PESCUIREA MINUNATĂ 28 septembrie 2014
„Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”
Frați creștini ortodocși, sf evanghelie de astăzi ne-a
adus aminte de momentul chemării la apostolie a primilor apostoli: Andrei și
Petru, Iacob și Ioan. Doi dintre ei mai ascultaseră cuvântul lui Dumnezeu,
Iisus Hristos. Andrei și Ioan fuseseră ucenici ai sf prooroc și
Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan. Văzuseră cu ochii lor minutea de la Botezul Domnului , când Duhul
Sfânt în chip de porumbel alb se coborî pe capul Domnului și când glasul
Tatălui Ceresc rosti cuvintele „Acesta este Fiul meu cel Iubit, pe acesta să-l
ascultați”, și au mers după El. Însă se mai întorceau din-când–în-când la casele lor. Andrei a venit și ia zis lui
Petru Vino, am aflat pe Mesia cel așteptat! Și Petru s-a dus, dar s-a întors,
căci era om însurat , avea o familie de crescut. Nu cu mult înainte de această
minune pomenită azi, Mântuitorul însuși intrase-n casa lui Petru și îi
vindecase socra care zăcea în pat aprinsă de friguri. Și nu doar că i-o vindecă
de friguri, dar aceasta așa de sănătoasă se făcu încât nu mai zăcu deloc pe
pat, ca orice bolnav care trece de o boală și rămâne-n convalescență, ci spune
sf Scriptură că „s-a sculat și îi slujea lui. ”
Așadar, și Petru
și Iacov mai văzură și auziră minunile săvârșite de Iisus Hristos, pentru că le
spuseseră frații lor, Andrei și Ioan, și pe unele le văzură cu ochii lor. Mai
lipsea însă ceva pentru a deveni apostoli. Să urmărim pe scurt firul
evenimentului de astăzi. Era primul an
al propovăduirii lui Hristos Iisus. Nu cu mult timp după ce se boteză de la Ioan , mântuitorul vindecă ,
în casa lui Petru mulți bolnavi și îndrăciți numai cu cuvântul. Noaptea se
retrăgea în locuri pustii să se roage. Într-o dimineață veni pe malul mării
Tiberiadei, sau lacul Ghenizaret, cum mai este mai corect numit, fiind de fapt
un foarte mare lac de apă dulce al râului Iordan.Aici vorbea mulțimilor despre
Împărăția lui Dumnezeu , o împărăție a milei și a dreptății. Mulțimile îl
îmbulzeau vrând să fie mai aproape de El ca să nu piardă momentul când v-a
săvârși vreo minune. Vede lângă țărm pescari care se întorseseră de la pescuit,
și își spălau și dregeau plasele. Se urcă în corabia unora dintre ei, era Petru
cu Andrei , fratele lui. De acolo continuă să le vorbească mulțimilor. Se face
amiază. Mântuitorul îi roagă pe pescari să ducă bărcile la adânc și să
pescuiască aruncând mrejele. Petru îi spune un cuvânt Mântuitorului: Doamne,
totă noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic, dar , după cuvântul tău voi
arunca mrejele. Care dintre voi sunteți pescari, știți că la amiezi nu-I vreme
prielnică de pescuit. Dar cuvântul lui Petru mai are o însemnătate. În noaptea
în care zăcea poporul evreu, care nu mai avea preoți vrednici și arhiereii lor
se îndeletniceau mai mult cu ospețe și însoțiri cu oamenii de la palat, preocuparea
lor fiind mai mult banul , averea și funcția,decât nevoile și suferințele
poporului de rând, copleșit de biruri , taxe , de păcate și mișelii, în noaptea
aceasta spun, nu mai veneau suflete la Dumnezeu. Și parcă seamănă cumva acele timpuri cu
cele de astăzi…. Petru însă aruncă mrejele , parcă fără voia lui, doar așa , ca
să nu îl supere pe Iisus Hristos, care tocmai îi vindecase soacra și pe alți
bolnavi în casa lui. Și prinde Petru la
pești atât de mulți că a trebuit să cheme corabia prietenilor săi, a lui Iacov
și a lui Ioan, să le ajute. Când vede minunea aceasta Petru exclamă câzând la
picioarele lui Hristos, Du-te de la mine Doamne, că sunt om păcătos. Și Dumnezeu,
Iisus Hristos îi spune lui și celorlalți trei :„Nu te teme! De acum înainte vei
fi pescar de oameni!” Și spune mai departe Scriptura că aceștia , trăgând
corăbiile la uscat , au lăsat totul și s-au dus după El, adică au lăsat acolo
peștele și mrejele și bărcile, familie, soacră și dorința de înavuțire,
tot.
Frați creștini, este acesta momentul în care Hristos își face primii
apostoli. Ei au fost chemați spre a propovădui cuvântul Împărăției cerurilor.
Ei , și pe lângă ei alții, doisprezece la număr și apoi și alții , până la 70
de apostoli câți a avut Mântuitorul în viață, și apoi prin ei tot cinul
preoțesc de astăzi, arhiereii, preoții, diaconii. Nouă ne este dat să vă învățăm pe voi cei
care vreți să știți, cele ce vă hrănesc sufletul , spiritul.
Am putea vorbi astăzi, prilejul este prielnic, despre
obligațiile preotului în comunitatea în care este trimis la apostolat. Preotul
care trebuie să aducă sufletele în staulul credinței, nu să le sperie și să
fugă în gura lupilor, dincolo de stal, în pădurile sectarilor pline de viclenii
și vicleni care speculează păcatele preotului și apoi mănâncă oile ,
distrugându-le sufletele printr-o credință strâmbă despre Hristos, o credință
ciuntită, fără icoane, fără de Cruce , fără Maica Domnului, pururea Fecioara
Maria. Am putea , spuneam să vorbim despre acest aspect al problemei. Mă
limitez însă a spune ceea ce un părinte bătrân, trecut acum la cele veșnice ,
îmi spunea mie, odată , când mă plângeam la spovedanie adolescent fiind, despre
faptul că mă sminteau unii preoți prin purtarea lor : Și mi-a zis: tinere, un
popor îl cunoști nu după medicii lui, nu după dascălii lui, după pedagogii lui,
nu după oamenii lui de stat. Ci după preoții lui! Așa cum sunt preoții așa e și
poporul Că normal și firesc este ca tot ce ai mai bun în tine să îi aduci lui
Hristos. Fiul cel mai bun al tău să-l dai lui Dumnezeu. Și dacă atât poate un
popor să aducă jertfă lui Dumnezeu, dacă doar astfel de fii, astfel de preoți,
gândește-te cum arată poporul… ” Nu vom dezvolta mai mult acest subiect, lăsăm
să cugetați singuri la aceste cuvinte, și amintim doar că undeva în Sf
scriptură, spune Hristos către ucenicii săi, și implicit către urmașii lor,
preoții: voi sunteți sarea pământului! Dacă și sarea se va strica , atunci cu
ce se va mai săra? De nimic nu va mai fi bună, și se va arunca în foc. Însă, nu
uitați că tot Hristos zice apostolilor Episcopilor, preoților și celor ce
slujesc sfintele taine ale lui Hristos: „Cine vă primește pe voi, pe Mine mă
primește, iară cine se leapădă de voi de mine se leapădă!” Lăsați păcatele
altora să fie judecate de Hrisots, chiar și preoții au la îndemână pocăința, și
atunci ei își plâng păcatele și voi vă osândiți judecându-I. Unul e
judecătorul, inimilor, Hristos! De ce să
ne amărâm inima și sufletul judecând pe aproapele? Dacă-l pot ajuta cu un sfat
spre îndreptare, bine, dacă nu , mai bine să ne rugăm pentru iertrea și
îndreptarea lui.
Dar oare de ce
numește Mântuitorul astăzi pe Petru (și pe ceilalți trei ucenici) pescari de
oameni? DE CE NU LE ZICE VÂNĂTORI DE OAMENI? Păi, haidem să vedem: la vânătoare
când mergi, vânătorul pândește prada, o hăituiește, plătește gonaci să o
aducă-n raza puștii, și o rănește, când ajunge la ea e aproape vlăguită de
viață. Pe când pescarul , cu undița lui, pune momeală în ac, și așteaptă ca
peștele să vină de bunăvoie în undița lui. Așa și noi, preoții , punem momeala
cuvântului divin, și așteptăm ca voi, de bună voie să vă prindeți în undița lui
Hristos, să vă scoatem apoi , prin tainele bisericii noastre bimilenare, a ortodoxiei,
din balta mai mult sau mai puțin murdară, a păcatelor în care-ați stat până
acum și să vă gătim pentru împărăția lui Hristos. Lui Dumnezeu îi place să vină
omul de bună voie la EL. Vede ți?
adesea Mântuitorul ne compară sufletele cu oile, avem pilda oi celei pierdute,
cu drahma(un bănuț de valoare)iară astăzi cu peștii. Peștii au și o memorie
scurtă. Frumos ar fi să avem și noi memoria relelor făcute de alții către noi,
cu voie sau fără de voie, scurtă, și să ne acutizăm ținerea de minte a
păcatelor noastre făcute împotriva noastră, împotriva aproapelui nostru, și
împotriva lui Dumnezeu. În marea acestei lumi în care trăim cu toții, mrejele
preoților , undițele slujitorilor adevărați și destoinici par a fi tot mai
puține. Spun par a fi, pentru că așa se văd din mare. Furtuna vieții
tumultoase, vântul alergărilor după un trai decent și sigur pentru voi și
pentru copii voștrii nu vă lasă să mai vedeți frumusețea cerului.Peștii mai ies
la luciul apei și mai încearcă săși folososească înotătoarele ca și aripi, să
devină . tind spre cer, să le urmăm exemplul. SĂ ne rupem de problemele
cotidiene trei ceasuri pe săptămână și să mergem spre cer, la Liturghia de Duminică.
Cer este aici, și nu mințim când spunem aceasta, pentru că Hristos a promis:
unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și Eu! Peștii , trăind
în bancuri au șanse mai mari de viață, prădătorii îi atacă mai greu. De aceea
și noi îndemnăm la o comuniune în biserică. Și poate comuniune e un termen
nepotrivit. La o conviețuire activă în biserică. Știi în parohie o familie cu
nevoi, o bătrânică neputincioasă, rămasă singură? Poate posibilitațile tale de
a ajuta sunt sărăcăcioase, spune preotului și el o găsi o cale de a o sprijini.
Sunt atâtea lucruri frumoase care se pot face împreună și în interiorul bisericii,
dacă preotul are voință și dacă are cu cine.
Trăim azi
în lacul Ghenizaretului cu toții. Trăim în balta dulce a complacerii a ceea ce
suntem, și nu mai visăm să devenim ceea ce putem fi. Cu durere în suflet spunem
că nu mai știm să trăim normal. Poporul nostru românesc,după zeci de ani de
dictatură comunistă, a ieșit frumos, cu fruntea sus, chiar dacă pentru
aceasta a fost nevoie de jertfele a mii
de martiri: preoți, călugări, intelectuali, tineri studenți, tărani cu coloană
verticală, jertfă supremă la
Canal , aici în Dobrogea, la Periprava , la Poarta Albă , în balta Brăilei, la Pite ști , la Gherla , la Aiud , în munți,în Dunăre, pe la Or șova, Turnu-Severin, peste
tot sângele martirilor din lupta anticomunistă, cărora nici acum nu li se
recunosc meritele, a adăpat poporul acesta și l-a făcut să iasă demn din
lanțurile bolșevicilor. Însă ceea ce nu
au reușit comuniștii, încearcă să definitiveze cei ce i-au urmat. Dezbinarea
noastră. Frumos spunea cineva, undeva , cândva că am ieșit din Epoca-de-Aur
și-am intrat în Epoca-de-Ură!!!! Mergând după pricipiul divide et impera,
ocultele care acționează în diverse straturi ale societății, vor să rupă unitatea acestui neam. Frați creștini
ortodocși, când auziți știri bombă, rămâneți distanți și așteptați să treacă
primul val. Să nu cumva să cădeți în mrejele celor ce numai binele nostru nu îl
vor. Și oare cum poți distruge mai repede unitatea unui popor, decât
zdruncinându-I credința. Și nu v-ar
zdruncina dacă ați cunoaște creștinismul în general și ortodoxia în special,
așa cum trebuie. Nu mai pierdeți timpul căscând gura la lăturile și lătrăturile
satanei. Cultivați-vă sufletul cu o carte bună, cu o muzică bună, cu o cultură
bună. Omul nu poate fi manipulat dacă este citit. Omul care citește care se
cultivă este ca o corabie plină de
încărcătură.Nu e ca o frunză bătută de vânturi încoace și-n colo. E ca un rechin dacă vreți, că tot
vorbim de pești, devine el prădător și simte din timp pericolul și fuge din
calea lui , sau îl înfruntă, numai că nu este o pradă ușoară pentru mrejele
celor ce vor să îl distrugă. Și vă îndemnăm, așa cum am făcut-o adesea, la cititul
din Sfânta Scriputră. Din vechiul și mai ales din Noul Testamnent. Psalmii lui
David, Intelepciunea lui Solomon, epistolele sfântului apostol Pavel, sunt
cărți pline de înțelesuri și taine care așteaptă să fie descoperite. Nu se
poate să vă numiți familie creștină , să pretindeți că sunteți creștini și să
nu aveți la capul patului Sfânta scriptură, biblia. Dacă la picoarele patului
țineți televizorul , haideți să vă faceți obicei să-l stingeți mai devreme cu o
jumătate de ceas, și să citiți din
biblie măcar un capitol două pe seară. Și dacă nu înțelegeți ceva, cereți sfatul unui preot. Căci doar cuvântul
lui Dumnezeu este cel care ne poate pescui din cloaca decăderii morale a
întregii societăți, de la vlădică , trecând prin tagma preoților, până la
opincă, în care ni s-a dat să viețuim, și vă poate da un sens vieții. Petre Țuțea
spunea că fără biblie, Europa trăia și acum în crăci. Și… frați creștini ortodocși, aș mai aduce
spre final două citate, nu înainte de a vă reaminti că tot ceea ce v-am spus
noi astăzi , nu v-am spus spre a mustra
și îmi cer iertare dacă adevărurile grăite au rănit suflete. Am grăit acesteai
spre a vă ajuta să priviți și din acest unghi problemele. Marea problemă a
societății românești și marea luptă a celor care-i guvernează toate marile
instituții naționale, este dorința distrugerii identității naționale. Chiar
credeți că interesează pe cineva Roșia Montană, sau câinii comunitari, sau
păcatele preoților, sau divorțul nu știu căror vip-uri, sau nunta fie și de
sanchi, a doi homosexuali, televizată la oră de maximă audiență? Au făcut-o să
vadă reacția. Să vadă la ce nivel de îndobitocire am ajuns. Pentru că toți
urmăresc îndobitocirea nației, ruperea
odată pentru totdeauna a valorilor
creștine din acest neam. Pentru ce? Păi spune tot Petre Țuțea foarte frumos de ce:„ Ştii
unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo
eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă
Biserica ar dispărea din istorie, și mai ales din istoria românului, istoria n-ar mai avea oameni. țara n-ar mai
avea români. Ar dispărea omul.” Aceasta
urmăresc ei cu mrejele lor. De noi depinde în ce undiță ne prindem, fraților.
Pentru că vine o zi când apa va seca, viața noastră se va sfârși și vom da
seama în fața lui Hristos de ceea ce am făcut în viață, și de ceea ce am lăsat
în urmă. Sunt două zile foarte importante și de o frumusețe taincă
Dumnezeiască, în viața noastră: prima este aceea în care ne naștem. A doua este
aceea în care am înțeles de ce ne-am născut, care ne este rostul nostru pe
pământ. Rugați-vă, că vremurile grele sunt, și mulți semeni de-ai noștri nu-și
mai găsesc rostul nici în biserică, nici în familie, nici în solitudine, pentru
că au pierdut cârma , s-au depărtat de Hristos , de Ortodoxia lui frumoasă , și
i-a luat valul, sunt în pragul suicidului sufletesc. Unde vă sunt copii acum?
Unde vă sunt nepoții acum? Cum dormiți liniștiți și ei se droghează, se îmbată,
fac păcate trupești murdare și îi vedeți slabi și gălbejiți, și vă prefaceți că
totul e bine??? Să ne rugăm cu lacrimi pentru întoarcerea lor în arca acasta
salvatoare , în Biserica Ortodoxă, că e prăpăd!
Închei lăsăndu-vă să cugetați la cuvintele pline de
duh Sfânt și de nădejde, ale părintelui Arsenie Papacioc, fie-i odihna-n Pace, care
spunea că :„ Domnul Iisus Hristos se dăruiește mai cu plăcere unei inimi
rănite, dar căite și smerite, decît unei inimi postite și rugate, dar care-și
cere dreptul, amin.
Comentarii