luni, 20 octombrie 2014

IA-MI DOAMNE






Ia-mi Doamne, din ochi, umbrele!
Lasă-mi, noaptea, doar stelele.
Și dintre ele, stelele părinților mi-ajung!
Ei nu mă ceartă când plâng!

Ia-mi Doamne, speranța din gânduri!
Lasă-mi nădejdea primăverii în muguri,
Dă-mi realismul condiției mele
Să-mi port, împăcat, suferințele-mi grele.

Ia-mi Doamne, apusul din luna octombrie!
E prea frumos colorat, și-mi pare mie
Că nu mai vreau Raiul în viața de-apoi,
Ci un veșnic apus prinvindu-l noi doi!

Ia-mi Doamne, dorința de singurătate!
Du-mă pe mine-n tărâmuri uitate.
Mă plângă doar ploaia, și luna mă plângă .
Nici un suspin să nu mă ajungă.

Ia-mi Doamne cununa de lauri din tâmple
Și lasă-mă om cu pretenții mărunte.
Ia-mi zbuciumul veșnic din suflet și trup,
Sau dă-mi Tu puteri să mai pot să mai lupt. 

Ia-mi timpul Doamne, și dă-mi veșnicia!
Dă-mi inima-Ți tristă și ia bucuria.
Mai fă-Te Tu om în lumea haină
Și-nvață-mă iară Iubirea Divină.

Ia-mi Doamne-o secundă și ține-mă-n brațe
Să-ți ud pieptul Tău cu-aprinsele-mi lacrime,
Și-mi fă din clipa aceea
Imbold să-mi sfârșesc epopeea.




21 octombrie. 2014
orele 3 A.M.
mănăstirea DERVENT-locul regăsirii








Niciun comentariu: