sâmbătă, 27 septembrie 2014

PESCUIREA MINUNATĂ 28 septembrie 2014






                                 



„Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”

Frați creștini ortodocși, sf evanghelie de astăzi ne-a adus aminte de momentul chemării la apostolie a primilor apostoli: Andrei și Petru, Iacob și Ioan. Doi dintre ei mai ascultaseră cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Andrei și Ioan fuseseră ucenici ai sf prooroc și Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan. Văzuseră cu ochii lor minutea de la Botezul Domnului, când Duhul Sfânt în chip de porumbel alb se coborî pe capul Domnului și când glasul Tatălui Ceresc rosti cuvintele „Acesta este Fiul meu cel Iubit, pe acesta să-l ascultați”, și au mers după El. Însă se mai întorceau din-când–în-când  la casele lor. Andrei a venit și ia zis lui Petru Vino, am aflat pe Mesia cel așteptat! Și Petru s-a dus, dar s-a întors, căci era om însurat , avea o familie de crescut. Nu cu mult înainte de această minune pomenită azi, Mântuitorul însuși intrase-n casa lui Petru și îi vindecase socra care zăcea în pat aprinsă de friguri. Și nu doar că i-o vindecă de friguri, dar aceasta așa de sănătoasă se făcu încât nu mai zăcu deloc pe pat, ca orice bolnav care trece de o boală și rămâne-n convalescență, ci spune sf Scriptură că „s-a sculat și îi slujea lui. ”
 Așadar, și Petru și Iacov mai văzură și auziră minunile săvârșite de Iisus Hristos, pentru că le spuseseră frații lor, Andrei și Ioan, și pe unele le văzură cu ochii lor. Mai lipsea însă ceva pentru a deveni apostoli. Să urmărim pe scurt firul evenimentului de astăzi.  Era primul an al propovăduirii lui Hristos Iisus. Nu cu mult timp după ce se boteză de la Ioan, mântuitorul vindecă , în casa lui Petru mulți bolnavi și îndrăciți numai cu cuvântul. Noaptea se retrăgea în locuri pustii să se roage. Într-o dimineață veni pe malul mării Tiberiadei, sau lacul Ghenizaret, cum mai este mai corect numit, fiind de fapt un foarte mare lac de apă dulce al râului Iordan.Aici vorbea mulțimilor despre Împărăția lui Dumnezeu , o împărăție a milei și a dreptății. Mulțimile îl îmbulzeau vrând să fie mai aproape de El ca să nu piardă momentul când v-a săvârși vreo minune. Vede lângă țărm pescari care se întorseseră de la pescuit, și își spălau și dregeau plasele. Se urcă în corabia unora dintre ei, era Petru cu Andrei , fratele lui. De acolo continuă să le vorbească mulțimilor. Se face amiază. Mântuitorul îi roagă pe pescari să ducă bărcile la adânc și să pescuiască aruncând mrejele. Petru îi spune un cuvânt Mântuitorului: Doamne, totă noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic, dar , după cuvântul tău voi arunca mrejele. Care dintre voi sunteți pescari, știți că la amiezi nu-I vreme prielnică de pescuit. Dar cuvântul lui Petru mai are o însemnătate. În noaptea în care zăcea poporul evreu, care nu mai avea preoți vrednici și arhiereii lor se îndeletniceau mai mult cu ospețe și însoțiri cu oamenii de la palat, preocuparea lor fiind mai mult banul , averea și funcția,decât nevoile și suferințele poporului de rând, copleșit de biruri , taxe , de păcate și mișelii, în noaptea aceasta spun, nu mai veneau suflete la Dumnezeu. Și parcă seamănă cumva acele timpuri cu cele de astăzi…. Petru însă aruncă mrejele , parcă fără voia lui, doar așa , ca să nu îl supere pe Iisus Hristos, care tocmai îi vindecase soacra și pe alți bolnavi în casa lui.  Și prinde Petru la pești atât de mulți că a trebuit să cheme corabia prietenilor săi, a lui Iacov și a lui Ioan, să le ajute. Când vede minunea aceasta Petru exclamă câzând la picioarele lui Hristos, Du-te de la mine Doamne, că sunt om păcătos. Și Dumnezeu, Iisus Hristos îi spune lui și celorlalți trei :„Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!” Și spune mai departe Scriptura că aceștia , trăgând corăbiile la uscat , au lăsat totul și s-au dus după El, adică au lăsat acolo peștele și mrejele și bărcile, familie, soacră și dorința de înavuțire, tot. 
            Frați creștini, este acesta momentul în care Hristos își face primii apostoli. Ei au fost chemați spre a propovădui cuvântul Împărăției cerurilor. Ei , și pe lângă ei alții, doisprezece la număr și apoi și alții , până la 70 de apostoli câți a avut Mântuitorul în viață, și apoi prin ei tot cinul preoțesc de astăzi, arhiereii, preoții, diaconii.  Nouă ne este dat să vă învățăm pe voi cei care vreți să știți, cele ce vă hrănesc sufletul , spiritul.
Am putea vorbi astăzi, prilejul este prielnic, despre obligațiile preotului în comunitatea în care este trimis la apostolat. Preotul care trebuie să aducă sufletele în staulul credinței, nu să le sperie și să fugă în gura lupilor, dincolo de stal, în pădurile sectarilor pline de viclenii și vicleni care speculează păcatele preotului și apoi mănâncă oile , distrugându-le sufletele printr-o credință strâmbă despre Hristos, o credință ciuntită, fără icoane, fără de Cruce , fără Maica Domnului, pururea Fecioara Maria. Am putea , spuneam să vorbim despre acest aspect al problemei. Mă limitez însă a spune ceea ce un părinte bătrân, trecut acum la cele veșnice , îmi spunea mie, odată , când mă plângeam la spovedanie adolescent fiind, despre faptul că mă sminteau unii preoți prin purtarea lor : Și mi-a zis: tinere, un popor îl cunoști nu după medicii lui, nu după dascălii lui, după pedagogii lui, nu după oamenii lui de stat. Ci după preoții lui! Așa cum sunt preoții așa e și poporul Că normal și firesc este ca tot ce ai mai bun în tine să îi aduci lui Hristos. Fiul cel mai bun al tău să-l dai lui Dumnezeu. Și dacă atât poate un popor să aducă jertfă lui Dumnezeu, dacă doar astfel de fii, astfel de preoți, gândește-te cum arată poporul… ” Nu vom dezvolta mai mult acest subiect, lăsăm să cugetați singuri la aceste cuvinte, și amintim doar că undeva în Sf scriptură, spune Hristos către ucenicii săi, și implicit către urmașii lor, preoții: voi sunteți sarea pământului! Dacă și sarea se va strica , atunci cu ce se va mai săra? De nimic nu va mai fi bună, și se va arunca în foc. Însă, nu uitați că tot Hristos zice apostolilor Episcopilor, preoților și celor ce slujesc sfintele taine ale lui Hristos: „Cine vă primește pe voi, pe Mine mă primește, iară cine se leapădă de voi de mine se leapădă!” Lăsați păcatele altora să fie judecate de Hrisots, chiar și preoții au la îndemână pocăința, și atunci ei își plâng păcatele și voi vă osândiți judecându-I. Unul e judecătorul,  inimilor, Hristos! De ce să ne amărâm inima și sufletul judecând pe aproapele? Dacă-l pot ajuta cu un sfat spre îndreptare, bine, dacă nu , mai bine să ne rugăm pentru iertrea și îndreptarea lui.
 Dar oare de ce numește Mântuitorul astăzi pe Petru (și pe ceilalți trei ucenici) pescari de oameni? DE CE NU LE ZICE VÂNĂTORI DE OAMENI? Păi, haidem să vedem: la vânătoare când mergi, vânătorul pândește prada, o hăituiește, plătește gonaci să o aducă-n raza puștii, și o rănește, când ajunge la ea e aproape vlăguită de viață. Pe când pescarul , cu undița lui, pune momeală în ac, și așteaptă ca peștele să vină de bunăvoie în undița lui. Așa și noi, preoții , punem momeala cuvântului divin, și așteptăm ca voi, de bună voie să vă prindeți în undița lui Hristos, să vă scoatem apoi , prin tainele bisericii noastre bimilenare, a ortodoxiei, din balta mai mult sau mai puțin murdară, a păcatelor în care-ați stat până acum și să vă gătim pentru împărăția lui Hristos. Lui Dumnezeu îi place să vină omul de bună voie la EL. Vedeți? adesea Mântuitorul ne compară sufletele cu oile, avem pilda oi celei pierdute, cu drahma(un bănuț de valoare)iară astăzi cu peștii. Peștii au și o memorie scurtă. Frumos ar fi să avem și noi memoria relelor făcute de alții către noi, cu voie sau fără de voie, scurtă, și să ne acutizăm ținerea de minte a păcatelor noastre făcute împotriva noastră, împotriva aproapelui nostru, și împotriva lui Dumnezeu. În marea acestei lumi în care trăim cu toții, mrejele preoților , undițele slujitorilor adevărați și destoinici par a fi tot mai puține. Spun par a fi, pentru că așa se văd din mare. Furtuna vieții tumultoase, vântul alergărilor după un trai decent și sigur pentru voi și pentru copii voștrii nu vă lasă să mai vedeți frumusețea cerului.Peștii mai ies la luciul apei și mai încearcă săși folososească înotătoarele ca și aripi, să devină . tind spre cer, să le urmăm exemplul. SĂ ne rupem de problemele cotidiene trei ceasuri pe săptămână și să mergem spre cer, la Liturghia de Duminică. Cer este aici, și nu mințim când spunem aceasta, pentru că Hristos a promis: unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și Eu! Peștii , trăind în bancuri au șanse mai mari de viață, prădătorii îi atacă mai greu. De aceea și noi îndemnăm la o comuniune în biserică. Și poate comuniune e un termen nepotrivit. La o conviețuire activă în biserică. Știi în parohie o familie cu nevoi, o bătrânică neputincioasă, rămasă singură? Poate posibilitațile tale de a ajuta sunt sărăcăcioase, spune preotului și el o găsi o cale de a o sprijini. Sunt atâtea lucruri frumoase care se pot face împreună și în interiorul bisericii, dacă preotul are voință și dacă are cu cine.
       Trăim azi în lacul Ghenizaretului cu toții. Trăim în balta dulce a complacerii a ceea ce suntem, și nu mai visăm să devenim ceea ce putem fi. Cu durere în suflet spunem că nu mai știm să trăim normal. Poporul nostru românesc,după zeci de ani de dictatură comunistă, a ieșit frumos, cu fruntea sus, chiar dacă pentru aceasta  a fost nevoie de jertfele a mii de martiri: preoți, călugări, intelectuali, tineri studenți, tărani cu coloană verticală, jertfă supremă la Canal, aici în Dobrogea, la Periprava, la Poarta Albă, în balta Brăilei, la Pitești , la Gherla, la Aiud, în munți,în Dunăre, pe la Orșova, Turnu-Severin, peste tot sângele martirilor din lupta anticomunistă, cărora nici acum nu li se recunosc meritele, a adăpat poporul acesta și l-a făcut să iasă demn din lanțurile bolșevicilor.  Însă ceea ce nu au reușit comuniștii, încearcă să definitiveze cei ce i-au urmat. Dezbinarea noastră. Frumos spunea cineva, undeva , cândva că am ieșit din Epoca-de-Aur și-am intrat în Epoca-de-Ură!!!! Mergând după pricipiul divide et impera, ocultele care acționează în diverse straturi ale societății, vor să  rupă unitatea acestui neam. Frați creștini ortodocși, când auziți știri bombă, rămâneți distanți și așteptați să treacă primul val. Să nu cumva să cădeți în mrejele celor ce numai binele nostru nu îl vor. Și oare cum poți distruge mai repede unitatea unui popor, decât zdruncinându-I credința.  Și nu v-ar zdruncina dacă ați cunoaște creștinismul în general și ortodoxia în special, așa cum trebuie. Nu mai pierdeți timpul căscând gura la lăturile și lătrăturile satanei. Cultivați-vă sufletul cu o carte bună, cu o muzică bună, cu o cultură bună. Omul nu poate fi manipulat dacă este citit. Omul care citește care se cultivă  este ca o corabie plină de încărcătură.Nu e ca o frunză bătută de vânturi încoace și-n colo. E ca un rechin dacă vreți, că tot vorbim de pești, devine el prădător și simte din timp pericolul și fuge din calea lui , sau îl înfruntă, numai că nu este o pradă ușoară pentru mrejele celor ce vor să îl distrugă. Și vă îndemnăm, așa cum am făcut-o adesea, la cititul din Sfânta Scriputră. Din vechiul și mai ales din Noul Testamnent. Psalmii lui David, Intelepciunea lui Solomon, epistolele sfântului apostol Pavel, sunt cărți pline de înțelesuri și taine care așteaptă să fie descoperite. Nu se poate să vă numiți familie creștină , să pretindeți că sunteți creștini și să nu aveți la capul patului Sfânta scriptură, biblia. Dacă la picoarele patului țineți televizorul , haideți să vă faceți obicei să-l stingeți mai devreme cu o jumătate de ceas, și să  citiți din biblie măcar un capitol două pe seară. Și dacă nu înțelegeți ceva,  cereți sfatul unui preot. Căci doar cuvântul lui Dumnezeu este cel care ne poate pescui din cloaca decăderii morale a întregii societăți, de la vlădică , trecând prin tagma preoților, până la opincă, în care ni s-a dat să viețuim,  și vă poate da un sens vieții. Petre Țuțea spunea că fără biblie, Europa trăia și acum în crăci.  Și… frați creștini ortodocși, aș mai aduce spre final două citate, nu înainte de a vă reaminti că tot ceea ce v-am spus noi astăzi , nu v-am spus spre a  mustra și îmi cer iertare dacă adevărurile grăite au rănit suflete. Am grăit acesteai spre a vă ajuta să priviți și din acest unghi problemele. Marea problemă a societății românești și marea luptă a celor care-i guvernează toate marile instituții naționale, este dorința distrugerii identității naționale. Chiar credeți că interesează pe cineva Roșia Montană, sau câinii comunitari, sau păcatele preoților, sau divorțul nu știu căror vip-uri, sau nunta fie și de sanchi, a doi homosexuali, televizată la oră de maximă audiență? Au făcut-o să vadă reacția. Să vadă la ce nivel de îndobitocire am ajuns. Pentru că toți urmăresc  îndobitocirea nației, ruperea odată pentru totdeauna  a valorilor creștine din acest neam. Pentru ce? Păi spune  tot Petre Țuțea foarte frumos de ce:„ Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, și mai ales din istoria românului,  istoria n-ar mai avea oameni. țara n-ar mai avea români. Ar dispărea  omul.” Aceasta urmăresc ei cu mrejele lor. De noi depinde în ce undiță ne prindem, fraților. Pentru că vine o zi când apa va seca, viața noastră se va sfârși și vom da seama în fața lui Hristos de ceea ce am făcut în viață, și de ceea ce am lăsat în urmă. Sunt două zile foarte importante și de o frumusețe taincă Dumnezeiască, în viața noastră: prima este aceea în care ne naștem. A doua este aceea în care am înțeles de ce ne-am născut, care ne este rostul nostru pe pământ. Rugați-vă, că vremurile grele sunt, și mulți semeni de-ai noștri nu-și mai găsesc rostul nici în biserică, nici în familie, nici în solitudine, pentru că au pierdut cârma , s-au depărtat de Hristos , de Ortodoxia lui frumoasă , și i-a luat valul, sunt în pragul suicidului sufletesc. Unde vă sunt copii acum? Unde vă sunt nepoții acum? Cum dormiți liniștiți și ei se droghează, se îmbată, fac păcate trupești murdare și îi vedeți slabi și gălbejiți, și vă prefaceți că totul e bine??? Să ne rugăm cu lacrimi pentru întoarcerea lor în arca acasta salvatoare , în Biserica Ortodoxă, că e prăpăd!
Închei lăsăndu-vă să cugetați la cuvintele pline de duh Sfânt și de nădejde, ale părintelui Arsenie Papacioc, fie-i odihna-n Pace, care spunea că :„ Domnul Iisus Hristos se dăruiește mai cu plăcere unei inimi rănite, dar căite și smerite, decît unei inimi postite și rugate, dar care-și cere dreptul, amin.


vineri, 26 septembrie 2014

27 SEPTEMBRIE- ZIUA LAUREI






Motto:

„ Cele mai importante zile din viața unui om sunt acestea: cea în care te naști, și cea în care afli pentru ce te naști !!!”
Nu cunosc autorul. 
   Eu am primit cuvântul de la fiica soră-mii în cauză, nepoata mea, Daniela-Mihaela, tocmai când mă frământam ce motto să atașez!...
MARE EȘTI DOAMNE, ȘI MINUNATE SUNT LUCRURILE TALE,ȘI NICI UN CUVÂNT NU ESTE DE AJUNS SPRE LAUDA MINUNILOR TALE !!!

Azi, pe 27 septembrie , sora mea ce mare împlinește niște ani. Niște frumoși ani. Și oare care ani nu sunt frumoși ? frumoși ca o floare de crin, ca o flare de cais, ca un trandafir, ca o iasomie, ca o tufănea, frumoși și unici ca o floare de gheață.


           Mă gândesc adesea ce frumos a sădit D-zeu neamul acesta al meu, că din doi părinți care se iubesc încă, de mai bine de 44 de ani, așa cum rar se iubesc doi părinți, au ieșit 4 copii frumoși ca niște sânziene și ca un Făt-Frumos.
 Simona-Laura este primul copil al lor. E produsul celei mari aprinse iubiri dintre doi tineri frumoși.  Este o minune . Cu ochii cum nu am mai văzutîn viața-mi; cu un suflet zbuciumat ca o mare, dar la fel de primitor. Cu o inimă parcă un pic mai altfel decât a noastră , a tuturor.Inima ei are aripi. Are două aripi! Doar că una e frântă. Are sora mea o aripă frântă care lăcrămează, aproape mereu, pentru că nu a putut dărui. mai mult decât are. celor  care o iubesc, celor pe care îi iubește. Sora mea minunată, nu aș putea să îmi înțeleg viața fără tine.


 TE IUBESC CU FORȚA UNEI FURTUNI,
TE IUBESC CUM ÎMI IUBESC TOATE SURORILE,
TE IUBESC CA PE-CEA CARE MĂ MÂNGÂIA CÂND MĂ SPERIA SALCIA ACEEA DIN GEAMUL DORMITORULUI ÎN TIMPUL TOAMNELOR PLOIOASE.
TE IUBESC AȘA CUM ȘTII BINE ȘI TU SĂ IUBEȘTI.
TE-AȘ ASCUNDE ÎN INIMA MEA SĂ NU MAI SUFERI, DAR ȘTIU CĂ MAI AI DOUĂ INIMI ÎN CARE SUFLETUL TĂU ESTE ȘI VIU, ȘI TREAZ, ȘI PREZENT:
SOȚUL ȘI FATA. 


     Îți dedic, normal , melodia filmului care ți-a dat și cel de-al doilea nume: „Când tu nu ești.” Când tu nu ești lângă mine , soro , nu mă sperii, pentru că iubirea ta mă mângâie veșnic și dincolo de veșnicii. 

marți, 23 septembrie 2014

MI-E DOR











Mi-e dor de sărutul buzelor tale
Mi-e dor de-al tău tandru sărut.
Mi-e dor de atingeri carnale
Mi-e dor ca de-un eros pierdut...

Mi-e dor, tinerețe, de-aprinderi, de nud.
Mi-e dor de nisipu-ți pe piept.
Mi-e dor de-un amor și romantic și crud
Mi-e dor deși știu: nu mai am nici un drept!
  
Mi-e dor de iubirea pe maluri de fluviu
Mi-e dor de un trup pângărit mai pe șest
Mi-e dor de sclipirea-ți din ochii de vultur
Mi-e dor de rușinea ca de incest.

Mi-e dor de-a ta carne sub oasele mele,
Mi-e dor de mirosu-ți sărat de pe trup.
Mi-e dor să nu-mi pese-n păcatele mele,
Mi-e dor să te am și aripi să-ți rup!

18 septembrie 2014
La „prival”.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

SFÂRȘIT DE SEPTEMBRIE


















 motto:
„Câte-n lună și-n stele.”Dar nu e nimic nici în lună, nici în stele!”
Constantin Noica




Sfârșit de septembrie-n castani arși de timp,
Cu albe căderi de ceață pe zări,
Când inima-și ia melancolic veșmânt,
Când trist pițigoi dă frison în cântări.

Toamnă, cu strugurii copți rânduri-rânduri,
Toamnă, cu nouri de grauri pe cer,
Toamnă, cocorii-ți migrează în stoluri;
Toamnă, cu plopul golit și stingher.

Iată, salcâmul își picură frunza
Peste morminte uitate de-un veac,
Salcia-adoarme pălindu-i, fad, umbra,
Lent legănându-se-n maluri de lac.

Dunărea, tristă, cu riduri adânci,
Își plimbă-ntr-o barcă misterele ei;
Un soare-n apus îmbracă reci lunci
În hăini purpurii, precum robe de zei.

Numai eu te privesc cu suflet bogat,
Toamna mea, Doamna mea, cu alură de zână.
Te aștept șă-mi așterni tufănele pe pat,
Ploi  în piept să-mi aduni, și să-mi spui…Noapte bună!..



13 septembrie 2014
Dervent.

joi, 11 septembrie 2014

DUNĂREA










Motto:
 „Tinerețe.... Vârstă la care iluziile sunt înlocuite tot de iluzii.”
                                              Victor Hugo







Când mi-e inima mâhnită
De a lumii gâlcevire
Fă-mă Dunăre tihnită
Să mă vărs spre nesfârșire.

Fă-mă Dunăre albastră
Când al patimii roș foc
Trupul vrea să-l mistuiască;
Nu m-aș tulbura deloc.

Fă-mă Dunăre verzuie
Când ateice rafale
Vor pământul să-Ți usuce,
Fă-mă tu Păcui-de-Soare!

Fă-mă Dunăre-ntreită
Pe sub sălcii să îmi duc
Vești de doruri răzlețite
După cântecul de cuc.

Fă-mă Dunăre-ntr-o noapte,
Ca , curgând spre răsărit,
În a plopilor dulci șoapte
Tu să-mi spui: „Bine-ai venit!”

Fă-mă Dunăre cu maluri
Pe meleagul românesc,
Să văd jalea, s-ascult doruri,
Și Ție să le vestesc!


August, 2009:

          Scrisă pe insula Păcuiul-lui-Soare,

     Unde se află ruinele cetății bizantine Vicina.







sâmbătă, 6 septembrie 2014

DESPRE RĂBDAREA SUFERINȚEI






„Și  După cum Moise a înălțat șarpele în pustie , tot așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară ci să aibă viață veșnică.”

             Frați creștini ortodocși,  Prăznuim astăzi și mâine două sărbători de mare importanță ale ortodoxiei noastre străbune. Este vorba despre Nașterea Preasfintei , de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioarei Maria, din sfinții și dumnezeieștii Părinți Ioachim Și Ana, și a doua sărbătoare este Dumnica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Pentru că timpul ne gonește totdeauna de la spate, și pentru că despre Nașterea Maicii Domnului mai știți sigur câte ceva , am decis să ne oprim asupra însemnătății celui de-al doilea praznic al Bisericii.
De ce au așezat oare Sfinții Părinți O duminică specială dedicată pregătirii sărbătoririi Zilei Crucii (cum este ea numită în popor) sau a Înălțării Sf. Cruci? Din același motiv pentru care avem și o duminică după praznic, și avem însăși praznicul, și mai avem și o duminică la jumătatea postului Mare, tot închinată Sfintei Cruci. Avem iacătă patru zile din an dedicate Sfintei Cruci, tocmai ca să se arate însemnătatea Crucii în credința noastră creștin-ortodoxă.
           Să ne aplecăm așadar asupra cuvintelor din Sf. Scriptură citită astăzi. Zice Hristos că El trebuie să se înalțe așa precum Moise a înălțat șarpele în pustie. Dar cum a înălțat Moise Șarpele? Moise a ieșit cu poporul evreu din robia de sute de ani, și l-a condus spre pământul făgăduinței. Calea spre acest pământ trecea prin pustiile Egiptului. Iar când au ajuns la pustiul Sin,  Evreii au cârtit împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise, din pricina mâncării sărăcăcioase, și au început să plângă după căldările cu cărnuri egiptenești, uitând povara robiei. Atunci a trimis Dumnezeu peste poporul israelit, veșnic cârtitor și nemulțumit, șerpi veninoși care mușcat-au pe mulți dintre ei. Și atunci s-au rugat evreii de Moise să-l roage el pe Dumnezeu să ia șerpii de la ei. Dar Dumnezeu nu a luat șerpii ci a pus pe Moise să facă un șarpe de aramă, și să-l pună pe un stâlp înalt. Și orice om care va fi mușcat de șarpe, dacă va privi spre Stâlpul pe care era șarpele de aramă, viu va fi.  La acest episod din viața israeliților se referea Hristos. Acest eveniment ni se amintește deci astăzi , când mai sunt câteva zile până la 14 septembrie, ziua de prăznuire a Sf. Cruci. Căci preînchipuire a Crucii este șarpele de aramă așezat pe lemn.
S-a răstignit Hristos, frați creștini. S-a răstignit pe Cruce Hristos cel născut din Născătoarea de Dumnezeu, și Maica Luminii, cea care astăzi se naște la rându-i fiind rod al rugăciunii , al postului , al răbdării și al curăției sufletești a părinților Ioachim și Ana. S-a răstignit pe Cruce Hristos pentru păcatele întregii omeniri. Domnul nostru Iisus Hristos s-a răstignit pe Cruce, pe simbolul hulei și al umilinței, căci era cea mai umilitoare moarte aceasta, a Răstignirii; doar pe tâlhari îi omorau astfel evreii. S-a răstignit pe Cruce și a înălțat-o , a făcut din acest obiect de tortură un semn al izbăvirii.  S-a răstignit Domnul pe Cruce, a fost apoi coborât de pe ea, și a fost așezat în mormânt, i s-a pecetluit groapa și a Înviat a treia zi , după scripturi, și s-a arătat ucenicilor, lui Petru, altor evrei din Ierusalim, din Galileea, S-a Înălțat la ceruri , Ne-a trimis Duhul Sfânt. Și ne-a lăsat nouă Crucea, Sfânta Cruce. Dar oare ne-a lăsat-o doar după răstignire? Nu frați creștini, o avem de la facerea lumii! Ne-a înscris-o în inimă, în sistemul osos, în cutia craniană, în fructe , în legume.  Doar că trebuia să se suie și El, Făcătorul Cerului și al Pământului pe ea ca să ni se deschidă ochii și să o vedem!!!!
    Apoi, Trimiterea spre șarpele lui Moise mai are o însemnătate aparte, pentru noi , creștinii ortodocși de astăzi. Noi cei ce prea adesea suntem mușcați de șerpii veninoși ai păcatelor. Nouă ni se adresează Domnul Nostru Iisus Hristos astăzi. Să privim la El , la Crucea Lui și să fim vii. Când viața pare grea și fără altă ieșire , când nu mai vedem uși deschise spre a ieși din situații dificile, când șerpii invidiilor altora, când viperele patimilor își înfig în noi colții, să privim în sus , la Crucea Domnului și să fim vii! Atât ne cere Hristos. Să privim la El, la suferințele lui, la Crucea purtată pt noi , pentru fiecare dintre noi, și să credem că Hristos ne-a adus mântuirea prin cruce, prin Suferință. Să ne facem din suferință tovarăș de drum.Să transformăm veninul dureros al suferinței în șarpe de aramă ridicat spre cer. Orice suferim fiecare, ocară, batjocură, nedreptăți, boli și suferințe, să nu uităm să privim spre Hristos Mântuitorul . Să nu uităm că și el știe de suferința noastră și să o răbdăm cu pace. Oare nu Dumnezeu face primăvara din uscat verde? Oare nu trăim an de an aceasta nouă minune a trezirii la viață a naturii? De ce oare nu ne încredem în El, nu numai în bucurii, ci și în suferințe, năcaz , tristețe.
      Adesea, prea adesea poate , Sf Cruce a fost asemănată cu suferința, de aceea Uităm frecvent că ea este în fond semn al biruinței. Ea , Sf Cruce este dovada vie a morții lui Hristos, și este soclul pe care s-a așezat minunea Învierii!!! Sf apostol Pavel are un cuvânt minunat în care  spune că : iar mie nu îmi este a mă lăuda decât numai în Hristos și în acesta Răstignit!!!! Chiar astăzi, în  apostolul citit zice Sf Pavel apostolul că: „iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului Nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume.  De ce nu zice Înviat? Pentru că fără această moarte în văzul tuturor, nu ar fi fost Învierea atât de elocventă. Noi suntem astăzi invitați de Biserica lui Hristos, de ortodoxie, să ne amintim că singur Hristos Domnul a zis că „ cel ce crede În Mine va avea viață veșnică. Dar ne îndeamnă să credem în El, suit, înălțat pe Cruce, În agonia suferinței!!!! Și oare care este dovada cea mai grăitoare a credinței într-un ideal , decât urmându-l?! Așadar suntem invitați astăzi să suim Golgota, să urmăm, în răbdarea suferinței, pe Hristos cel Răstignit!
      Răbdarea a fost apreciată de toți învățații lumii, și cei de inspirație creștină dar și de cei inspirați din alte surse.  Spunea cândva un japonez că biruința este a aceluia care știe să rabde cu un sfert de oră mai mult decât celălalt. Iară Francois de Sale spunea mai plastic :„ Roata care nu este unsă face cel mai mult zgomot, așa și cel care are blândețe și răbdare mai puțină acela se plânge cel mai tare.” Și oare, frați creștini, cunoaștem că cele trei vârtuți creștine sunt Credința, Nădejdea și Dragostea. Dar ele se dobândesc , se nasc în sufletele noastre și cresc doar dacă avem în inimă răbdarea. Căci cum ar arăta omul credincios în Dumnezeu dar care nu are răbdarea de a trăi minunea. Cum ar arăta omul care nădăjduiește mântuirea dar e nerăbdător să o primească? Ce fel ar fi o iubire, o dragoste fie și de soț, de prieten, de mamă , de țară, nemaigrăind  despre cea Dumnezeiască, dacă nu am răbda să ne întâlnim cu ceea ce iubim, Și să răbdăm până la capăt de drum, acolo unde ne așteaptă o veșnicie cu CEL IUBIT. Vedeți? pentru a lucra cele rele nu e mare caznă. Vrei să pui băutura pe buze o pui. Azi putin , mâine putin, și te lași mușcat de șarpe. Răul crește singur în noi, ca și mărăcinii pe gunoi.  Ei acest lucru vrea Iisus Hristos să ne facă atenți. Să nu rămânem gunoi.Să ridicăm ochii spre cer, acolo să privim oglindindu-ne pe noi. Iisus Hristos, care este veșnic aproape de noi, ne îndeamnă să îl privim în ochi și acolo să ne vedem chipul nostru oglindit în privirea Sa plină de lacrimile iubirii. Cum suntem noi în Ochii lui Dumnezeu? Nu contează cum suntem în ochii lumii. Lumea ne vede cum vrea ea să ne perceapă, orice și oricum am face noi. Nu contează cum ne vedem noi , în ochii noștri. Noi ne mințim adesea comparându-ne cu terți din jurul nostru. Contează doar cum ne vedem noi în ochii Lui Dumnezeu!
       Astăzi și mâine, maica neamului Românesc , Sf Noastră Biserică strămoșească, Ortodoxă, ne-a pus în față două modele . Pe Maica Vieții, a curăției , a Dreptății, a Iubirii curate, pe Maica frumuseții și a răbdării și a îndelung răbdării, pe cea născută din post și în răbdare , crescută cu rugăciune și citirea sfintelor Scripturi, mângâiată de Duhul Sfânt pe Pururi Fecioara Maria, și Crucea , Crucea cu Iisus Hristos Răstignit. Între aceste două exemple de urmat unde ne aflăm noi? Suntem cu Maica Domnului în Templul cel înoit al legii celei noi, în Sfânta biserică Ortodoxă? Sau suntem în tabăra celor care cârtesc și o denigrază pe ea și pe preoții bisericii pentru că au adus-o și au așeazat-o în Sfânta Sfintelor? Suntem noi lângă crucea lui Hristos, cu Maica Sa, cu sfinții apostoli, cu tâlharul cel pocăit și femeia păcătoasă, plângând păcatele la piciorul Crucii lui Hristos și privind la El tot ca la un Dumnezeu, ca la Singurul Dumnezeu, sau suntem cu fariseii și cu cărturarii, cu cei ce se cred pricepuți în ale științei și îl hulesc pe Dumnezeul Îndurărilor, al Milei Și al iubirii? Să nu ne fie nouă acestea, frați creștini. Avem o singură viață aici pe pământ și o veșnicie ne așteaptă dincolo. Nu avem cuvânt de îndreptățire în fața Dumnezeului nostru! Ce nu a făcut Iisus Hristos pentru ca noi să ajungem cu El în Împărăție????? Și ne cere doar să privim spre El cu credință. Spre El și spre Crucea Lui! Să purtăm Crucea la gât cu cinste, cu bucurie, să sărutăm sfânta cruce , să credem în puterea ei vindecătoare de boli trupești și sufletești. Avem aici, În Dervent, Crucile de leac. Ele stau mărturie bimilenară a creștinătății acestui popor. Câți cu credință s-au rugat la Sf Cruce toți au găsit vindecare , alinare în suferințe și li s-a înmulțit răbdare în prigoniri, adesea. Și nu mai lungesc cuvântul , pentru osteneala voastră , a celor ce de departe hălăduiți pentru a ajunge pe meleagurie Dobrogei creștine, închei cu un cuvânt despre Maica Domnului pe care l-a spus părintele nostru duhovnicesc, Arhimandritul Arsenie Papacioc, fie-i veșnic pomenirea fericită:„Un păcătos a spus Maicii Domnului : Arată-Te că-mi ești mamă! Iar ea îi răspunse: Arată-te că-mi ești fiu.  Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este Mamă. Haideți să-i arătăm și noi că-i suntem fii.” Amin.
   

vineri, 5 septembrie 2014

INIMĂ, DE CE?






Inimă, de ce alergi ca un cal în galop? 
Încotro te îndrepți zbuciumându-mi ființa?
Ce himeră nebună ți-ai ales ca și scop?
Spre ce piscuri gonești, ce templu ți-e ținta?


Inimă tu, cum vuiești ca pădurea?
Cum te legeni, în vânturi, ca o arcă pe val?
Cum ți-e viciul dulceață și dor ți-e vârtutea?
Cum taci ca o umbră de salcie-n mal?


Inima mea, cum te umpli de lacrimi?
Cum pulsezi peste mine-al iubirii năvod?
Cum te-aprinzi dar nu arzi, și din verbe faci săbii
Și te aperi și-ataci și palat…și bârlog?


Ininmă, tu, solitară și mare
Ca o lună rotundă-ntr-o noapte cu ger,
Cum de râzi când ești rană și tot trupul te doare?
Cum, când ei te vor ură, tu mai poți să fii cer?


Inimă, hai și-ți revarsă sânge și dor,
Precum Dunărea ape-și lățește spre mări!
Și-am să-ți cânt spre mormânt sărindar și prohod
În foșnet de-arhangheli ce te fură în zări.


Inima mea cât a mamei de mare.
Inimă singură cu mărețe dorinți .
Inim-albastră ca a tatei de tare,
Inimă-lacrimă oglindită-n priviri.
Inimă candelă cu discrete sclipiri. 
4 septembrie 2014