dar nu la o bunătate de duminică, ci la una
care să fie prezentă veșnic, continuu, și dincolo de moarte. La o iubire
veșnică, permanentă, nu iubirea pătimașă, ci iubirea ca stare sufletească. Să
poți descoperi frumosul din om, din natură din cer, și să te raportezi prin el la Dumnezeu care face
lucruri atât de minunate. Nu vom ajunge să ne iertăm pe cei ce ne-au greșit ,
și cu atât mai puțin să-i iubim pe vrăjmași dacă le vedem mereu defectele,
ori-de-câte-ori îi privim în ochi.
Hai să devenim mai
buni, să rupem din puținul nostru și să dăruim celui ce are mai puțin. Mai
puțină pâine, mai puțină iubire, mai puțină sănătate, mai puțină șansă. Poate
că ne culcăm noaptea într-un pat, când sunt încă prunci ai străzii, poate că
are cine ne inveli, sau pe cine să așteptăm să vină de la muncă și să cinăm cu
ei. Să aruncăm un gând, o rugăciune pentru toți săracii pământului, și dacă
putem a doua zi să le aducem o lacrimă de recunoștință în ochi măcar unuia
dintre ei , am împlinit legea lui Hristos, legea iubirii. Nu vă e milă de inima
voastră, frați creștini? Cum o lăsați să se împietrească zi de zi, fugind de
prilejurile de a hrăni un flămând, de a da un pahar de apă unui însetat, de a
mângâia un bolnav. Să fim foarte atenți, că la judecata apocaliptică, citiți și
documentați-vă, nu vă luați după basmele meidatizate, care vor doar să bage
spaime și frici în voi. La judecată suntem intrebați de ce nu am avut milă,
frați creștini ortodocși!!! Foarte important de reținut. Poți să trăiești
într-o mănăstire și să-și intre în cap că ești sfânt, dacă nu ai mila în inimă
te așteaptă osânda păcătoșilor, Așa cum spuneam și mai devreme, nu ajunge , în
ochii lui Hristos, dacă nu faci răul! Ajunge numai mila, dacă faci binele.
Psalmistul David grăiește: „ferește-te de rău și fă binele. Caută pacea și o
urmează pe ea. ” Iar Sf ap Pavel spune celor din Colose: „îmbrăcați-vă cu
milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu indelungă
răbdare, îngăduindu-vă și iertându-vă unii altora. Iar peste toate îmbrăcați-vă
cu iubirea care este legătura desăvârșirii. ”
Auziți frați creștini? Haideți să punem început bun
astăzi. Astăzi, nu mâine că e întâi septembrie! SĂ zicem cu fermitate de
războinic: de astăzi, de acum, nu vreau să mai păcătuiesc. Nu vreau să nu-mi
mai ascult părinții, să desfrânez, să trăiesc necununat, să fumez, să mă
droghez, să mă îmbăt, să urăsc. De azi vreau să devin om în plinătatea sensului
cuvântului. Doar omul poate deveni frați
creștini. Câinele rămâne câine și se simte bine în pielea lui de câine. Îngerul
rămâne înger și se simte bine-n fulgii lui de înger, să spunem așa, numai omul
are neliniști și poate deveni înger sau demon, sfânt sau păcătos, moral sau
imoral. Și pentru aceasta suntem judecați. Că a făcut Hristos tot . Tot ce a
fost Dumnezeiește posibil pentru ca omul să devină om și nu a vrut. Haidem dară
să devenim iar oameni frați creștini, și aduc sprijin cuvântului, încheind de
altfel, o durere nemărginită a părintelui Arsenie Papacioc, om cu viața plină
de iubire, de suferință și de dăruire: „Este omul vinovat, mult vinovat, pentru
faptul că nu luptă. Stă pe loc și nu luptă cu orice chip să se desăvârșească,
Pentru că atunci când tu miști mereu, atunci ai șanse de desăvârșire. A mișca înseamnă
a ajunge, te ajută harul lui Dumnezeu cel care a zis că : Ceea ce la oameni e
cu neputință, este cu putință la Dumnezeu.”
Amin.
Comentarii